Bianca Voinescu, medicul care aduce zâmbetul pe buzele copiilor din Burundi: „Nu am văzut niciodată în România o mamă care să primească o farfurie de mâncare și care să refuze să o împartă cu copilul ei”

Bianca Voinescu este medic cu specializarea boli infecțioase și salvează copiii cu malnutriție din Burundi. Mi-a spus că până să ajungă în Africa, despre malnutriție citise doar în cărțile de specialitate, nu văzuse niciodată un pacient cu o asemenea boală cronică, se arată într-un reportaj marca Life.ro, preluat de Romanian Global News.
Am întrebat-o pe Bianca Voinescu dacă nu sunt guri răutăcioase care întreabă de ce salvează copiii din Africa și nu pe cei din România. Răspunsul ei a fost năucitor: „Eu nu am întâlnit astfel de oameni care să pună problema așa, dar dacă aș întâlni, aș avea un răspuns simplu: în România nu am întâlnit niciodată, așa cum s-a întâmplat în Africa, o mamă cu copilul de 3-4 ani la sân, amândoi uscați din cauza lipsei hranei. Și nu am văzut niciodată în România o mamă care să primească o farfurie de mâncare și care să refuze să o împartă cu copilul ei pe care îl poartă la sân, activându-și astfel instinctul de supraviețuire”.
O altă introducere ar fi de prisos, așa că vă las să descoperiți singuri povestea Dr. Bianca Voinescu.
Bianca Voinescu alături de copiii de care are grijă

Unde ați fost până acum să faceți bine oamenii?

În afară de Burundi, am mai fost în Rwanda și Uganda, în Africa, iar în Orientul Mijlociu am fost în Irak. Acolo am fost în aceeași tabără de refugiați de lângă Mosul, unde a fost și tânărul medic din Cluj, Andrei Abrudan.
Teoretic, acolo nu este zonă de război, nu?

În vara anului trecut, când am fost eu, deși exista încă armată care avea grijă de zona respectivă, nu am văzut nici o acțiune directă, însă existau puncte în care erau militari. Știu că ISSIS-ul se retrăsese din Mosul și că nu mai aveam aceeași putere, însă, nu cred că poți să spui nici acum că nu e zonă de război. Eu am stat puțin, trei săptămâni, timp în care nu am avut nici o problemă.

Haideți să începem cu prima expediție… Când și unde?

Prima deplasare a fost în 2012, la începutul anului, în Burundi. În Burundi eu am fost până acum de patru ori, inclusiv anul acesta. Atunci, în 2012, am plecat cu o organizație non guvernamentală din Slovacia. Ei angajau medici care să lucreze în anumite țări defavorizate din Africa sau Asia, în anumite proiecte pe care ei le aveau în câteva dintre țările de pe aceste continente. Aveau obiective pentru Burundi, Kenia, Rwanda, Sudanul de sud și în Asia în Cambodgia, Vietnam, India și Haiti.
Bianca Voinescu în Burundi

Ați plecat ca medic angajat?

Da. La fel ca în cazul „Medicilor fără frontiere”. Dacă vrei să te duci pe o perioadă de șase luni sau un an de zile, trebuie să fii miliardar ca să poți să faci voluntariat, să te descurci din banii tăi un an de zile. Altfel, trebuie să ai un venit care să te ajute să trăiești acolo.

Pentru cât timp ați plecat prima dată?

Contractul a fost pentru șase luni. Era perioada minimă pe care o puteai alege. Eu, după primele două luni mi-am prelungit contractul și am stat în total 11 luni.

Câți ani aveați?
32 de ani.

Continuarea articolului aici: https://life.ro/bianca-voinescu-medicul-care-aduce-zambetul-pe-buzele-copiilor-din-burundi-nu-am-vazut-niciodata-in-romania-o-mama-care-sa-primeasca-o-farfurie-de-mancare-si-care-sa-refuze-sa-o-imparta-cu/

Romanian Global News

Read Previous

Boboteaza la românii din Zagreb. „Cu post și rugăciune desfacem curelele încălțămintei Mântuitorului”

Read Next

Imigrația crește populația rezidentă în Spania la 47,1 milioane. Surpriză, numărul românilor scade