Povestea unei arhitecte care a dat Canada şi Italia pentru Iaşi

Agata Hamciuc s-a reîntors în ţară după o perioada de 17 ani petrecută în afara tarii.
O arhitectă a lăsat Italia pentru Iaşi, oraşul său natal. Agata Hamciuc s-a reîntors acum o lună în ţară, după 17 ani petrecuţi printre străini. Cu un spirit deschis, ieşeanca a reuşit să se integreze uşor 7 ani în Canada şi alţi 10 în Italia, însă dorul imens de casă a determinat-o, în cele din urmă, să revină pe pământ românesc. În 2001 a obţinut cea mai importantă diplomă pentru viitoarea sa carieră, mai exact cea de arhitect, şi a ales să profeseze 2 ani în ţară, scrie Florentina Sandu pe www.ziaruldeiasi.ro, preluat de Romanian Global News.

“În 2003, din nevoia de cunoaştere, de explorare a patrimoniului cultural al altor lumi am decis să plec în Canada. Pe lângă asta, tata ne-a încurajat mereu să ieşim din turmă, să învăţăm singure şi nu doar ajutate de ei sau de alţii”, ne-a spus Agata Hamciuc. Ea mai are două surori: una care este stabilită în Japonia, unde este lector universitar, iar cealaltă lucrează la Banca Europeană de Investiţii. Cu multă muncă şi un dram de noroc, a reuşit să-şi exercite meseria de arhitect în Canada pentru 5 ani, iar ulterior şi în Italia. Pentru alţi 5 ani, între 2015-2019, Agata Hamciuc a fost consultant extern la Comisia Europeană. De altfel, odată cu preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene de către România în 2019, Agata Hamciuc a realizat, alături de o echipă de alţi voluntari români, o copie în mărime naturală a celebrei “Mese a Tăcerii” a lui Constantin Brâncuşi, care a fost expusă la Centrul Comun de Cercetare (Joint Research Centre (JRC), din Ispra, Italia.
Centrul reprezintă serviciul ştiinţific intern al Comisiei Europene şi, în cadrul fiecărei preşedinţii, oficialii JRC organizează diverse activităţi culturale, manifestarea reprezentând o iniţiativă de promovare a culturii şi tradiţiilor ţărilor respective. “Ispra este a treia localitate, după Bruxelles şi Luxemburg, ca volum al activităţilor desfăşurate la Comisia Europeană. Am organizat şi alte evenimente, precum Dracula Party, expoziţie de icoane cu un călugăr din Iaşi, Constantin Critian Trifan, festivalul Sânzienelor de închidere a semestrului, în iunie 2019”, ne-a spus arhitecta. Totuşi, chiar dacă trăia liniştit şi “creştea frumos” în alte ţări, de ce a ales, din nou, România, când alţii aleg să o părăsească? Ea spune că doreşte să se mobilizeze şi să se implice în acţiuni şi practici care să demonstreze marele potenţial pe care îl are România şi Iaşul, în mod special.

Nu a fost impresionată de Cluj

“Distanţa mi-a oferit o altă perspectivă. Mulţi mă întreabă de ce m-am întors, iar eu ofer acelaşi răspuns tuturor: doresc să mă implic în proiecte importante, prin care să îmi ajut ţara, locul în care m-am născut. Părinţii noştri, de origini foarte modeste, au fost foarte dedicaţi viitorului nostru, ambiţioşi, ne-au inspirat şi încurajat mereu să dăm tot ce este mai bun din noi”, a menţionat arhitecta.
În Iaşi s-a angajat la Arcadis, o companie internaţională olandeză aflată în top 5 la nivel european, care oferă servicii de consultanţă, proiectare şi de management în domeniul infrastructurii, apei, mediului înconjurător şi clădirilor. Încă aflată în “perioada de acomodare”, jurnaliştii “Ziarului de Iaşi” au întrebat-o cum se vede Iaşul prin ochii unui arhitect, după atâţia ani de pribegie. “Deşi România a recuperat la nivel tehnologic, având acum deschiderea la vest, spre toate direcţiile, a recuperat progresul pe care alţii l-au făcut de-a lungul timpului, pierde foarte mult la nivel social. Problema cea mai dureroasă este lipsa de colaborare şi cooperare, pe care o observ în toate iniţiativele. Sau chiar dacă ele există, sunt disparate. Oamenii nu lucrează împreună, am uitat asta sau nu ştiu de ce am ales să uităm. Concluzia este că partea socială şi educaţia suferă foarte mult, iar de acolo trebuie să repornim. Ca arhitect, constat ca totuşi s-au mai făcut câteva investiţii în Iaşi, să spunem că a început să-şi joace destul de bine cartea de Centru cultural, universitar. Eu iubesc foarte mult Iaşul, pentru că după atâtea ţări şi chiar şi după o vizită la Cluj, nu pot spune că am fost foarte impresionată. Iaşul a reuşit să îşi menţină o structură urbanistică care nu poate fi distrusă. Are axe majore, care au în capăt nişte obiective importante, aşa cum este Arcul de Triumf din Paris sau Champs de Elysee, noi avem axa Palatului Culturii – Piaţa Unirii, Teatrul Naţional – Mitropolia, care sunt bine amplasate. Chiar dacă eu simt Iaşul mic, încă îl găsesc cu o coerenţă foarte plăcută şi îmi dă foarte mari speranţe aspectul acesta”, a spus arhitecta.

Mesaj pentru autorităţile locale

Însă nu toate îi par bune şi frumoase, după cum avea să adauge ulterior. În opinia ei, infrastructura în oraş este la pământ, la fel şi sistemul sanitar ori cel de învăţâmânt, amintind de diferenţele enorme între România şi ţările în care a trăit în ultimii ani. Dar ceea ce o miră cel mai tare este faptul că, deşi Iaşul se bucură de prezenţa unei companii cu un nivel de expertiză foarte înalt pe infrastructură, autorităţile locale nu fac niciun efort să o implice.
“Mi se pare extrem de trist. Nu cred că ar trebui să vină din partea lor propunerea, pentru că ei nu duc lipsă de clienţi. Este România, este Iaşul care ar trebui să facă orice să implice un asemenea actor într-un fel sau altul pe plan local, pentru că au un nivel de expertiză extraordinar. Din păcate, foarte mulţi români care lucrează acolo şi învaţă foarte multe, aleg să plece în străinătate după ce acumulează un bagaj de cunoştinţe foarte valoros, pe care aici nu au unde să îl fructifice. De ce noi nu reuşim să îi păstrăm?”, se întreabă Agata Hamciuc.

Romanian Global News

Read Previous

Românii din Londra invitați la concert

Read Next

Emanuil Gojdu şi Andrei Şaguna celebrați de Societatea de Cultură Macedo-Română anul acesta