Biserica nu e paralelă cu statul, ci este parte integrantă a eforturilor de a proteja sănătatea populației, deși exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii, a spus părintele Constantin Necula la Marius Tucă Show, în contextul măsurilor anunțate de BOR pentru limitarea răspândirii coronavirusului, transmite www.mediafax.ro, preluat de Romanian Global News.

Video AICI

“Noi, indicat ar fi să folosim linguri de unică folosință, care ar trebui sfințită, împărtășim, des-sfințim și o lăsăm acasă sau la Biserică și zicem lingurița 13, lingurița 14, soluția este una de mediere, am spus că Biserica nu e paralelă cu statul, Biserica, atunci când este nevoie de ea în mijlocul efortului statului de a proteja igiena populației, este parte integrantă a acestei politici sanitare, dar asta arată o dată în plus că nu cred că este nevoie să le spunem oamenilor din biserică cu bun simț că trebuie să stea acasă când ei sunt bolnavi, ei o fac”.
„Oricum exagerările noastre în perioada asta mi-au dovedit încă o dată cât suntem de fragili și temători (…) cred că maturitatea pastorală a Bisericii e un pic mai amplă decât imaturitatea sistemului nostru sanitar de acum, pentru că nouă, ce ne lipsesc, sunt oamenii care sunt specialiști pe epidemie, noi nu avem epidemiologi, ferească Dumnezeu de așa ceva, am ascuns specialitatea asta, nu e bănoasă, nu se vede public, nu avem clinici de epidemiologie, de exemplu”.
„Eu cred că noi suntem dispuși să exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii. Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaștelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaștele rămân vii, iar cei care nu sărută se mortifică într-o singură idee, se obsedează, devin, așa, monofazici. Prefer să zâmbească la mine decât la psihiatru, oamenii”.
„Alegerea sexuală nu ne face nici mai buni, nici mai răi, am auzit foarte des vorbindu-se în repetate rânduri despre primul ministru al Serbiei că este o doamnă cu o altă orientare sexuală decât cea clasică, nu cred că asta a făcut-o prim ministru, dacă nu faci evaluarea lui ca manager înseamnă că ne-am dus, ne-am nenorocit. Apariția tuturor acestor tautologii anatomice vin și din nevoia aceasta de a dovedi lumii că se poate, noi încercăm să ducem la limită morala și ne iese”.
„Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spațiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului, dar grădinărită de oameni (…) E ca și cum ai câștiga la tenis un grand șlem, e participarea la un grand șlem. E Cappadocia, zona Bisericilor apocalipse din Turcia, Ierusalimul, sunt totuși spațiile care ne-au creat Biserica, ne-au adus Biserica mai aproape, iar Athosul e de o frumusețe sufletească adâncă din cale afară”.
„Se vede clar acolo că a atins dumnezeirea, că Dumnezeu locuiește în spații mici și de lemn, el săracul stă unde îl pui, dar sunt spații în care căușul palmei lui Dumnezeu ține lucrurile și spațiile mici și alea mari sunt tot în mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să înțelegem că nu el e cel care vrea să locuiască, ci noi suntem cei care vrem să îl facem să locuiască împreună cu noi. Athos are calitatea asta”.
„Grecii acum citează din Paternicul Românesc mai mult decât citează românii, pentru că sunt părinți în Biserica noastră, părintele Cleopa, Părintele Ioan Nichie Bălan, părinții bătrâni ai Bisericii care strălucesc ca niște faruri. Gândește-te, în plin comunism Biserica dădea sfinți și asta înseamnă foarte mult”.
„Raiul în sine? A locui în Dumnezeu, pe când iadul e imaginea aia clasică, știi că există o pildă din teologia rusă cu lingura, ăștia mănâncă liniștiți și ăialalți se hrăneau unul pe celălalt, lingurile erau la fel de mari, ăștia nu se putea hrăni pe ei și asta era iadul, iar în Rai cel de aici îl hrănea pe cel de acolo și cel de acolo pe cel de aici”.
„Adevărul e că Mântuitorul ne spune cine ajunge în Rai, cine împlinește voia tatălui, nu e de joacă cu asta, deci aici este clar și atât de simplu spune Hristos, pe cel flămând l-ai hrănit, pe cel dezbrăcat l-ai îmbrăcat, pe cel străin l-ai scos din înstrăinare, pe cel din temniță l-ai vizitat, pe bolnav l-ai cercetat, gesturile sunt foarte simple…”
„Fiecare Liturghie e importantă. Din punctul meu de vedere este inalienabilă și să spun, pentru mine a fost dătător de tonus pentru viața mea sufletească primul somn cu băiatul meu după ce l-am adus de la maternitate”.
