Petru Bogatu: „Summit-ul NATO între interesul național și suficiența provincială”

Email Imprimare PDF

20_petru_bogatuRepublica Moldova nu a participat la Campionatul Mondial de Fotbal, acest fapt fiind și explicabil, și scuzabil. Mai greu de înțeles este absența ei din cel mai important joc politic internațional. Istoria s-a făcut în aceste zile fără noi. Noroc că nu împotriva noastră, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Insuportabila ușurătate a suficienței

Cu o ușurătate provincială la Chișinău s-a trecut și peste rezoluția Congresului SUA, și peste Summit-ul NATO de la Bruxelles care cer la unison evacuarea trupelor și munițiilor Federației Ruse, ilegal aflate pe teritoriul Republicii Moldova. Această îngustime de orizont nu este întâmplătoare.

Cea mai mare parte a presei și clasei politice de la noi ignoră, cu o inconștiență dezarmantă, nu numai amenințarea pe care o reprezintă fosta metropolă, ci și evoluțiile de pe mapamond care într-un fel sau altul vizează cel de-al doilea stat românesc.

Se pare că singurul eveniment extern din ultimul timp care a trezit dintr-un somn utopic elitele autohtone este rezoluția Parlamentului European privind invalidarea alegerilor. Contează foarte mult și acest duș rece, nu încape discuție. Dar nu-i suficient.

Republica Moldova nu-i o insulă fantomatică de naufragiați, pierdută în ocean, ca în serialul american Lost, fără vreo comunicare credibilă cu lumea largă. Din contră. Suntem conectați la realitățile externe pe toate planurile: politic, economic, tehnologic, religios, cultural, militar etc.

În actuala conjunctură, când rivalitățile dintre Occident și Rusia au condus la izbucnirea unui nou război rece, poziționarea noastră de partea corectă a istoriei este o chestiune de supraviețuire națională. În aceste condiții, actorii politici trebuie să aibă capacitatea de a plasa evoluțiile interne într-un context internațional. Chișinăul urmează să-și facă aliați puternici pentru a se aciua în spatele lor în caz de forță majoră.

Instinctiv, Republica Moldova, haideți s-o spunem pe șleau, a ales calea integrării europene nu pentru a se îmbogăți peste noapte, ci pentru a nu fi strivită de șenilele tancurilor ruse. E o pornire lăudabilă. Numai că nu-i și destulă.

În căutarea punctelor cardinale

Pentru a beneficia de protectoarea umbrelă occidentală mai trebuie să dovedești vocație europeană. Să convingi că te-au vindecat de sindromul Stockholm, adică de dragostea și dependența mentală de călăul care de-a lungul secolelor ți-a călcat în picioare moșia și ți-a ciuntit neamul. Tocmai din acest punct de vedere, lucrurile la noi nu stau deloc bine.

Sminteala identitară, amnezia istorică și vidul ideatic de care nicidecum nu se poate debarasa societatea noastră spun totul despre calitatea clasei politice. Luată de valul luptelor intestine, aceasta nu a făcut nimic în două decenii și ceva de la proclamarea independenței încoace pentru luminarea mulțimilor derutate.

Și nu există semne deocamdată că elitele s-ar fi dumerit măcar în ceasul al unsprezecelea. Faptul că jumătate de populație umblă încă după potcoave de cai morți, optând pentru taigaua Uniuni Eurasiatice, este un semn al debusolării generale. Îngustimea de viziune a politicienilor generează lipsa de repere a alegătorilor.

Or, cu cât un neam este mai dezorientat, cu atât mai puține șanse are el să reziste în fața provocărilor timpului. Cine nu are cunoștințele necesare pentru a identifica punctele cardinale, acela riscă mult să se piardă în pădurea mare și deasă a acestei lumi.

Colacul de salvare

Ce așteaptă clasa politică de la Chișinău? Mană cerească? Un necaz devastator care le-ar băga mințile în cap celor mulți și rătăciți? O invazie precum cea din Ucraina care i-ar convinge, în sfârșit, pe toți că NATO, de exemplu, nu-i o sperietoare din telenovelele rusești, ci singurul colac de salvare posibil pentru țările mici?

