Breaking News :

nothing found
februarie 24, 2020

Petru Bogatu: Putin, conducător suprem pe viață, Dodon, curierul lui Kozak

Arătam într-un editorial anterior că reforma constituțională din Federația Rusă s-ar putea să pregătească terenul pentru refacerea parțială a URSS și perpetuarea puterii lui Putin sub o formă sau alta. Ipotezele pe care le-am lansat se bazau mai curând pe logică decât pe fapte concrete, deoarece acum o săptămână schimbările fuseseră doar anunțate fără să fie cunoscut conținutul acestora, scrie Petru Bogatu în www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.
Conducătorul suprem
Între timp, cu o iuțeală suspectă, amendamentele au fost nu doar elaborate, ci și votate deja în prima lectură. În camera inferioară a Adunării Federale a fost format un grup de lucru care urmează să definitiveze textul modificărilor.
În aceste zile se propun completări și precizări. Ele demonstrează că realitatea rusă întrece cele mai terifiante așteptări. S-o luăm însă de la capăt.
Bomboana de pe tortul reformei putiniste o constituie, neîndoios, ultima inițiativă legislativă despre care s-a aflat miercuri. Grupul de lucru a propus ca funcția de președinte al Rusiei să fie înlocuită cu una nouă numită „conducătorul suprem” (верховный правитель). Faptul a fost confirmat de Pavel Krașenninikov, președintele comitetului pentru afaceri juridice al Dumei de Stat.
Dacă această inovație va fi aprobată, Putin practic rămâne pe viață în fruntea statului rus. Cum postul de „președinte” va înceta să existe, nu va mai avea nicio relevanță restricția constituțională de a nu deține consecutiv mai mult de două mandate prezidențiale. Liderul de la Kremlin va fi șef al statului, numai că se va numi „conducător suprem”.
Epigonii lui Kolceak
Iată o perfectă scamatorie de fachir care permite legislatorilor ruși să scoată iepuri din pălăria goală. Mai cu seamă că acest număr de circ politic nu-i deloc original, fiind o pastișare istorică ordinară.
Rusia a mai avut un „conducător suprem” acum un secol și ceva. Postul respectiv a fost instituit de „Mișcarea Albă” și brațul ei înarmat „Armata Albă”. Acestea, precum se știe, reprezentau forțele din Rusia care se opuneau bolșevicilor și Armatei Roșii după lovitura de stat de la 25 octombrie 1917, dată de Lenin și Troțki.
La 15 noiembrie 1918, în orașul Omsk, guvernul albilor l-a desemnat „conducător suprem” pe amiralul A.V. Kolceak care urma să dețină funcția în cauză până la victoria asupra bolșevicilor și restabilirea puterii imperiale. Potrivit tradiției țariste, pravitel’ e un regent care conduce țara în absența monarhului.
Unul dintre membrii guvernului albilor din 1918, P.V. Vologodski, scria că „alegându-l pe Kolceak „conducător suprem”, noi de fapt l-am desemnat pe acesta „dictatorul Rusiei”. Scurt și cuprinzător.
Astfel, noua funcție prevăzută pentru Putin este un eufemism politic. În realitate, lui i se netezește drumul către perpetuarea puterii personale din poziția de dictator al Rusiei. Chiar dacă inițiativa legislativă nu va fi acceptată, apariția unei atare propuneri este simptomatică, spunând totul despre intențiile liderului de la Kremlin.
Justificare juridică pentru noi anexări
Și asta nu-i tot. O serie de amendamente creează premise pentru anexarea altor state sau a unor părții ale unor țări străine.
În Constituția rusă urmează să fie stipulată prevederea, de exemplu, că „cerințele vizând candidatul pentru președinția Rusiei nu se referă și la cetățenii statelor care au intrat în componența Rusiei (sic!) sau la cetățenii unor părți ale altor state care au intrat în componența Rusiei (sic!)”.
Unul dintre liderii partidului antisistem „Iabloko” din Rusia, Lev Șlosberg, consideră că Putin pregătește astfel o justificare juridică pentru noi anexări. „O parte a teritoriului unui stat străin” care a intrat în componența Rusiei este Crimeea, bineînțeles. Constituția Rusă va permite nu doar alipirea Transnistriei, Abhaziei și Osetiei de Sud, ci și a Bielorusiei în întregime.
