Banner

Petrișor Peiu: Momentele dramatice din istoria noastră recentă ar trebui să ne facă să reflectăm serios asupra uriașelor greșeli pe care astăzi le facem

Email Imprimare PDF

01_p_peiu
Fostul consilier al primului ministru Radu Vasile și actual analist, Petrișor Peiu. atrage atenția într-o analiză publicată pe Ziare.com, că românii ar trebui să reflecteze serios asupra greșelilor istoriei contemporane, pornind de la două momente catastrofale prin care a trecut România în ultimul secol, numite „nenorociri de noiembrie": bătălia de la cotul Donului în A Doilea Război Mondial și realegerea dictatorului Nicolae Ceaușescu în contextul prăbușirii cortinei de fier. Inadecvarea românească în fața Istoriei pare a avea drept cauze încrederea prea mare față de străini, refuzul de a ne gestiona noi înșine problemele și lipsa de sincronizare cu demersurile vecinilor regionali, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

„Comemoram, in aceasta saptamana, doua momente ingrozitoare din istoria noastra recenta, momente care ar trebui sa ne ajute sa intelegem dramatismul utimilor zeci de ani si care ar fi trebuit sa ne faca sa reflectam serios asupra uriaselor greseli pe care astazi le facem", își începe argumentarea analistul Petrișor Peiu.

„Acum 77 de ani s-a produs cea mai mare catastrofa din perioada Romaniei moderne. Floarea armatei romane a fost spulberata in numai cateva zile de catre cel mai mare si mai puternic inamic cu care ne-am confruntat vreodata, iar parcursul Romaniei a fost prestabilit atunci pentru urmatorii 47 de ani: ocupatie straina si apoi trimiterea intregii natiuni in prizonierat, in lagarul socialist", rememorează analistul consecințele înfrângerii Armatei Române, aliate cu Germania, în bătălia de la Cotul Donului, în apropiere de Stalingrad.

„De fapt, nenorocirea petrecuta in capcana dintre Volga si Don are o singura mare explicatie: increderea oarba intr-o putere straina, pe seama careia conducatorii nostri au lasat totul. (...) Practic, dupa 1940, Romania a incetat sa mai ia decizii proprii, supunandu-se oricarei prostii savante sau aventuri decretate la Berlin", remarcă analistul.

Al doilea moment ratat din istoria României este opțiunea pro-dictatură făcută în contextul căderii regimurilor dictatoriale din celelalte state est-europene.

„Dupa numai 47 de ani de la dezastrul de la Stalingrad, natiunea noastra avea sa traiasca o alta cumpana majora, un moment in care am fost foarte aproape de o drama ireversibila, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Roman, din 20-24 noiembrie 1989. Atunci, Romania s-a decis sa se rupa de logica istoriei si sa aiba un parcurs diferit de celelalte tari foste comuniste. (...) Bucurestiul decide, la cel de-al XIV-lea Congres al PCR sa isi mentina parcursul comunist autoritar si sa il reconfirme ca lider pe Nicolae Ceausescu. Acest imens pas gresit trebuie inteles in raport cu ceea ce se intampla in restul lagarului socialist: in vreme ce actualele membre ale Grupului de la Visegrad isi deschideau portile pentru capitalism si pentru Occident, noi le inchideam cu zgomot usa in nas si economiei de piata, si Vestului. Lipsa de adecvare din acel noiembrie 1989 a facut posibila baia de sange de peste o luna, din decembrie 1989, precum si inlocuirea regimului Ceausescu nu cu exponentii democratiei liberale, ci cu o alta grupare comunista, dependenta de legaturile cu Moscova, dar la fel de violenta si de primitiva. Gruparea Iliescu a acaparat puterea in sunetele de ciomege ale detasamentelor deghizate in muncitori si sub lumina lampaselor mineresti, aruncand Romania departe de Occident", scrie Petrișor Peiu.

El este de părere că poporul român nu și-a învățat încă lecția din cele „două mari nenorociri de noiembrie", care ar fi trebuit să determine, prin șocul lor, o schimbare de atitudine.

„Ca si in 1942, Romania staruie in a-si ignora datoria de a-si planui propriul viitor si se bazeaza pe bunele intentii ale unor capitale straine. In ministerele de la Bucuresti s-a uitat cu desavarsire deprinderea de a conduce cu onestitate tara si se asteapta deciziile minune care sa vina de la Berlin sau Bruxelles sa ne lumineze drumul. Iar asteptatele decizii nu vin sau vin incomplete, traduse incoerent in limba romana si cu fraze intregi patate de cerneala. Ocupantii birourilor calduroase, placate cu marmura si pazite de secretare decorative, isi petrec ziua asteptand emailul de la Bruxelles, inlocuitorul Berlinului din anii 40.

Nu producem suficienta energie electrica? Ce rost ar avea sa ne apucam sa facem cateva centrale pe gaze? Hai mai bine sa vedem daca nu "da" Comisia Europeana vreo directiva, amendata printr-un amendament si cuprinsa intr-un raport de faza, care sa ne spuna negru pe alb unde sa construim, cu ce bani si mai ales cu ce firme! Nu vede nimeni oare ca mult-invocata Comisie nu e prea dornica sa faca lucrul acesta? Sau nu stie cum sa-l faca? Sau nu o intereseaza, ca se ocupa cu "schimbarile climatice", fosta "incalzire globala"?", observă analistul Petrișor Peiu.

Dacă așteptarea directivelor de la Uniunea Europeană, în locul gestionării propriilor urgențe, a devenit mobilul defetismului contemporan, se pare că românii suferă și de o lipsă de orientare în ograda regională, unde nu se pot coordona cu tendințele vecinătății.

„Credinta nezdruncinata ca altii vor gasi pentru noi solutiile cele mai bune se dovedeste o mistica auto-devoratoare, dar noua nu ne pasa. Europa sigur le stie pe toate si sigur se va ocupa si de noi, cumva. In loc sa intelegem logica functionarii Uniunii Europene, noi ne afundam si mai comod intre pernele moi ale lui "lasa ca vine comisarul european si le rezolva el pe toate". In loc sa intelegem ca Bruxelles-ul iti aloca niste bani pe care tu trebuie sa stii sa ii folosesti la ce ai nevoie, noi asteptam ceva nedefinit, in ton cu mentalitatea "Dar muieti sunt posmagii?" (...)

Ei, poate macar am invatat cea de-a doua lectie de noiembrie: sa fim sincroni cu tendintele regionale, sa nu-i lasam pe cehi, unguri sau polonezi sa intre pe vreo usa pe care noi sa nu incapem! Ti-ai gasit! (...) Mai reiau o data, poate veti intelege, conducatori ai Romaniei: Niciodata, dar niciodata, n-ar trebui sa mai existe o usa pe care sa se strecoare ungurii, cehii si polonezii si pe care noi sa nu incapem!", este de părere fostul consilier guvernamental.

„Pentru a incheia pe un ton mai amar decat cel cu care am inceput, sa va mai spun un lucru: daca la Stalingrad am pierdut 150.000 de militari, in razboiul din ultimii 12 ani am pierdut intre 4 si 5 milioane de romani si un PIB potential de peste 100 miliarde de euro anual", concluzionează Petrișor Peiu.

Analiza acestuia poate fi citită integral pe portalul Ziare.com