Breaking News :

Părintelui Milea către Președintele Iohannis: Aveți puterea de la Dumnezeu să dovediți în istoria românilor, că vă pasă de noi, că respectați cea mai mare sărbătoare creștină a românilor, Sfintele Paști

Analiză trustului de presă al Mapn: Dezinformările Moscovei, mai periculoase decât Covid-19

Klaus Iohannis, mesaj pentru românii din Diaspora: Nu veniți acasă de Paște!

România nu mușcă din nada aruncată de Rusia la Chișinău. Sprijinul României va fi mai departe strict condiționat

Atenționare de călătorie în contextul răspândirii infecției cu COVID-19 – Spania, Germania, Franța

Trump suspendă pentru 30 de zile călătoriile din UE în SUA.Cetățenii străini care călătoresc din Europa nu mai pot intra în SUA

Donald Trump, cel mai informat om de pe planetă, liniștește demența mass-media cu coronavirusul: anul trecut, 37.000 americani au murit din cauza gripei comune… Nimic nu s-a închis, viața și economia merg mai departe

Deciziile luate de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență în Contextul epidemiei de coronavirus 2019-nCoV din România

Big Farma a cumpărat presa centrală și i-a impus cenzura! Aceasta a ignorat LANȚUL UMAN format din peste 5000 de oameni jurul Parlamentului de sâmbătă, 7 martie, din timpul protestului anti-vaccinare obligatorie

Scrisoarea prin care 50 de medici cer deputaților să respingă Legea Vaccinării Obligatorii. Dr. Vasile Astărăstoae și Dr. Pavel Chirilă, printre semnatari

De ce NU trebuie să fim vaccinați OBLIGATORIU. Pe scurt, ca să înțeleagă tăt omu’

„Unioniştii cer Academiei de Ştiinţe a Moldovei să ia o poziţie tranşantă după declaraţiile lui Igor Dodon de a înlocui limba română cu aşa-zisa limbă moldovenească”. Academia Română a facut-o!

Ludovic Orban, apel la românii din Italia: „Să nu mai vină în România decât în situații absolut urgente”

mai 25, 2020

Radu Dionisie în Qmagazine: UE în mijlocul unui balamuc gay

Europa Națiunilor nu vrea să se transforme în federație. Tot mai mulți cântă prohodul liberalismului, în timp ce statul federal european se visează un imperiu liberal, se arată într-un reportaj www.qmagazine.ro, preluat de Romanian Global News.

EȘECUL DEMOCRAȚIEI LIBERALE

Sfârșitul așa-zisei democrații liberale a fost enunțat de numeroși gânditori, sociologi, politologi etc., printre aceștia regăsindu-se și sociologul economic german Wolfgang Streeck.
Potrivit teoriei lui Streeck, principala bătălie intracomunitară se dă între Franța și Germania, ambele încercând, tacit, să-și asume rolul de putere hegemonică. Mai exact, un hegemon binevoitor care răspândește bunul-simț și virtuțile morale printre vecinii săi. Să ne amintim de predarea rolului de „lider al Lumii Libere” la ceremonia de adio la care participau Barack Obama și Angela Merkel. Am putea prezuma că Germania reprezintă noul centru al imperiului liberal.
Valorile folosite pentru legitimarea „imperiului” sunt cele ale liberalismului politic: democrația liberală, guvernul constituțional și libertatea individuală. Apoi, în interiorul pachetului, sunt piața și concurența liberă, adică liberalismul economic sau chiar neoliberalismul.
Centrul hegemonic are prerogativa de a determina compoziția exactă și semnificația mai profundă a pachetului de valori „liberale” și modul în care acesta trebuie aplicat în situații specifice – astfel încât să poată și „periferia” extrage semnificația politică, în schimbul bunăvoinței „centrului”, după cum susține Streeck.
Acesta este și motivul pentru care o „Europă cu două viteze” sau orice alte formule similare pot exista fără probleme în concepția liderilor de astăzi.
Păstrarea asimetriilor în rândul națiunilor suverane necesită aranjamente politice și instituționale complicate. Statele periferice non-hegemonice (cum e România, de exemplu), trebuie să fie guvernate de „elite”, care consideră centrul, structurile și valorile acestuia drept model pentru propria țară. Este necesar ca acestea să își organizeze ordinea socială, politică și economică internă, pentru a o face compatibilă cu interesele centrului şi pentru a-și ține imperiul laolaltă.
Vedem, de altfel, bunăvoința politicienilor români, indiferent de partidul din care fac parte (Băsescu – PDL/PMP, Ponta – PSD/PRO ROMÂNIA, Orban – PNL etc.), de a satisface această exigență. Ca atare, interesele care contează rămân cele ale „centrului” – Franța sau Germania –, nefiind nicidecum ale României, căreia îi revine doar misiunea de a asigura fericirea și bunăstarea puterii hegemonice.