„Postul este redarea conținutului credinței. Eu tot râd că a posti înseamnă a nu prosti. Adică a te menține inteligent, viu, comunicativ dătător de sens lucrurilor pe care le trăiești. Pentru suflet postim cu atenție. Eu cred că exigența majoră în postit este să adaugi cel puțin la fel de multă rugăciune câtă mâncare preiei. Adică să fii atent”.
Prezentăm integral partea a doua a interviului:
Marius Tucă: Cum ar trebui să fie credința în vremea coronavirusului pentru că ajungem în actualitate.
Constantin Necula: Să încoroneze sufletul, adică până la urmă înaintea morții suntem toți… știi, că aud de ani de zile am și spus-o zilele trecute, de ani de zile aud că noi nu mai suntem ca bunicii noștri suntem mai dezvoltați. De unde, în fața coronavirusului tot la piramidon trebuie să ne întoarcem.
Marius Tucă: Suntem la fel.
Constantin Necula: Mie îmi lipsește piramidonul, de exemplu.
Marius Tucă: Chiar, nu mai există piramidon. Și sunt probleme cu paracetamolul că ar fi făcut în China, și atunci e un pic mai greu.
Constantin Necula: Să-ți mai spun o treabă, noi indicat ar fi să folosim linguri de unică folosință.
Marius Tucă: Păi asta voiam să zic.
Constantin Necula: Dar dacă sunt făcute în China ce facem?
Marius Tucă: Nu, n-au mai avut timp să le facă. E un comunicat de presă al Patriarhiei române, e prima dată când se întâmplă…
Constantin Necula: A mai fost într-un context, dar nu chiar atât de…
Marius Tucă: Dă-mi voie să citesc aici: Persoanele care manifestă simptomele de gripă de orice fel și simptomele de coronavirus descrise de autoritățile medicale sunt sfătuite să evite în aceste zile locurile glomerate, inclusiv spațiul bisericii pentru a nu-i expune și pe alții la o posibilă îmbolnăvire. În acest timp, persoanele respective pot asculta Sfânta Liturghie difuzată de Radio Trinitas TV. Aici e o reclamă mascată, dar trec peste. Persoanele care au teamă de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună, pot cere preotului, în mod excepțional, împărtășirea în orice moment al zilei, moment în care poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop.
Constantin Necula: Da, care ar trebui sfințită, împărtășim, des-sfințim și o lăsăm acasă sau la Biserică și zicem lingurița 13, lingurița 14, soluția este una de mediere, am spus că Biserica nu e paralelă cu statul, Biserica, atunci când este nevoie de ea în mijlocul efortului statului de a proteja igiena populației, este parte integrantă a acestei politici sanitare, dar asta arată o dată în plus că nu cred că este nevoie să le spunem oamenilor din biserică cu bun simț că trebuie să stea acasă când ei sunt bolnavi, ei o fac și vă spun de ce, îi văd când tușesc, tușesc cu foarte multă jenă, dacă au tușit a doua oară pleacă acasă, dacă au strănutat repetat, nu îi auzi făcând-o des sau cel puțin la Catedrala din Sibiu, când omul se simte că nu e în toată starea lui de sănătate pleacă, adică are el deja o… oamenii noștri știu deja ce e de făcut când sunt bolnavi.
Oricum exagerările noastre în perioada asta mi-au dovedit încă o dată cât suntem de fragili și temători. Ce e corect, ce îmi place mie mult în acest mesaje este acordul Bisericii la efortul statului de a ține oamenii sănătoși, adică nu ne este indiferent ce se întâmplă și nu zicem „hai mă heirup că acum vă arătăm noi cine e Biserica” nu, noi știm cine e Biserica. Gândește-te că România a trecut prin holeră pe când nu aveam statul acesta, a trecut prin tifos pe când nu aveam statul acesta, dar preoții erau acolo. În Scheii Brașovului se păstrează memoria unui preot care a murit la vremea ciumei și care a fost omorât de plutonul de execuție pentru că și-a permis în sâmbăta Mare să nu îi lase pe credincioși. S-a dus din casă în casă și i-a împărtășit cu trupul și sângele lui Hristos, la modul în care se păstrează în cutiuța pentru bolnavi, dându-le direct din mână, mâna este de unică folosință, o speli și o mai folosești o dată, în sensul ăsta și i-a împărtășit pe toți. La sfârșit, când s-a aflat, toți oamenii care s-au împărtășit au scăpat, există documente, preotul a fost împușcat și îngropat într-o poiană deasupra Scheiul unde a fost pus într-un mal de unde credea că nu îl va mai scoate nimeni niciodată afară, până în anul următor de Înviere când a izvorât un izvor, de aia se cheamă izvorul de la Fântânița Popii. Și fântânița a izvorât de sub trupul preotului și l-au descoperit ce s-a întâmplat cu el și l-au purtat pe brațe până în cimitir unde l-au îngropat.
