Banner

Scriitorul Ilie Tudor Zegrea: ”Dacă pierdem şcolile şi bisericile, vor dispărea imediat şi satele noastre,... încărcate de istoria şi gloria strămoşilor”

Email Imprimare PDF

01_ilie_tudor_zegreaUna dintre realizările importante ale activităţii desfăşurate de Societatea „Mihai Eminescu" este deschiderea şcolii medii nr. 29 din Cernăuţi (astăzi gimn. „Alexandru cel Bun") la 1 septembrie 1991. În iunie 1990 în curtea casei lui Aron Pumnul a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu, iar primăria oraşului a aprobat locul unde urma să fie înălţată statuia poetului, transmite BucPress, preluat de Romanian Global News.

La 28 mai curent s-au împlinit 30 de ani de la fondarea Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu", iar la începutul acestei toamne am marcat 30 de ani de la prima sărbătoare „Limba noastră cea română" organizată la Cernăuţi. Şi deoarece s-a întâmplat astfel că am fost implicat în ambele evenimente: împreună cu alţi scriitori, profesori şi intelectuali am făcut parte din grupul de iniţiativă care s-a ocupat nemijlocit de organizarea conferinţei de fondare a Societăţii, iar la 2 septembrie 1990, ca preşedinte al Societăţii „M. Eminescu", împreună cu alţi membri ai conducerii, organizam în teatrul de vară din Grădina Publică din Cernăuţi sărbătoarea „Limba noastră cea română", astăzi, aruncând o privire în urmă, sunt cuprins de anumite sentimente de bucurie şi, în acelaşi timp, de tristeţe.

Bucuria ar veni din faptul că atunci am găsit în noi forţa şi înţelegerea de a ne uni în aceiaşi voinţă şi dorinţă în numele unor idealuri ce-şi aveau rădăcinile în istoria neamului trăitor de milenii pe aceste pământuri. Şi împreună am găsit forma cea mai adecvată pentru a porni (reporni) o activitate prodigioasă în numele redeşteptării naţionale, al adevărului istoric, pentru păstrarea şi dezvoltarea limbii materne, a culturii şi tradiţiilor noastre strămoşeşti. În programul de activitate al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu" au fost incluse mai multe obiective importante pentru existenţa fiinţei noastre naţionale în acest spaţiu istoric, şi anume, deschiderea de şcoli în limba română, revenirea la denumirile istorice ale localităţilor, revenirea la limba română, în veşmântul ei adevărat, inaugurarea muzeului „Mihai Eminescu", înălţarea unor statui sau busturi personalităţilor marcante ale poporului nostru, personalităţi legate nemijlocit de localităţile din regiune, deshiderea unui teatru cu o trupă de actori români.

Vrem să amintim în mod deosebit faptul că la conferinţa de fondare a Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu" a participat o delegaţie importantă de scriitori din Chişinău, din care au făcut parte regretaţii Ion Vatamanu şi Eugen Cioclea, prozatorul Vladimir Beşleagă, poetul Arcadie Suceveanu, istoricul literar Pavel Balmuş, omul de teatru Anatol Ursu din Bălţi. Atunci, în Sala de Marmură a Universităţii din Cernăuţi, spiritele păreau unite şi pe această undă a fost ales şi primul preşedinte al Societăţii, profesorul Grigore Bostan.

O componentă a succesului activităţii din primii ani se datora, indiscutabil, faptului că echipa din conducerea Societăţii era constituită din personalităţi bine cunoscute în regiune şi în afara ei: scriitorii Vasile Leviţchi, Mircea Lutic, Vasile Tărâţeanu, Simion Gociu, profesorii şi conferenţiarii universitari Grigore Bostan, Alexandrina Cernov, Ştefan Hostiuc, Ilie Popescu, Teodosia Chitari, Mircea Druc, (viitorul prim-ministru al Republicii Moldova), preotul Mihai Ivasiuc, ziariştii Ion Creţu, Gheorghe Aiftodi, Ion Rusu, Dumitru Covalciuc, arhivistul Petru Grior, profesorii de şcoală Vasile Bizovi, Vasile Tovarniţchi, Mihai Lungu, fraţii Ştefan şi Nicolae Motrescu, Gheorghe Haficiuc, Gheorghe Micailu, Adrian Iliuţ, Vasile Bota, Dragoş Tochiţă, Cozma Şorodoc şi alţi câţiva buni români şi activişti care prin autoritatea lor personală au ridicat la un nivel înalt şi prestigiul Societăţii.