SLĂBICIUNEA „CENTRULUI” ŞI A IMPERIULUI

O țară hegemonică se confruntă, de asemenea, cu dificultăți interne, având, posibil, nevoie de ajutor din partea țărilor periferice. Astfel s-a întâmplat în 2015, când Angela Merkel a încercat să rezolve criza demografică a Germaniei prin imigrația declanșată.
Deschiderea granițelor Germaniei sub pretextul de tip Soros – „open society” – că frontierele nu mai pot fi controlate în secolul XXI, ar fi impus ca întreaga Uniune Europeană să urmeze exemplul dat de „centru”. Nicio țară membră nu a făcut-o. Mai mult, Ungaria și Polonia au insistat public asupra suveranității lor naționale. Rupându-se de pluton, polonezii și ungurii i-au provocat cancelarului Merkel și o serioasă problemă internă de credibilitate, din care nu și-a mai revenit niciodată.
În acelaşi context, evenimentul a despărțit permanent politica internă a imperiului de cea internațională, „centrul” de „Est”.
A urmat Brexitul! Dintr-o perspectivă germană sau franco-germană, o plecare amiabilă a britanicilor putea submina disciplina „imperială”, alte țări nemulțumite având modelul de a părăsi Uniunea. Pe de altă parte, oferirea de concesii „europene” în schimbul rămânerii, ar fi putut încuraja alte țări să solicite renegocierea acquis-ului comunitar. Întâmplător, chestiunea a și fost pusă pe masă de fostul vicepremier italian Matteo Salvini.
Statul neoliberal trebuie să fie un stat puternic, în raport cu forțele sociale care solicită corecții politice, în cazul performanțelor slabe ale pieței. Răspunsul la aceasta este liberalismul autoritar. La ce altceva să recurgi?
În acest caz, cu un pic de fantezie, se poate construi un sistem de eliminare judiciară a adversarilor politici ori a vocilor deranjante din spațiul public. Să ne amintim că venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni a coincis nu doar cu abuzurile legislative ale Monicăi Macovei și construirea PNA-ului, dar și cu demararea unui adevărat război împotriva presei neangajate. În special, televiziunile de știri și principalul cotidian al țării au fost atacate brutal, fiind acuzate că aparțin unor „moguli”.
După un deceniu și jumătate, vârfurile de lance ale impunerii liberalismului – Codruța Kovesi și generalul Florian Coldea – sunt exportați către „centru”, pentru a fi gratificați, pe de o parte, dar și pentru ca „imperiul” să le poată valorifica și plenar experiența dobândită în România. UE însă mai are o problemă: lipsa de profesionalism de care dau dovadă liderii și incapacitatea de acțiune a instituțiilor.

„BUNICA E O SCROAFĂ BĂTRÂNĂ ȘI POLUANTĂ”

Tot de la hegemonia franco-germană pornește și John Mearsheimer prin analiza sa despre sfârșitul sistemului politic liberal. Mearsheimer crede că liberalismul va eșua exact din dorința sa de a exporta democrația liberală și drepturile omului. Liberalismul ca sistem politic național, atrage el atenția, diferă fundamental de liberalismul ca politică externă. Statul liberal, pentru a-și justifica liberalismul, se vede nevoit să exporte acest liberalism, fapt ce se realizează şi are costuri enorme.
Limitele democrației liberale se observă însă cel mai bine atunci când se face comparația cu naționalismul și cu realitatea.
Națiunile vin toate cu propriile lor culturi și, inevitabil, vor prefera să aibă propriile lor state. Naționalismul și liberalismul pot foarte bine coexista, ba mai mult, după cum spunea George Friedman, liberalismul nu poate fi decât naționalist.
Totuși, dacă naționalismul și liberalismul se află în conflict, regula enunțată de Mearsheimer este că naționalismul „aproape întotdeauna” învinge. A delegitima termenul este absolut contraproductiv, mai ales în zone în care liberalismul și naționalismul se confruntă direct, cum se întâmplă în prezent în Uniunea Europeană.
Naționalismul este o ideologie care privilegiază concepte precum autodeterminare și suveranitate. Statele-națiuni nu agreează ideea că alte țări interferează în politicile lor interne. După alegerea lui Donald Trump, s-a văzut că Statele Unite nu și-ar fi dorit ca rușii să intervină în alegerea președintelui, dar exact aceleași temeri au venit și dinspre Germania. Și Germania „s-a temut” că președintele rus Vladimir Putin le „aranjează” alegerile. Rămâne neclar de ce intervenția unora este benefică în treburile interne ale altor state, în timp ce intervenienții condamnă aceste manifestări.
E bine să facem diferența dintre națiuni și state naționale. Națiunea reprezintă propriu-zis o comunitate politică. Statul național, pe de altă parte, vine cu „problema” că se referă la națiune ca la o entitate ce trebuie ținută separat de alte entități similare, adică de alte națiuni, iar de aici, ulterior, se conturează conceptul de naționalism. Și acesta poate fi văzut în diverse forme: de la cea mai gregară – naționalismul etnic – și până la cele mai sofisticate: naționalismul economic sau naționalismul cultural.
Uniunea Europeană a eșuat în lupta cu naționalismul, pentru că a fost incapabilă să își aleagă țintele corecte. În schimb, a încercat să rupă legăturile ce țin comunitățile împreună: familia, Biserica, școala. Un exemplu recent este chiar scandalul de la Westdeutscher Rundfunk, Köln care a stârnit nemulţumire în întreaga lume pentru jignirile aduse vârstnicilor. Un cor de fetițe a dat glas unei creații numite „Bunica e o scroafă bătrână și poluantă”.

