Banner

Petru BOGATU: Ispita oportunismului în unionism

Email Imprimare PDF

01_petru_bogatuUnionismul în Basarabia a pățit astăzi ca echipa engleză Manchester United sub antrenorul Jose Mourinho. A început să piardă într-o veselie când avea cel mai scump lot din istoria fotbalului, iar experții anticipau că are șansa să devină campioană națională, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Când îi era lumea mai dragă

Unioniștii, sub aspect politic, au capotat în Republica Moldova când le era lumea mai dragă. Pentru prima oară în ultimul deceniu, în Parlament riscă să nu intre nici un partid unionist.

Și când te gândești că 2018 părea un an prolific pentru cauza românească. Mai mult de jumătate dintre localitățile Republicii Moldova s-au înfrățit cu comunele din dreapta Prutului. Dar în momentul în care basarabenii își luau porția sacră de istorie a Centenarului Marii Uniri, partidele unioniste ori s-au dat la o parte, ori au picat de pe planul înclinat al politicii moldovenești.

Deja începutul campaniei pentru alegerile legislative de la 24 februarie 2019 arată că pragul electoral îl vor depăși trei formațiunii: PSRM , PDM și ACUM. Ultimele două sunt pro-europene, nu însă și unioniste, chit că printre membrii și chiar fruntașii lor sunt adepți ai Unirii cu România.

PL, singurul partid parlamentar unionist din ultimii zece ani, trece printr-o perioadă grea. Liberalii, nefiind siguri de câștig, au încercat inițial să adere la blocul ACUM, dar nu au fost acceptați.

Astăzi, noul lider liberal, Dorin Chirtoacă, regretând că a flirtat cu Maia Sandu și Andrei Năstase, își propune un rebranding. Renovarea partidului a demarat însă mult prea târziu. Tocmai de aceea, prestația PL în acest scrutin ridică destule semne de întrebare.

Partidul Unității Naționale (PUN), considerat de unii experți o alternativă promițătoare vechilor formațiuni unioniste, s-a retras din cursă. Celelalte grupuri pro-românești tradiționale sunt prea mici și lipsite de orice relevanță ca să conteze în această campanie.

Fără reprezentare politică

În disperare de cauză, tinerii militanți ai mișcărilor unioniste apolitice încearcă din mers să se recalifice din oengiști în politicieni. Se antrenează în alegeri, caută în grabă soluții electorale și îndeamnă cetățenii să-i sprijine. Nu au însă nici timp, nici resurse pentru a se face cunoscuți electoratului.

Colac peste pupăză, nu există o unitate nici printre junii luptători civici ai cauzei românești. Unii s-au lansat în cursă pe propria răspundere (Ion Leașcenco), alții au aderat la PL (Vlad Bilețchi).

Ca rezultat, s-a creat o situație paradoxală. Cu toate că procentajul unioniștilor crește continuu în stânga Prutului, oscilând, potrivit sondajelor de opinie, între 25 și 35 la sută, acest fapt nu-și găsește expresia adecvată pe scena politică.

Curentul românesc nu are o reprezentare publică pe măsura ponderii sale în societate. Acesta nu a reușit să emane o forță aptă să coaguleze în jurul său adepții Unirii.

Din contră. Până și partidele unioniste de tradiție, după cum am spus, de la un timp încoace și-au șubrezit pozițiile. Se creează impresia că timpul se scurge în sens invers, ca un film dat înapoi.

Altfel spus, eșichierul politic este marcat la ora actuală de o nefericită confuzie. De o discrepanță contra naturii între convingerile și sentimentele maselor, pe de o parte, și înregimentarea lor politică, pe de alta.

Unioniștii sunt puși în situația să voteze altceva decât își doresc. Să susțină partidele care nu le oferă nicio speranță și nu răspund năzuințelor românești ale oamenilor.

Inerția răului mai mic

De ce se întâmplă asta? Vina pentru situația creată o poartă politicienii și liderii de opinie care au pierdut contactul cu realitatea, cu ascensiunea curentului unionist în societate. Ei nu au izbutit să racordeze strategiile electorale la noile condiții în care cauza românească a devenit capabilă să încline balanța prin vot în favoarea sa.