Mulţi dintre ei au părăsit între timp această lume, însă noi, cei care i-am cunoscut, le suntem şi astăzi recunoscători pentru munca şi devotamentul lor faţă de cauza noastră comună. Graţie lor, dar şi altor români cu suflet mare, în vreo doi ani au fost fondate organizaţii primare (sau cum le spuneam noi – filiale) ale Societăţii „M. Eminescu" în mai bine de 40 de localităţi din ţinut.

Iar una dintre realizările importante ale activităţii desfăşurate de Societatea „Mihai Eminescu" este, indiscutabil, deschiderea şcolii medii nr. 29 din Cernăuţi (astăzi gimnaziul „Alexandru cel Bun") la 1 septembrie 1991. De asemenea, în iunie 1990 în curtea casei lui Aron Pumnul a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu, iar primăria oraşului a aprobat locul unde urma să fie înălţată statuia poetului.

Amintiri frumoase ne leagă şi de primele sărbători cu genericul „Limba noastră cea română", „Mărţişor" sau „Florile dalbe". Bunăoară, la prima sărbătoare „Limba noastră cea română", organizată la 2 septembrie 1990 în Grădina Publică din Cernăuţi, au participat peste 2 mii de români din satele noastre. Majoritatea celor prezenţi erau îmbrăcaţi în costume naţionale, iar multe delegaţii soseau în coloană, cu drapele tricolor în frunte. Iar pe scenă, la microfoane, se perindau nu doar cântăreţi, ci şi profesori de şcoală, intelectuali sau ţărani care-şi spuneau păsul referitor la cele mai diverse probleme.

Din lipsă de spaţiu vom trece peste mai multe lucruri bune înfăptuite în acei ani de mare entuziasm şi ne vom opri pe scurt asupra regretelor ce ne macină sufletul astăzi, la 30 de ani de la derularea acelor evenimente remarcabile.

În primul rând, desigur, e vorba de pierderea unui număr mare de şcoli româneşti, care pur şi simplu au dispărut de pe harta noastră spirituală. Situaţia e cu atât mai dramatică şi neînţeleasă, deoarece în ultimii ani în regiune avem chiar trei asociaţii pedagogice, care potrivit prevederilor statutare ar trebui să aibă în grija lor anume funcţionarea şcolilor cu predare în limba română.

Din păcate „activitatea" lor se reduce mai mult la manifestări de suprafaţă, de machiaj şi nu la lucruri de esenţă. Şi în general, ni se pare că activităţile majorităţii societăţilor culturale româneşti (mai bine de 20 la număr!) au lunecat, spre marele nostru regret, pe o pistă greşită, reducându-se mai mult la organizarea de spectacole, de manifestări distractive şi festiviste, uitând de lucrurile esenţiale. Bunăoară, în internet găsim postate informaţii şi fotografii unde îi vedem pe pretinşii lideri ai românilor din nordul Bucovinei petrecând la diverse hramuri şi cârciume, pe litoral sau la munte, însă nu ştim ce se face concret în satele noastre pentru păstrarea limbii, culturii naţionale, şcolilor şi grădiniţelor în limba română.

Rar de tot găsim informaţii despre activitatea organizaţiilor primare ale societăţilor (inclusiv ale Societăţii „M. Eminescu") din localităţile noastre, dar şi atunci aceste activităţi se reduc la organizarea de spectacole şi distracţii.

De mai multe ori am exprimat gândul că ar fi oportună organizarea unei conferinţe unde să discutăm în modul cel mai serios problema activităţii şcolilor cu predare în limba română din regiune şi chiar din ţară. Trebuie să explicăm fiecărui părinte cât de important este ca fiul sau fiica lui să înveţe la şcoală în limba maternă. Or, dacă pierdem şcolile şi bisericile, vor dispărea imediat şi satele noastre, dispărem noi, ca cetăţeni băştinaşi în aceste locuri frumoase, încărcate de istoria şi gloria strămoşilor.

Părerea pe care o împărtăşim e că trebuie să facem un efort pentru a ieşi din starea de leşin şi lâncezeală în care ne aflăm de vreo două decenii, să punem mâna şi pe carte, nu numai pe telefonul mobil, şi să demonstrăm că suntem urmaşi demni de înaintaşii care ne-au lăsat moştenire adevărate tezaure: limba maternă, tradiţiile, credinţa şi locurile unde ne-am născut.

Avem nevoie de muncă perseverentă, demnitate şi luptă pentru supravieţuire în aceste timpuri ale globalizării.

Altă soluţie nu există!

Ilie T. Zegrea, scriitor

 

Cele mai citite ştiri

Publicitate