„NAȚIONALII ĂȘTIA PROȘTI SUNT ÎNDRĂGOSTIȚI DE ȚĂRILE LOR”

Pe de o parte, teoreticienii văd în Uniunea Europeană o încercare – deocamdată nereușită – de a se transforma într-un imperiu, fără a avea o unitate financiară, fiscală, administrativă, juridică, economică, lingvistică etc. și cu mari divergențe în zona comercială, energetică sau militară. Pe de altă parte, națiunile europene invitate la o petrecere selectă cu șampanie s-au trezit în mijlocul unui balamuc gay, cu africani arogându-și împărțirea bucatelor și purtând discuții stupide despre schimbări climatice.
În fapt, invitația adresată viza, inițial, o „Europă a națiunilor”, nicidecum un imperiu construit prin mijloace oculte și cu tendințe imperialiste și colonialiste. Deruta a fost pe măsură. Un fel de întoarcere la paradigmele lui Jan Techau, care susțineau că Europa trebuie să delimiteze termenii de „stat” și de „națiune”, constructul politic de cel cultural.
În loc de cele promise inițial, cei de la Bruxelles au venit cu o pletora de instituții slabe și corupte, cu austeritate care să permită cheltuieli pentru ingineriile sociale în curs, destructurarea Parlamentelor, Guvernelor și liderilor incomozi cu sprijinul Justiției și serviciilor secrete, suprimarea presei și a libertății de expresie pe social media.
Pe potrivă ce măsurile păreau mai dure, societatea europeană răspundea cu tot mai mult aplomb: Regatul Unit a părăsit de facto uniunea, Elveția a anunțat că nu mai este curioasă de nicio aderare, iar statele de dincolo de primul inel al puterii au constatat uimite că populismul renaște, căci vorba fostului șef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, „naționalii ăștia proști sunt îndrăgostiți de țările lor”.
Spania și Polonia au dat glas aproape concomitent ideii de a părăsi Uniunea Europeană. Ambele au făcut trimitere la încălcarea suveranității, la nerespectarea deciziilor instanțelor naționale.
Lupta nu este doar culturală, politică, juridică sau economică. Din punctul de vedere al birocraților europeni, lupta a fost și rămâne una de păstrare a scaunelor în jurul mesei la care se împarte puterea în Europa, indiferent de opinia cetățenilor. Ființa europeană, liberalismul, nu reprezintă altceva decât „constructe culturale” sau, și mai simplu, „folclor”.
Firimiturile de la masa bogaților se pot concretiza în proiecte pentru țările membre și în susținere financiară sau ideologică pentru liderii locali care se arată supuși „imperiului”.
1000 de miliarde de euro se pierd anual în UE din venituri fiscale potențiale, din cauza efectului combinat al fraudei, evaziunii și al economiei subterane.
În perioada sărbătorilor de iarnă, postul public german de televiziune WDR a prezentat un videoclip în care un grup de copii interpretează cântecul „Bunica e o scroafă bătrână și poluantă”. Piesa, intitulată „Bunica conduce un motor în cotețul de găini”, a fost modificată, fiecare strofă încheindu-se cu „Bunica mea este o scroafă bătrână poluantă” (Eine alte Umweltsau). Finalul cântecului este reluarea celebrei declarații a activistei Greta Thunberg în fața ONU: „Nu te vom lăsa să scapi de asta”.

Mai mult aici:
https://www.qmagazine.ro/ue-in-mijlocul-unui-balamuc-gay/

Romanian Global News

Read Previous

Corina Popa sau cum să renunți la o carieră universitar-diplomatică la Madrid pentru a fi pedagog la Școala de Gramatică din București

Read Next

Românii din Italia, sfătuiți să își „uite” cetățenia dacă vor să se angajeze