Adică cred că maturitatea pastorală a Bisericii e un pic mai amplă decât imaturitatea sistemului nostru sanitar de acum, pentru că nouă, ce ne lipsesc, sunt oamenii care sunt specialiști pe epidemie, noi nu avem epidemiologi, ferească Dumnezeu de așa ceva, am ascuns specialitatea asta, nu e bănoasă, nu se vede public, nu avem clinici de epidemiologie, de exemplu. Atunci, ce te faci când într-un spital ai un singur epidemiolog la 400-500 de saloane, ca un psiholog școlar la 6000 de copii în școală? Cam așa ceva.
Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaștelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaștele rămân vii
Marius Tucă: Acum, că tot am ajuns aici, te-aș întreba, e o discuție atât de veche legată de Biserica Ortodoxă Română, pupatul Icoanei, pupatul moaștelor și în ce măsură igiena…?
Constantin Necula: Dacă aș vedea un om murind din pupat… eu cred că se moare din ne-pupatul icoanelor și moaștelor, să știi.
Marius Tucă: Și îmi aduc aminte și eu în copilărie, de Paști, când mergeam și luam Paște din aceeași linguriță din care luau toți.
Constantin Necula: Eu am văzut cu linguroiul zdravăn.
Marius Tucă: Deci nu moare nimeni din pupatul moaștelor, icoanelor și din…
Constantin Necula: Eu cred că noi suntem dispuși să exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii. Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaștelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaștele rămân vii, iar cei care nu sărută se mortifică într-o singură idee, se obsedează, devin, așa, monofazici. Prefer să zâmbească la mine decât la psihiatru, oamenii.
Marius Tucă: Corect, asta e perfect adevărat. Apropo de întrebări, nu neapărat mai grele, vorbim în Europa acum despre al treilea sex, intersexualii, deja cumva e legiferată, e o specie până la urmă în Europa, cum vezi lucrurile astea?
Constantin Necula: Eu am spus ce cred în anul cu referendumul și mi-a ieșit pe nas.
Marius Tucă: Referitor la referendum pentru familie, da?
Constantin Necula: Da, am văzut o recenzie la un articol publicat într-o carte la Humanitas al unui domn care spune că minimalizez aportul homosexualilor la cultura română și la perioada comunistă a pușcăriei homosexualilor. Alegerea sexuală nu ne face nici mai buni, nici mai răi, am auzit foarte des vorbindu-se în repetate rânduri despre primul ministru al Serbiei că este o doamnă cu o altă orientare sexuală decât cea clasică, nu cred că asta a făcut-o prim ministru, dacă nu faci evaluarea lui ca manager înseamnă că ne-am dus, ne-am nenorocit. Apariția tuturor acestor tautologii anatomice vin și din nevoia aceasta de a dovedi lumii că se poate, noi încercăm să ducem la limită morala și ne iese. Morala se „des-limitează” în etică. Etica, dacă morala stă sărită pe Dumnezeu și pe ordinea naturală a lucrurilor, etica stă pe ordinea socială și pe lege. Îmi e teamă că avem multe elemente de ordine socială care cultivă această epatare anatomică, manualul de anatomie nu poate fii schimbat, putem schimba ce vrem noi, dar manualul de anatomie nu.
Marius Tucă: Nu am textul aici, dar mi-am adus aminte acum textul pe care l-ai scris, la fel, un discurs sau o cuvântarea, dacă vrei, în momentul în care a fost respins referendumul pentru familie și o dezamăgire mare în ceea ce am citit atunci, în ceea ce ai scris și cumva că te retragi din viața publică într-un fel.
Constantin Necula: Nu m-am amăgit, m-am retras din tot ceea ce a însemnat sprijinirea unor acte sociale, îți dau un exemplu, în grupurile mele de gândire și de reflecție, sunt oameni care nu împărtășesc aceleași puncte de vedere cu mine. Ne-am sprijinit întotdeauna, cel puțin în lucrurile ontologice, fundamentale am stat împreună. Am constat atunci, cu ocazia aia, că merit să fiu spânzurat în mijlocul orașului, că merit să fiu ars pe rug, devenisem dușmanul numărul unu al unor oameni pentru care mi-am pus sufletul să își zidească instituțiile și să le țină deschise, instituții de stat. Și mi-am dat seama că nu mai merită treaba aceasta făcută pentru că tu investești enorm de mult efort pe care ar trebui să îl investești de fapt în oamenii care cordializează și cu adevărul tău profund. Am auzit foarte curând că un prieten foarte apropriat mie spunea unor alți prieteni că nu va mai boteza copilul în Biserica Ortodoxă pentru că părintele Necula a fost anti… eu nu am fost anti-nimic, eu am fost tocmai în favoarea copilului care s-a născut din el, dar e greu să explici asta unor oameni și oricum prezența unora dintre ei la biserică este mult mai redusă decât prezența mea în instituțiile lor.
