Breaking News :

Camera Deputaţilor a votat inițiativa AUR de înfiinţare a unei comisii care să ancheteze achiziţiile publice făcute în pandemie de Ministerul Sănătăţii. PNL-Câțu și UDMR au votat împotrivă! Prietenii știu de ce!!!

Ticăloșia conducerii Comisiei Europene față de contribuabilii europeni, adică față de noi! Europarlamentarul Chris Terheș expune contractele dintre producătorii de vaccinuri și Comisia Europeană: Pagini NEGRE, pentru a nu se vedea clauzele

Senatorul Claudiu Târziu: Cine e vinovat pentru morții din spitale? De ce antiviralul oferit de George Becali, care salva vieți, a fost refuzat?

Cum a pus Big Farma mâna pe PSD! Cel mai mare partid din România nu mai este al românilor! Lista doctorilor sponsorizați de Pfizer: Rafila și Cercel abonați la banii Big Pharma

Incredibil! Lucian Bode a adus numai la acest sfârșit de săptămână pe puțin 20.000 de votanți pentru AUR!

Trompetele propagandei dictaturii Covid mituite de Iohannis, Orban și Câțu! Cine și cât a luat pentru manipularea populației!

Senatul francez a RESPINS proiectul legislativ antinațional al marxiștilor privind vaccinarea Covid obligatorie. Va avea Big Farma majoritate în Parlamentul României?

Manifestul contra vaccinării obligatorii a plecat spre toți parlamentarii din România. Continuăm strângerea de semnături! Comentarii ale românilor: „Vaccinarea este facultativă, libertatea este obligatorie!”

Avertisment: Nu participați la o lovitură de stat parlamentară, respingeți certificatul verde. În caz contrar, contrareacția majorității va fi imprevizibilă

România: Guvernul Cîțu a fost demis. 281 de parlamentari de la PSD, AUR și USR au votat moțiunea de cenzură inițiată de PSD

MANIFESTUL INTELECTUALILOR din România împotriva vaccinării obligatorii: Virgiliu Gheorghe, dr. Anca Nițulescu, dr. Mihaela Secară, dr. Geanina Hagima, dr. Mihai Tîrnoveanu, dr. Adrian Cacovean, Iulian Capsali și sute de alți semnatari. SEMNAȚI AICI

Serviciul de Sănătate Publică din Anglia recunoaște că vaccinul anti-Covid este ineficient: Persoanele vaccinate au murit din cauza variantei Delta la o rată mult mai mare decât persoanele nevaccinate

Peste 5.000 de medici din întreaga lume au semnat o declarație prin care acuză guvernele, corporațiile și asociațiile medicale de CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII: Mii de oameni puteau fi salvați în timpul pandemiei dacă primeau tratamentul corect

Pe 2 octombrie ieșiți în stradă dacă vreți să mai fiți liberi! Dictatura medicală instaurată prin ticăloșia și complicitatea unora ca Iohannis, Câțu, Arafat, Rafila sau Cercel trebuie combătută ! Și dictatura lui Ceaușescu a căzut tot ieșind în stradă!

Parlamentarii AUR au protestat în Parlament deoarece PSD și PNL au blocat, încâlcând Constituția, votarea moțiunii de cenzură

În timp ce trompeta Big Farma de la București Florin Câțu vrea pașapoarte și la nuntă, guvernul britanic renunță la pașaportul anti-COVID

Studiu israelian: Imunitatea naturală este de 13 ori mai puternică decât cea conferită de vaccinul anti-COVID de la Pfizer. Alo! Trompetele Big Farma din România! Se aude?

Marcel Ciolacu: PSD ar putea vota o moțiune a AUR și USR pentru demiterea guvenului Câțu

În timp ce românii dorm, manifestații gigantice în Franța, Marea Britanie, Germania și Italia contra vaccinării forțate și pașaportului sanitar. Strigătul comun: LIBERTATE!

Marius Oprea: De ce cred că Florin Cîţu este ”acoperit” al Serviciilor. Între altele, pentru că nu putea spăla vase pentru 250.000 de dolari, cît l-au costat studiile în SUA

Zeci de mii de manifestanți anti-vaccin și dictatura Covid în Franța, pentru a șasea săptămână consecutive

Peste 8.000.000 de copii au fost uciși prin avort în România de către părinții lor și medicii care au operat avorturile, începând din 1990 și până azi

Dr. Virgiliu Gheorghe a produs un studiu asupra Covid-19. „Trecem printr-un război, iar acesta trebuie dus după legile războiului

Primul SONDAJ CURS după alegeri: Evoluţii spectaculoase în intenţia de vot, după doar două săptămâni

Un spion rus, fără imunitate diplomatică, a fost arestat în Roma în timp ce primea informații secrete de la un agent portughez, și el reținut. În România oare de ce nu sunt prinși spioni ruși?!

„MAREA RESETARE” a Lumii și rolul lui Donald Trump. Planurile unei „oculte mondiale” care vrea să instituie o dictatură medicală și un Guvern Mondial sub pretextul luptei contra Covid 19

decembrie 7, 2021

Alianța Familiilor din România: DREPTURILE OMULUI SAU DREPTUL NATURAL?

