Banner

Petru Bogatu: Noul conflict ruso-român: urmele duc spre Chișinău

Email Imprimare PDF

01_petru_bUn conflict enigmatic ruso-român, produs, pare-se, încă în luna mai, a făcut valuri în mass-media din estul Europei acum câteva zile. În presa din Balcani s-a vehiculat că România ar fi blocat un transport de 30 de tancuri T-72B3 şi 30 de vehicule blindate BRDM-2 dinspre Rusia către Serbia, pe Dunăre, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Gobal News.

Un diferend misterios

Relatarea despre confiscarea armamentului rusesc a apărut joi pe site-ul balcanist.ru care a citat agenția RIA „Novîi deni". Informația a fost confirmată de deputatul și expertul militar sârb Miroslav Lozanski care a fost desemnat recent ambasador al țării sale la Moscova.

Presa de la Belgrad a acuzat Bucureștiul că ar fi încălcat convenţia privind regimul navigaţiei pe Dunăre. Atacuri la adresa României au lansat și unii politicieni sârbi.

Un ton apostrofator, plin de reproșuri, a adoptat amintitul deja Lozanski. Având în vedere noua sa ipostază de șef al misiunii diplomatice în Rusia, acesta a creat impresia că vorbește în numele Guvernului de la Belgrad.

De ce spuneam că incidentul are o tentă neclară, chiar enigmatică?

Mai întâi, pentru că știrea a căzut ca un trăsnet, chit că relata un eveniment desuet. Incidentul de pe Dunăre, după cum am spus, s-a produs acum două luni și ceva.

Mai apoi, pentru că, în faza inițială, Moscova a dezavuat informațiile apărute în mass-media de la Belgrad și confirmate de ambasadorul sârb la Moscova Lozanski. Neobișnuit era faptul că rușii, dezmințind știrea despre confiscarea armamentului, i-au pus într-o situație jenantă pe aliații sârbi.

Dezmințirile Moscovei

Vineri, chiar a doua zi după prima relatare a presei, Ministerul rus al Apărării a anunţat că România nu a oprit transportul de blindate ruse. Moscova a taxat informațiile vehiculate în presa sârbă și confirmate de Lozanski ca fiind „minciuni", precizând totodată că încărcătura a ajuns în Serbia, dar nu pe cale fluvială.

Rușii au negat că ar fi încălcat vreo convenție privind navigația pe Dunăre. Ei au insistat asupra faptului că „exportul de produse militare din Rusia în Serbia se derulează în conformitate strictă cu legislaţia internaţională şi în cadrul cooperării tehnice bilaterale".

De ici încolo misterul în jurul incidentului crește. Bucureștiul nu a acceptat mingea pe care i-au ridicat-o la fileu rușii când au spus că „nu au trimis niciodată nave pentru transportarea echipamentelor militare pe Dunăre spre Serbia" și deci România nu avea cum să intervină pentru a confisca armamentul.

Confirmările Bucureștiului

În aceeași zi de vineri, imediat după difuzarea comunicatului oficial al Ministerului rus al Apărării, a ieșit la rampă diplomația română. Aceasta și-a expus punctul său de vedere asupra diferendului fluvial relatat de presă, unul total diferit de cel al Rusiei.

Ministerul de Externe de la București a dat de înțeles că transportul de arme ruse către Serbia, de bună seamă, fusese blocat, subliniind că astfel s-au aplicat „sancțiunile impuse de Uniunea Europeană Rusiei". S-a atras atenția asupra faptului că România a acționat în conformitate cu Decizia 2014/512/PESC a Consiliului UE privind măsuri restrictive de descurajare a „acțiunilor Federaţiei Ruse de destabilizare a situației în Ucraina".

Ramona Mănescu, ministrul român de Externe, a afirmat că raporturile Bucureștiului cu Moscova trebuie văzute în contextul poziției NATO și UE. Potrivit ei, Rusiei nu i se cere prea mult, ci doar respectarea cadrului legislativ internațional, principiu de la care „nu putem face rabat".

Testarea vigilenței

Toate acestea ridică cel puțin două întrebări.

Prima. De ce în luna iulie a ajuns să facă ravagii în presă o știre care relatează un incident din luna mai? Și a doua. De ce Moscova a dezavuat informația privind diferendul de pe Dunăre, iar Bucureștiul a confirmat-o, învinuindu-i discret pe ruși că încearcă să fenteze sancțiunile internaționale?

Analistul de politică externă Iulian Chifu are o explicație. Potrivit lui, Rusia a vrut să testeze vigilența României.