În consecință, electoratul a fost lăsat să se bălăcească în mlaștina duplicității. Să sufere de inerția răului mai mic.

Între timp, politicienii n-au contenit să se spargă în figuri. Să umble ca cioara vopsită, îndemnând oamenii să voteze ba batista pe țambal, ba himera luptei cu oligarhia, ba fantoma integrării europene, ba fantasma prosperării acasă.

Cauza românească în programele partidelor proeuropene ori strălucește prin absență, ori e codificată de așa manieră încât să nu priceapă nimeni ce se urmărește în realitate. Parcă ar fi scrisă cu cerneală invizibilă, transmisă printre rânduri, ca în mesajele secrete ale alchimistului medieval Rambaldi.

Când va zbura porcul

Alegătorilor unioniști li se sugerează să voteze rațional. Să nu umble cu capul în nori. Să se debaraseze de romantism și să amâne împlinirea visului național pentru vremurile când va zbura porcul.

Nu e de mirare că, în aceste împrejurări, cea mai mare parte dintre ei nu a depășit ispita oportunismului, înclinația de a spune una și a fuma alta, vorba lui Tudor Arghezi. De a-l iubi pe Mihai Viteazul și a-l vota pe finul și exponentul politic al penalului Victor Țopa.

Tentațiile unioniștilor de a face concesii unui pro-europenism cosmopolit care refuză să se identifice cu ideea românească puteau fi înțelese acum 15-20 de ani, când numărul adepților Unirii era relativ mic. Nu însă și în prezent, când forța lor numerică le permite, în cazul unei organizări rezonabile, să se constituie într-o putere politică dominant.

Nu încape îndoială că un pro-europenism autentic în afara ideii unioniste nu există. Partidele care pretind că ar lupta pentru integrarea UE, dar neglijează reîntregirea românească și inventează fel de fel de „națiuni civice", sunt niște făcături menite să aburească oamenii.

Caracter geopolitic fără egal

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Analiștii de la București, care încearcă să se dumerească astăzi asupra campaniei electorale de la Chișinău, conchid în mare parte că factorul geopolitic lipsește sau e atenuat. Eroare. Ei judecă aparențele, pornind de la niște sloganuri politice care lasă loc de interpretări și nu-s deloc relevante.

De fapt, alegerile din februarie au un caracter prin excelență geopolitic și, din acest punct de vedere, sunt fără egal de la proclamarea independenței Republicii Moldova încoace. În ciuda controverselor cu UE, unele dintre ele având un substrat subiectiv, încă nicicând politică externă a Chișinăului n-a fost mai bine cristalizată ca acum.

La ora actuală, Republica Moldova este mai departe de Rusia și mai atașată Occidentului ca oricând, fapt ce va determina în mare parte votul în ziua de 24 februarie. Preluarea controlului european asupra sistemului bancar moldovenesc, investițiile românești fără precedent, combaterea efectivă a spionajului și a războiului hibrid rusesc ne stau mărturie.

Toate acestea nu anulează impasul istoric în care s-a pomenit Republica Moldova. Nevoia de depășire a ambiguităților în ceea ce privește viitorul ei.

Orice s-ar spune, oamenii vor avea de ales de fapt între Rusia și România. Competiția politică internă se va derula și de acum încolo între pretinșii „stataliști", trimiși în misiune de Putin pentru a subordona din nou Maicii Rusia teritoriul dintre Prut și Nistru, și unioniștii care luptă pentru readucerea Basarabiei în albia firească a neamului românesc.

Așa fiind, după alegeri, electoratul unionist va trebui ajutat să iasă la liman. Să se debaraseze de angoasele paralizante ale răului mai mic.

Există o condiție totuși. Ca lumea să depășească ispita oportunistă de a vota un paliativ, un surogat, nu un partid unionist autentic, trebuie mai întâi să se schimbe clasa politică. Asta însă e o altă problemă asupra căreia vom reveni.

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Newsletter



Facebook


Cele mai citite ştiri

Publicitate