Banner

Dorin Popescu: Calul troian în cetatea Chișinăului

Email Imprimare PDF

01_dorin_popescuVictoria candidatului socialist Ion Ceban la alegerile locale pentru Primăria Chișinăului are semnificații geopolitice paradigmatice pentru întreagă regiune a estului Uniunii Europene, scrie Dorin Popescu, preluat de Romanian Global News.

Este un eșec de proporții al proiectului românesc și european privind R. Moldova și totodată un simptom al transformării rapide a întregii vecinătăți estice a Uniunii în zona-tampon, dincolo de o cortina gri care se va instala încet și sigur pe Prut.

În ultimele trei decenii, Chișinăul a construit și reprezentat rezistență tiparului cultural și geopolitic european în față a ceea ce numeam cândva tancurile geopolitice ale Moscovei. Lumea rusă, puternică și ea la Chișînău, mai ales prin presă, elite pro-rusești, fonduri, rețele de agenți de influență, ideologie, biserica etc., nu a putut totuși cuceri (până ieri) această redută a Europei în ultimii 16 ani.

Chișinăul a funcționat de jure că un avanpost al Europei și al tiparului civilizației ei, cu roluri similare ale cetăților de odinioară ale domnitorilor moldoveni, deci români. Acum, această redută a cedat, iar rezistență s-a frânt.

Este un episod tragic al unui proces catastrofal, care își are cauzele la București, Bruxelles, Paris, Berlin, Washington, Chișinău și Moscova.

În modestă mea opinie, victoria candidatului socialist la Chișinău are patru cauze majore.

Prima se află la București.

Dintotdeauna cheia reintegrării R. Moldova în spațiul românesc/european s-a aflat în mâinile Bucureștiului. Orice altă interpretare sugerată de liderii noștri politici (cum că, bunăoară, scenariile pentru R. Moldova s-ar scrie în marile cancelarii) este o disculpă lamentabilă a acestora, o tentativă ipocrită de a se exonera de responsabilitatea directă și primară privind acest eșec.

Alegerea lui Ion Ceban confirmă falimentul (cel puțin pe termen scurt și mediu, al) ideii românești în R. Moldova; cel puțin falimentul celei politice/geopolitice, pe baza deteriorării considerabile (aproape iremediabile) a capacității Bucureștiului de a sprijini ideea pro-europeană și pro-românească în R. Moldova.

Republica Moldova a fost întotdeauna "cartoful fierbinte" al clasei politico-administrative de la București și totodată hârtia de turnesol a politicii noastre externe, "proba noastră de viață" în relațiile internaționale.

Fără un proiect solid, sistemic, structurat, vizionar și responsabil al României pentru R. Moldova nu avem motive spre a aprecia că putem avea vreodată performanță în politică noastră externă, oriunde în lume (prioritar la Bruxelles sau Washington).

De circa două decenii, Bucureștiul dezvoltă ipocrit și desubstantializat o orientare voit ambiguă de politică externă în raport cu Chișinăul, numită invariabil susținerea parcursului european al R. Moldova.

Nu am construit și nu avem o proiecție pe termen lung care să substantializeze specificitatea relațiilor noastre cu Chișinăul. România nu poate avea, în raport cu R. Moldova, obiective neutre și plate de facilitare a apropierii R. Moldova de Europa egale celor pe care le exprimă țări din extremitatea vestică a Europei, precum Portugalia.

Avem nevoie de o proiecție națională asumată plenar de către elită noastră politică și de către societate, de un Pact Național pentru R. Moldova, în absența căruia politică noastră în Est riscă să fie/devină derizorie. În absența acestei proiecții, chiar și actualul pariu al relației cu R. Moldova, "sprijinirea integrării europene a R. Moldova", riscă să nu fie realizat, pentru că România nu mai deține profilul și expertiză necesare implicării sale în formatele externe care contează pentru viitorul R. Moldova.

Aș spune că principala cauza a absenței unui proiect românesc sistemic pentru R. Moldova constă în criză valorilor și în comă noastră meritocratică, în absența permanentă a oamenilor de stat veritabili din spațiul public românesc.