Subiectul de azi e sec dar foarte important. Toti am auzit si auzim in fiecare zi de „drepturile omului”. Ne intrebam, insa, cum au aparut ele? Care e sursa drepturilor omului? De unde decurg ele? Sunt ele imuabile ori pot fi anulate ori schimbate dupa bunul nostru plac ca fiinte autonome cu dreptul de a alege? Acestor intrebari fundamentale cauta sa le dea un raspuns comentariul de azi, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.

Noi credem ca drepturile omului sunt drepturi naturale, adica drepturi cu care ne nastem si care nu pot fi luate de la noi. Nu ne sunt conferite de stat ori de tribunale, aceste institutii avind doar obligatia sa ni le protejeze. Drepturile omului impun cheltuieli financiare, pe cind drepturile naturale nu. Un drept al omului in stare nascendi in Occident, de exemplu, e nascocirea unui drept la schimbarea sexului biologic. Pentru exercitarea acestui „drept” e nevoie de sute de mii de dolari, bani veniti din fondurile publice. Interventiile chirurgicale pentru schimbarea sexului sunt multiple iar costurile lor astronomice. Sute de mii de dolari sunt alocati pentru a facilita „dreptul” unui singur om care sufera de confuzie sexuala, in timp ce in multe tari din lume oamenii traiesc doar cu trei ori patru dolari pe zi!
Colegii de la Pro-Vita (Bucuresti) au lucrat cu sirguinta la subiectul care-l discutam azi si l-au redactat. Le multumim!
Drepturile omului sau dreptul natural?
Controversa este reflectată în modul în care, în ultimii ani, atât susținătorii, cât și oponenții Revoluției Culturale au încercat să folosească drepturile omului ca bază pentru propriile agende. De exemplu, în timp ce oponenții avortului au încercat să invoce dreptul la viață (care, fiind „cel mai fundamental” drept, este consacrat în toate documentele majore cu privire la drepturile omului), susținătorii avortului au încercat să demonstreze că „dreptul la avort” este implicit conținut în documente internaționale general recunoscute, cum ar fi Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (în orig. CEDAW). Dispute similare au avut loc și pe tema homosexualității, eutanasiei, utilizării tehnicilor de asistare medical a procreației ș.a.m.d.
Nu este scopul nostru aici să intrăm în fiecare din aceste dezbateri. Este suficient să menționăm că drepturile omului sunt privite, astăzi, ca un fel de instanță morală supremă, la care se poate apela pentru a demonstra legitimitatea proiectelor politice proprii sau ilegitimitatea politicilor și legilor opozanților. Se spune că drepturile omului ar fi legi „prepozitive” – o formă legislativă superioară, căreia toate legile pozitive trebuie să i se conformeze. Acest lucru pare foarte similar cu Dreptul Natural și se poate observa așadar, ca o consecință, că astăzi există un fel de confuzie dacă drepturile omului și Dreptul Natural nu sunt cumva unul și același lucru.
Ele nu sunt același lucru. De fapt, orice afirmație referitoare la o preexistență și superioritate a drepturilor omului față de dreptul pozitiv este în mod necesar greșită. Ceea ce este înțeles în mod larg prin termenul de „drepturile omului” este un set de tratate internaționale care definesc o varietate de drepturi ce sunt universal recunoscute. Nu există îndoială cu privire la importanța și valoarea acestor documente, dar este clar că acestea sunt, în sine, simple legi pozitive, surclasate de Dreptul Natural pe care se presupune că îl transpun și îl aplică.
Cele mai importante diferențe între Dreptul Natural și drepturile omului
Drepturile omului au fost codificate într-un număr de instrumente juridice, în timp ce Dreptul Natural nu poate fi codificat. Drepturile omului sunt, prin urmare, drept pozitiv, în timp ce Dreptul Natural nu este.
Drepturile omului se referă la drepturi izolate care sunt prezentate ca „absolute”, dar între care pot interveni contradicții. Prin contrast, în Dreptul Natural, rar dacă există aspecte absolute, dar există câte o soluție adecvată la fiecare problemă.
Drepturile omului sunt un rezultat al unui proces politic (la ONU, Consiliul Europei sau altundeva), în timp ce Dreptul Natural este independent de politică sau de voința umană.
Având în vedere marea importanță care se acordă astăzi tratatelor internaționale referitoare la drepturile omului, nu este de mirare că aceste tratate au devenit o țintă primară pentru manipularea și denaturarea motivată politic. Totuși, este puțin probabil ca aceste documente să poată fi modificate pentru a include explicit referințe cu privire la un „drept la avort”, „drept la eutanasie”, „drept la căsătorie unisex” sau deziderate similare, pentru că aceste modificări ar necesita unanimitatea tuturor statelor semnatare. După câteva încercări nereușite de a introduce asemenea modificări, grupurile de presiune care caută să traducă aceste deziderate în „drepturi” și-au schimbat, prin urmare, în mod inteligent strategiile, axându-se pe reinterpretarea documentelor existente, fie prin lucrări academice, fie prin activitățile organismelor de monitorizare a tratatelor (cum ar fi diversele Comitete ale Organizației Națiunilor Unite sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
Denaturarea drepturilor omului