Noile instrucțiuni ale lui Kozak
În fine, dar nu și în ultimul rând, trezește un viu interes în cercurile observatorilor politici internaționali mutarea lui Dmitri Kozak din guvern în administrația prezidențială. El îl înlocuiește pe Vladislav Surkov, supranumit „eminența cenușie a Kremlinului” și se va ocupa de acum încolo de toate conflictele înghețate din spațiul ex-sovietic.
Altminteri zicând, va fi responsabil și de Transnistria, atâta doar că dintr-un rang mai înalt. Mai mulți analiști politici occidentali consideră că Dmitri Kozak va fi mai periculos pentru Ucraina sau Republica Moldova decât Surkov. Și iată de ce.
El va căuta să se bazeze pe soft power, adică pe așa-zisa ”putere subtilă” pentru a promova interesele Moscovei. O primă mostră de schimbare a strategiei ruse este discursul lui Igor Dodon în APCE.
Președintele pro-rus al Republicii Moldova, executând, pesemne, noile instrucțiuni ale lui Kozak, a încercat să inducă ideile Kremlinului ambalate într-o formă europeană. După ce a vorbit despre importanța pe care o dă luptei cu sărăcia și corupția, Dodon a lăsat să se întrevadă că aceste probleme nu pot fi depășite, deoarece nu este recunoscută de către comunitatea internațională neutralitatea Republicii Moldova. Nu a suflat însă o vorbă despre prezența trupelor ruse la Nistru.
Biciul și bomboana
Astfel, Moscova schimbă macazul. Pe de o parte, amenință Occidentul cu noi invazii și anexări, cu războaie hibrid și refacerea URSS, iar pe de altă parte, caută pe căi diplomatice și folosind o retorică europeană să învrăjbească și să deruteze Occidentul, determinându-l să facă concesii generoase.
Alegerea deputatului rus Piotr Tolstoi în funcția de vicepreședinte al APCE se constituie într-un prim succes al noii politici de ”putere subtilă” a Kremlinului. Se va continua în același stil. Putin va căuta să îmbine biciul cu bomboana pentru a-și atinge scopurile.
Cu alte cuvine, rușii încearcă să dezgroape sindromul Munchen 1938, de care au suferit Regatul Unit și Franța când au făcut cedări nepermise lui Hitler în Cehoslovacia, și boala Ialta 1945, când din cauza nehotărârii marilor puteri occidentale sfera de influența a sovieticilor s-a extins peste toată Europa Centrală și de Sud. Din păcate, și astăzi, în vestul bătrânului continent, rămân destui politicieni care nu au învățat lecțiile trecutului.
Degeaba își ascute limba și dinții
Din fericire, nici Putin nu-i așa de tare după cum încearcă să creeze impresia. E un bun tactician, dar e un prost strateg. Crimeea, bunăoară, l-a costat nepermis de scump. Sancțiunile occidentale erodează economia țării, iar ucrainenii din frați s-au transformat în dușmani.
2020 va fi un an greu. Rusia va căuta să se impună printr-o politică de forță combinată cu soft power, urmărind să câștige teren în spațiul post-sovietic, inclusiv în Republica Moldova, și totodată să dezbine comunitatea euroatlantică, băgând strâmbe între estul și vestul Europei, între SUA și UE etc.
Partea bună e că astăzi lumea știe ce hram poartă Putin. Oricât și-ar ascute limba și dinții pentru a-și ascunde intențiile, tot mai puțini își fac iluzii în privința lui. Mai cu seamă în țările fostului bloc sovietic. Se poate lupta deci cu el.
În Republica Moldova, liantul rezistenței în fața revanșei ruse îl constituie unioniștii. Atâta timp cât ei sunt pe poziții, iar numărul lor crește, Putin se va șterge pe bot. Dorința lui de a ajunge la Prut nu se va împlini niciodată. Nu întâmplător, Dodon îi atacă iar și iar.

Romanian Global News

Read Previous

Ambasadorul Daniel Ioniță îndeamnă Chișinăul să depună efort suplimentar pentru realizarea Acordului de Asociere

Read Next

Guvernul britanic, şocat de numărul românilor din Marea Britanie