De trei decenii, rulăm la vârf "elite" fără viziuni, vânători de funcții, sinecuriști, negustori de himere, falși patrioți, corupți și iresponsabili, discursuri fără etici și asumări, poze ceremoniale și ifose.

În trei decenii, nu am reușit să aducem la Chișinău satisfacția binefăcătoare a unei lumi libere, românești/europene, nu am reușit să îmblânzim destinul tragic al românilor de peste Prut, ale căror elite vorbesc de ceva vreme despre "a treia trădare a românilor", după cele istorice care i-au lăsat a jamais în malaxorul rusesc.

Nu am reușit să exportăm suficientă Europa la Chișînău și nici măcar să ținem în viață puseele excepționale de fidelitate pentru România ale elitelor intelectuale din R. Moldova. Peste podurile de flori de odinioară, Bucureștiul construiește acum, prin neglijență și cinism, cortine de fier.

A două cauza se află în deciziile marilor cancelarii euroatlantice, exprimate punctual în proiectul tactic de compromis propus în primăvară blocului ACUM.

A existat întotdeauna un proiect modest (dezangajant) al marilor cancelarii privind R. Moldova - spațiu pe care de altfel cu greu îl găsesc aceștia pe hărțile pereților aflați la mii de kilometri distanță de cataclismele și suferințele de aici.

Berlinul nu a avut generozitatea de a hrăni proiectul europenizării R. Moldova măcar că răsplată pentru sprijinul decisiv al Europei pentru proiectul reunificării Germaniei.

Parisul și Berlinul caută la Chișinău prioritar posibile scheme de compromis cu Moscova, pe care nu au exclus-o niciodată de la mesele marilor negocieri. Faptul că marile cancelarii europene au alt proiect față de R. Moldova decât cel care i-ar fi deschis porțile Europei devine din ce în ce mai clar.

România nu a avut, iată, nici la Bruxelles resursă instituțională capabilă să obțînă (să provoace) un angajament real al Europei față de R. Moldova. Nu mai există un angajament politic real al UE de a susține europenizarea R. Moldova, iar absența acestui angajament se reflectă astăzi și în criză instrumentelor europene de prezența în spațiu (d.e. Partenariatul Estic).

Avem toate motivele să credem că noul proiect geopolitic al Europei pentru R. Moldova și în general pentru estul Europei (vecinătatea estică) este retransformarea acesteia în zona-tampon, zona gri, teatru în care să se exprime deopotrivă instrumentele și interesele Europei și ale Moscovei.

Acest nou proiect geopolitic va fi fost generat de factori deloc circumstantiali, precum:

revenirea etapizată post-Crimeea a Federației Ruse în spațiul sau de influență reprezentat prioritar, aici, de Ucraina și R. Moldova;

degradarea rolului geopolitic al Uniunii Europene, subminat de procese toxice precum Brexit;

accentuarea faliilor existente în relația transatlantică;

restabilirea primatului politicii naționale în dauna celei colective/europene în cancelariile relevante ale Europei etc.

Acest nou proiect geopolitic vizează reinstalarea cortinei de fier (cu nuanțe semantice alternative - cortina gri, de catifea etc.) pe Prut, între cultură europeană/occidentală și cea rusească, cu un mic cordon sanitar de întâlnire neconflictuala a acestora.

Vedem semnele acestui proiect gri al Europei în aproape toate manifestările vieții politice din R. Moldova (mai ales după crearea coaliției ACUM și PSRM) și episodic în Ucraina.

În impunerea acestui scenariu extern la Chișinău s-a neglijat performanță forțelor pro-ruse de a exploata în folos propriu această combinație letală (ACUM-PSRM), performanță pe care blocul ACUM este departe de a o putea contracara (politică perfidă a partidului lui Dodon a putut produce rinocerizari masive și rapide la nivel politic, pe întreg teritoriul electoral de peste Prut).

În loc să redevină o zona gri, așa cum o vedeau birocrații din marile cancelarii, Republica Moldova redevine treptat enclavă rusească, iar steagul Moscovei flutură acum liber pe clădirea Primăriei orașului european Chișinău.