În ultimii ani, un număr considerabil de poziții-cheie în cadrul Comitetelor ONU, al Curții Europene a Drepturilor Omului, al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, precum și în diverse instituții academice au fost ocupate de oameni care desfășoară o agendă consecventă de activism judiciar, „descoperind” noi drepturi în ceea ce privește avortul sau persoanele LGBT în documente internaționale cum ar fi CEDAW sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care, de fapt, aceste acte nu le includ. Speranța lor este aceea că, cu cât vor fi mai des repetate, cu atât interpretările lor absurde privind drepturile omului vor părea mai credibile publicului larg.
Deciziile Curții Supreme a SUA în cazul Griswold c. Connecticut (1965)[1] și Roe c. Wade (1973)[2] au inaugurat o eră fără precedent a activismului judiciar, în mod deosebit în SUA, dar și în diverse țări europene și, mai recent, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La nivel internațional, Conferințele ONU pentru Populație și Femei au văzut încercări de a introduce un „drept de avort” prin ușa din spate. Strategia a fost de a introduce, în aceste conferințe, texte care conțineau o multitudine de referințe vagi referitoare la „sănătatea și sexuală și a reproducerii și drepturile aferente”, cu intenția de a dezvălui doar după adoptarea acestor texte că respectivele referințe urmau a fi interpretate ca dreptul la avort. Multe delegații, totuși, au devenit suspicioase și au refuzat să includă aceste texte până când a fost adăugat un limbaj clarificator, care a condamnat explicit utilizarea avortului ca mijloc de planificare familială.
După aceste evenimente, însă, UNFPA (Fondul ONU pentru Populație), Divizia pentru Promovarea Femeii (DAW) a Națiunilor Unite și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului au convocat o întâlnire în spatele ușilor închise la Glen Cove, unde, împreună cu câțiva reprezentanți selecți ai unor organizații neguvernamentale și câteva agenții ONU, au conceput noi strategii pentru promovarea agendei lor. În urma acestei întâlniri, organismele de monitorizare a tratatelor ONU au emis subit rapoarte, comentarii și opinii, în care „descopereau” în mod surprinzător că legislația restrictivă în privința avorturilor ar putea „periclita dreptul femeii la sănătate”, „constitui tratament inuman”, „încălca dreptul la autodeterminare”. Ele au fost susținute de un cor la unison de declarații de presă, emise de diverse organizații neguvernamentale și academicieni care au participat la întâlnirea de la Glen Cove. Curând, activiștii homosexuali și transgen au început să își însușească limbajul drepturilor omului pentru a-și promova propriile interese.
În Europa, două rezultate uimitoare ale acestei strategii au fost:
(1) o opinie juridică a unui grup de „experți în drepturile omului” înființat și finanțat de Comisia Europeană, care a găsit că prevederile care permiteau medicilor și asistentelor medicale să invoce obiecția de conștiință când aceștia sunt solicitați să practice avorturi constituie o „încălcare a drepturilor omului aferente femeilor”, și
(2) un raport emis de o nou-înființată Agenție pentru Drepturi Fundamentale a UE, în care s-a afirmat că standardele existente privind drepturile omului obligă statele membre UE să ofere același statut juridic homosexualilor care trăiesc într-o relație durabilă ca și cuplurilor (bărbat/femeie) căsătorite. Pe plan internațional, un document intitulat „Principiile de la Yogyakarta” utilizează terminologia drepturilor omului pentru a promova o agendă absurdă, care acoperă o sferă pornind de la „căsătoriile” unisex și mergând până la adopția de copii de către homosexuali și mult mai departe. Acest lucru a fost urmat mai târziu de o tentativă (nereușită) de a determina Adunarea Generală a ONU să adopte o rezoluție care să adopte aceste „Principii”.
Este de la sine înțeles și nu necesită alte explicații faptul că aceste afirmații și altele similare denaturează în mod grosolan și îndrăzneț adevăratul conținut al instrumentelor cu privire la drepturile omului negociate la nivel internațional. Din punct de vedere pur juridic, este evident că astfel de opinii și rapoarte nu trebuie să fie luate în serios. În același timp, însă, ele prezintă o îngrijorare serioasă, evidențiind măsura în care tocmai instituțiile a căror sarcină este să interpreteze în mod fidel instrumentele drepturilor omului au fost infiltrate de oameni care doresc să le manipuleze într un mod cinic și să le denatureze. Sistemul de drepturi ale omului adoptat după cel de al Doilea Război Mondial este astăzi într-o criză profundă, și pentru a rezolva această criză, este necesar să înțelegem că documentele referitoare la drepturile omului nu sunt adevăruri absolute, ci rezultatul unui proces politic, și că interpretarea acestora poate fi rezultatul unei manipulări crase și deliberate.

Romanian Global News

Read Previous

12 parlamentari pentru românii din străinătate în noua OUG privind schimbarea legislației privind alegerile parlamentare! O fi destul? Dar legal?

Read Next

Ion Suruceanu revine la Cernăuți cu programul artistic „50 de ani pe scenă”