„Totul a ieșit acum pentru că între timp echipamentele respective au ajuns în Serbia pe cale aeriană, Iar Serbia – a se citi, Rusia – a introdus această propagandă împotriva României după ce și-a rezolvat problema transportului", a spus el într-un interviu pentru Radio France International.

Ipoteza lui Iulian Chifu este pertinentă, bineînțeles. Totuși, supoziția enunțată, deși pare să fie adevărată, nu dezleagă întru totul șarada dezmințirilor ruse și confirmărilor românești legate de conflictul de pe Dunăre.

Serbia așteaptă arme de la ruși

Cred că mai este ceva la mijloc. Răspunsul îl găsim chiar în declarațiile făcute de doi oficiali sârbi. Cea dintâi îi aparține președintelui Serbiei, iar cea de-a două ambasadorului acestei țări la Moscova. Să le luăm pe rând.

Președintelui Serbiei, Aleksandar Vucic, anunța acum câteva zile la televiziunea publică RTS că țara sa așteaptă să primească de la Rusia, cu titlu gratuit, zece vehicule amfibie de tip BRDM-2 și câteva vehicule de patrulare. Liderul de la Belgrad a mai spus că Rusia i-ar fi furnizat șase vehicule BRDM-2 modernizate, care consolidează capacitățile combative ale armatei.

Concomitent, Miroslav Lozanski, șeful misiunii diplomatice sârbe la Moscova, se plângea deunăzi că ar fi apărut o problemă cu transportul tancurilor și blindatelor ruse către țara sa. „Cea mai ieftină cale de transfer dinspre Rusia către Serbia este pe Dunăre". Și cum fluviul este o arteră internațională, insistă el, niciun stat nu poate împiedica trecerea râului. „Nu există nicio prevedere în Convenţia Dunării care să interzică un transport legal şi convenit de arme de-a lungul Dunării".

Este limpede ce îi deranjează pe sârbi și, evident, pe ruși. Moscova are de trimis încă multe arme și echipamente militare aliatului său din Balcani, cea mai ieftină cale fiind Dunărea, iar România se opune, dând peste cap planurile lui Putin.

Moscova pune presiune pe România

Iată de ce rușii au scos de la naftalină un incident mai vechi, au organizat o scurgere de informații și au atacat România care s-a pus de-a curmezișul transportului ilegal de arme către Belgrad. Kremlinul nu doar testează vigilența Bucureștiului, ci și încearcă să pună presiune pe el.

Dar de ce cred rușii astăzi că, acționând de pe poziții de forță, ar putea obține deblocarea Dunării pentru transportul lor militar? Pentru că între timp au intervenit niște elemente noi în relația Moscova cu unii lideri vest-europeni.

Este vorba de aranjamentul Moscova-Berlin care a adus la putere în Republica Moldova o alianță contra naturii dintre un bloc pro-european și un partid pro-Kremlin. Supranumită pe culoarele UE „soluția Chișinău", această înțelegere ocultă are pretenția să experimenteze o cale neumblată de conciliere a Occidentului cu Rusia.

A fost deschisă Cutia Pandorei

Cum însă cu bunele intenții este pavat drumul în infern, puțini în Vest și în Est își dau seama deocamdată că astfel a fost deschisă Cutia Pandorei. Liniștea care domnește în prezent la Chișinău este amăgitoare.

Republica Moldova, în urma jocului de culise ruso-german, a ajuns un butoi cu pulbere. Mai devreme sau mai târziu, Alianța Kozak va fi aruncată în aer, iar efectele detonației politice ar putea fi fatidice.

Astăzi însă Putin savurează compromisul făcut cu Germania la Chișinău și așteaptă să fie răsplătit. Liderul de la Kremlin speră să fie diminuate sancțiunile internaționale. Astfel, oricum ai întoarce-o, urmele noului conflict româno-rus duc spre guvernarea ACUM/PSRM.

Kremlinul pretinde indulgențe

O recompensă pe care și-o dorește Moscova ar fi și deblocarea Dunării pentru transportul de arme și echipamente către Serbia. Kremlinul pretinde indulgențe europene. Degeaba însă.

S-au scurs aproape două luni de la instalarea guvernării ACUM/PSRM, iar Bucureștiul rămâne neînduplecat. Dunărea la ora actuală e la fel de inaccesibilă pentru ruși ca înainte.

Asta se vede că l-a scos din balamale pe Putin care a ordonat să se facă tam-tam în mass-media în jurul accidentului fluvial de acum două luni și ceva. Unde o plesnești și unde tună, nu-i așa?