Cuvântul de ordine al acestui nou scenariu european gri pare a fi fost asasinarea geopoliticii, respectiv promovarea tezei sovietice potrivit căreia coaliția și "Țară" ar avea nevoie de înmormântarea securii geopolitice pentru a se putea focaliza pe supraviețuirea prin compromis a actualei coaliții de la putere. La adăpost de "geopolitică", Rusia a revenit geopolitic pe Prut.

O a treia cauza o reprezintă degradarea constanța a fizionomiei și acțiunii clasei politice din R. Moldova.

Prioritatea de facto a acesteia a reprezentat-o utilizarea retoricii pro-europene în interesul financiar al propriei oculte, prin devalizarea fondurilor europene de sprijin.

Interesele clientelare și acțiunile ilicite ale acestora au fost dublate de erori tactice de poziționare și acțiune:

- s-a preferat soluția unei înțelegeri reprobabile cu batalioanele politice rusești din Moldova, conduse de Partidul Socialist, prin încheierea "monstruoasei coaliții" ("în pat cu dușmanul", rușii au putut performa facil la Chișinău);

- s-a permis acapararea unor instituții esențiale ale R. Moldova de către camarilă (pro-)rusească a lui Igor Dodon;

- Năstase a votat pentru revenirea Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

- au fost înlăturate din nucleul de decizie al Blocului ACUM voci vizionare care gândeau altfel;

- liderii blocului ACUM au ignorat importantă unui compromis explicit cu liderii unioniști între cele două tururi de scrutin;

- au fost evitate mesajele unioniste, singurele care mai puteau aduce la urne tinerii din zona electoratului sensibil;

- s-a renunțat la campania "om cu om", din rațiuni de calcul electoral greșit etc.

În acest fel, s-a creat un culoar favorabil extrem de larg adversarului politic, prioritar prin alterarea fundamentală a percepției potrivit căreia blocul ACUM ar (mai putea) reprezenta vectorul schimbării.

Candidatul Năstase a pierdut astfel două tipuri de electorat - electoratul pro-european sever/exigent/pretențios/dur (pentru care nu a mai fost credibil prin constituirea alianței cu PSRM) și electoratul pro-românesc (ale cărui așteptări nu le-a mai putut reprezenta în mod legitim/fundamentat).

În fine, a patra cauza constă în mirajul fatal al lumii ruse în R. Moldova, combinat cu tacticile și ideologiile Moscovei importate permanent în R. Moldova, mai ales odată cu sosirea la putere a celui despre care se tot spune că ar fi "președintele R. Moldova", Igor Dodon. Vom detalia separat.

Puțîn a ajuns astfel din nou la Chișinău după ce înainte de alegeri era doar ante portas. Din Puțin ante portas înainte de alegeri am ajuns la un adevărat cal troian înăuntrul cetății Chișinăului, legitimat și introdus în Cetate prin vot democratic.

În momentul de față, singură soluție este că Bucureștiul să înțeleagă dramatismul momentului și să construiască un proiect național pentru R. Moldova, cu o elită politică nouă, responsabilă, care să includă:

- elaborarea urgență, de către președintele ales al României în urmă alegerilor din noiembrie 2019, a unei Concepții de politică externă care să includă R. Moldova că prioritate absolută a politicii noastre externe;

- inițierea de către acesta a discuțiilor cu partidele parlamentare și societatea civilă pentru un Pact național pentru R. Moldova;

- valorizarea resursei umane de calitate pentru elaborarea proiecției naționale strategice privind R. Moldova și gestionarea relațiilor cu R. Moldova în centrală MAE și în misiunile noastre diplomatice și consulare;

- eliminarea practicilor sinecuriste în ministerele și departamentele care gestionează raporturile cu R. Moldova și cu românii din afară României (comunități și diaspora);

- multiplicarea eforturilor de promovare a R. Moldova și regiunii pe agendele marilor cancelarii europene;

- elaborarea de formate și instrumente europene care să aducă beneficii reale R. Moldova etc.

Bombă geopolitică cu ceas de la Chișinău începe să bată la București.