Deunăzi, Alianța Nord-Atlantică a luat decizii fără precedent care urmăresc securizarea Occidentului în fața uneltirilor agresive ale Kremlinului. În conformitate cu un plan propus de președintele Donald Trump (Readiness Initiative), numit „cei patru 30", va fi desfășurată cea mai redutabilă forță de descurajare a Rusiei de la prăbușirea blocului sovietic încoace. Aliații vor dispune la frontierele răsăritene de 30 de batalioane mecanizate, 30 de escadrile aeriene și 30 de nave de luptă gata să fie desfășurate în 30 de zile sau mai puțin de la punerea în alertă.

A fost eficientizat și modernizat dispozitivul de comandă în care a crescut, în special, rolul României. Pentru prima data în istorie, în declarația finală a unei reuniuni a blocului militar euroatlantic se cere fără echivocuri retragerea forțelor militare pe care Rusia le-a dislocat ilegal în Republica Moldova, Georgia și Ucraina. Poziția aliaților survine în contextul recentelor rezoluții – cea a Adunării Generale a ONU și cea a Congresului SUA privind retragerea forțelor militare ruse din Transnistria.

Contracararea expansionismului rusesc devine astfel o prioritate a politicii euroatlantice. Rezoluția votată deunăzi de Națiunile Unite și neglijată de mulți politicieni de la noi poate fi considerată ca un prim pas făcut de Occident pentru a pune presiune pe Kremlin în chestiunea transnistreană. Cel de-al doilea pas este, firește, documentul final al Summit-ului NATO de la Bruxelles, cel de-al treilea fiind reprezentat de rezoluția Congresului SUA.

Cu alte cuvinte, s-au prevăzut, etapizat, eforturi concertate menite să supună Moscova unor constrângeri politice continui pe plan internațional. Se urmărește crearea unei atmosfere irespirabile pentru trupele de ocupație ale Rusiei din teritorii străine.

Din păcate, există destule voci la Chișinău care, din naivitate sau din rea-credință, induc ideea cum că toate aceste rezoluții ar fi inutile, de vreme ce nu sunt în stare să-l oblige pe Putin să-și retragă trupele. Niște enormități! Ca și cum ai spune că nu ai nevoie de prieteni în condițiile în care aceștia nu pot fi mereu în preajma ta ca să te păzească de răufăcători.

Unde mai pui că rezoluția Congresului SUA conține și un angajament american de a proteja Republica Moldova, Georgia și Ucraina. Cu alte cuvinte, Washingtonul conferă celor trei țări statutul oficial de state aliate pe care este dator să le apere.

Privite din acest unghi, cele trei rezoluții au o valoare crucială, imposibil de subestimat. Dar este loc și de mai bine.

Fosila neutralității

Trebuie să constatăm că Republica Moldova, spre deosebire de Georgia și Ucraina, a lipsit de la Summitul de la Bruxelles. Statutul de țară neutră pe care aceasta și l-a impus a privat-o de dreptul de a asista la un eveniment capital pentru siguranța ei națională. Oricum l-ai privi, e un fapt trist și descurajant.

Pretinsa neutralitate a Chișinăului e un fenomen desuet. Celebra mișcare de nealiniere a mareșalului Iosip Broz Tito și-a dat obștescul sfârșit și nimeni nu dă astăzi două parale pe ea.

Elveția este excepția care înfrumusețează regula. Neutralitatea astăzi e o fosilă provincială care nu-ți dă de mâncare, nu te încălzește și nu te apără. Dimpotrivă. Te împinge pe tușa jocului politic internațional. Te coboară la condiția de chibiț silit să urmărească de pe margine spectacolul lumii.

Georgia e invitată să aderare la NATO. Au crescut și șansele Ucrainei de a se integra în Alianță. Republica Moldova rămâne pe dinafară în bătaia vântului.

Nu vrem să fim provincie, suntem un stat suveran, spunea primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, când s-a lepădat de unionism și s-a declarat etatist. Problema e că suveranitatea autoproclamată și traiul în capitală nu te ridică cu de la sine putere în avanposturile civilizației. Provincialismul se încuibează nu în geografie, ci în minte.

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Parteneri din Basarabia

Newsletter



Facebook