A trecut deja o perioadă de timp considerabilă de când Balcanii de Vest au devenit o platformă geopolitică de interferenţă şi confruntare a intereselor de toate felurile care străbat regiunea din toate direcţiile, scrie Cristian Eremia în https://monitorulapararii.ro, preluat de Romanian Global News.

Deţinătorii de interese strategice în această controversată regiune europeană sunt state de pe diferite meridiane, precum Turcia, China, chiar unele monarhii din Orientul Mijlociu. Rusia a fost, încă de la începutul destrămării turbulente a spaţiului ex-iugoslav, statul cu cele mai constante interferenţe şi multiple interese manifestate în timp cu amplitudini variabile în raport cu noile sau vechile republici balcanice, vizând cu precădere dezvoltările politice, economice şi de securitate în regiune.

Toate aceste interferenţe externe suprapuse au fost şi sunt promovate inclusiv cu ajutorul unor acţiuni caracteristice de război hibrid nedeclarat, acţiuni desfăşurate în diferite planuri de diverşii purtători statali şi non-statali de interese. Şi toate aceste interferenţe constituie tot atâtea provocări pentru statele occidentale şi organizaţiilor acestora, UE şi NATO, al căror obiectiv legitim este construcţia în Balcanii de Vest a unui spaţiu stabil, securizat şi prosper, inclusiv prin derularea de procese dedicate şi adaptate de a integra statele Balcanilor de Vest în structurile europene şi euro-atlantice. Atragerea statelor ex-iugoslave pe orbita occidentală se bazează pe proximitatea geografică, dar are la bază puternice argumente de natură social-politică şi economică.
Relansarea interferenţelor ruse în Balcanii de Vest
Balcanii de Vest constituie o zonă ”privilegiată de tradiţiile istorice” şi de interes strategic pentru Moscova şi fac parte integrantă din strategia generală rusă de a se erija ca un jucător relevant şi recunoscut în problemele de securitate europeană, alături de alte puteri europene cum ar fi Germania, Franţa sau Marea Britanie. Interesele strategice ale Moscovei vizează sfera politică şi economică, dar şi menţinerea legăturilor ”istorice ale frăţiei slave” sau cu naţiunile ortodoxe, chiar dacă acele naţiuni nu sunt capabile să aspire la vreun rol regional important.
Acţiunile ruse au urmărit permanent destabilizarea regiunii, degradarea tinerilor democraţii balcanice, divizarea relaţiilor dintre statele regiunii şi denigrarea statelor din regiune care au devenit între timp membri ai UE şi NATO. Acest peisaj al consecinţelor acţiunilor concertate ruse în Balcanii de Vest a fost descris explicit în aceşti termeni în 2017 de către vice-preşedintele american Mike Pence. Oficialul american nu este însă singurul care a observat revenirea în forţă a Moscovei în ”teatrul Balcanilor de Vest”, în alte cercuri vorbindu-se despre (re)lansarea cu intensitate ridicată a ”campaniei ruse în Balcani” în anul 2018.
Pentru moment, Moscova reprezintă, după toate aparenţele, cel mai important jucător care acţionează împotriva intereselor occidentale. Aceasta acţionează prin toate instrumentele de care dispune pentru a bloca alinierea republicilor ex-iugoslave la NATO. Chiar dacă atitudinea rusă de împotrivire la aderarea respectivelor state la UE este mai puţin vehementă şi aparent ambiguă din punct de vedere politic, după momentul Ucraina 2014, în majoritatea cercurilor politice şi analitice occidentale nu mai există dubii că Moscova ar putea privi mai ”amiabil” procesul de extindere a UE în Balcanii de Vest.
Rusia deţine, de asemenea, cel mai complex set de instrumente pentru a acţiona hibrid în regiune – începând de la cele pur militare şi cele economice, inclusiv sau în special în domeniul securităţii energetice, până la cele mai rafinate acţiuni subversive de dezinformare, propagandă perturbatoare, de utilizare a afinităţilor culturale, religioase şi a ”tradiţiilor legăturilor istorice” cu state slave din regiunea balcanică.
Cu toate acestea, în ultimii ani, interferenţele constante, poate chiar obsesive ale Moscovei au înregistrat unele lovituri sau pierderi semnificative de teren în faţa ofertelor generoase şi realiste occidentale în plan politic, economic şi securitar pentru statele din regiune. Muntenegru şi Macedonia reprezintă, fără îndoială, cele mai mari înfrângeri ale Moscovei în confruntările geopolitice occidentalo-ruse ale ultimei perioade de timp. Strategiile UE, NATO şi SUA – oricât de criticabile ar fi acestea inclusiv în unele cercuri occidentale, au generat totuşi “frisoane” la Moscova, deoarece un succes amplu al Occidentului ar elimina în cea mai mare parte statul rus din ecuaţia securităţii europene pe dimensiunea Europei de Sud-Est. Cu toate acestea, serviciile speciale ruse deţin încă pârghii pentru a influenţa substanţial stabilitatea politică în aceste state şi pe ansamblu în regiunea Balcanilor de Vest. După aceste înfrângeri în Balcani, cercuri avizate consideră că Moscova s-a mobilizat şi reîntors cu forţe întărite în regiune. În pofida instrumentării unei tentative de lovituri de stat din Muntenegru şi a unor turbulenţe serioase pe scena politică din Macedonia de Nord, idealurile de integrare a celor două state în NATO nu au putut fi stăvilite de incursiunile hibride ale Moscovei.
Indiferent de evoluţiile situaţiei regionale, la Moscova se consideră că Balcanii de Vest constituie încă o zonă cu vulnerabilităţi considerabile la frontierele de sud-est ale Europei, vulnerabilităţi care ar putea fi exploatate corespunzător pentru ca Rusia să-şi consolideze o ”insulă” loială intereselor Moscovei sau un cap de pod prin care să se poată contracara sau anihila politicile occidentale şi, atunci când situaţia o impune, chiar pe cele promovate sistematic din alte capitale ale OM sau din Asia.
Mai mult, folosind aceste vulnerabilităţi, Rusia ar rămâne cu încă două opţiuni importante. Prima opţiune – care ajută direct la materializarea unui obiectiv strategic al Rusiei, este aceea de a bloca sau de a face cât mai dificilă cu putinţă extinderea UE şi NATO cu statele balcanice rămase în afara proceselor de integrare euro-atlantice. În acest scop, creşterea influenţei politice în Serbia, Republica Srpska, în general în Bosnia şi Herţegovina, este deja o tendinţă dezvoltată cu maximă atenţie de către Moscova.
Majoritatea evaluărilor politice europene arată că în prezent Serbia a rămas cam singurul aliat al Rusiei în Balcani.
Mai mult aici:
https://monitorulapararii.ro/exista-un-razboi-hibrid-in-balcanii-de-vest-stie-moscova-ceva-1-29034