Marius Tucă: Și ce facem în condițiile astea, că ne trezim că prietenii…
Constantin Necula: Ne rugăm, eu m-am retras și m-am rugat.
Marius Tucă: Prieteni buni, oameni în care am crezut, oameni pe care i-am sprijinit, oameni cu care credeam că avem o comunicare excepțională, inclusiv starea de empatie, fac lucruri de genul ăsta, te atacă până la urmă, sau se despart dureros și scandalos de…
Constantin Necula: Păstrăm proporțiile, eu știu că Iuda a fost apostol, nu am uitat asta, adică se poate întâmpla ca din familiarii tăi, mă refer la familia aceasta de prieteni.
Marius Tucă: Nu, dar ceri un sfat până la urmă de la un duhovnic, deci părintele Necula este duhovnicul meu.
Constantin Necula: De obicei ierți, dovada a fost că de fiecare dată…
Marius Tucă: A, deci trebuie să ierți, dar ideea de prietenie și asta nu mai rămâne.
Constantin Necula: De asta e bine să nu împrăștii cu oricine, e bine să fii foarte pernicios la capitolul prietenie, nu cred că… nu e ok să spui friendly oricui.
Marius Tucă: E adevărat, asta a fost o lecție până la urmă.
Constantin Necula: Și pe Facebook… da, eu am învățat foarte mult din asta.
Marius Tucă: Învățăm să iertăm…
Constantin Necula: Și am mai învățat un lucru, iartă-mă că intervin, am constat că cei din popor, oamenii, au înțeles.
Marius Tucă: Da, dar până să înțeleagă oamenii din popor, organizarea acestui referendum din punctul meu de vedere a fost dezastruoasă, unu. Doi, a avut o chestiune politică, pentru că a fost un partid care a susținut asta cu liderul cel mai important.
Constantin Necula: Și care nu a făcut nimic pentru referendumul ăsta.
Marius Tucă: Și care nu a făcut nimic, cu atât mai mult, a pus ștampila și trei, întrebarea era atât de alambicată, pentru numele lui Dumnezeu.
Constantin Necula: Păi nu ne-au spus oamenii din domeniu că nu poate fii schimbată ca să o constate schimbată în alt referendum.
Marius Tucă: Exact, puteam să o punem…
Constantin Necula: Un referendum printre altele organizat de același partid care era la guvernământ atunci. Sărim liniștiți peste acest capitol, este un capitol închis…
Marius Tucă: Da, sărim, am înțeles, dar nu mai rămânem prieteni cu aceia?
Constantin Necula: Nu e vorba de prietenie, e vorba doar că îi privești de departe și dacă au nevoie… eu oricum o voi face, eu știu că în momentele grele, de exemplu în structura mea e… eu de atunci încoace m-am întâlnit cu foarte mulți dintre ei cărora nu le-am reproșat nimic.
Marius Tucă: Nu de reproșat, ideea dacă undeva sufletește mai rămâi prieten cu ei, în principiu nu.
Constantin Necula: Dacă stăm lipiți de Hristos, între noi și Hristos nu încap prietenii false, dacă lăsăm distanță între noi și Hristos, încap tot felul de…
Marius Tucă: Cum am spus. Dar căsătoria între persoane de același fel?
Constantin Necula: Pentru mine este un capitol închis, dacă mi se va cere vreodată să o fac, îmi voi pune reverenda în cui, dar nu cred că Biserica va accepta asta vreodată.
Marius Tucă: Biserica nu, dar statul poate să accepte.
Constantin Necula: Statul să fie sănătos, își poate asuma ce vrea. Statul a asumat trădări mai mari decât asta, mult mai mari decât asta. Statul, de exemplu, este într-o neputință perpetuă de a își educa copiii.
Marius Tucă: Te-aș ruga să spun totuși, uită -te în ochii mei ca și când aș fi venit la spovedanie, dacă ți-aș spune că până la urmă căsătoria a două persoane de același sex e treaba lor?
Constantin Necula: E ok, e corectă, dar atunci din treaba lor nu fac treaba noastră, eu cunosc suficient de multe perechi pe care nu le-am atins cu un deget și pe care le-am sprijinit în tot ce au făcut, din punctul meu de vedere cred că manipularea pe subiect e mai mare decât subiectul și oamenii care sunt agitatori de grupă sindicală sunt mai periculoși decât sindicatul ca atare.
Marius Tucă: Și văd o agresivitate din ambele părți în egală măsură.
Constantin Necula: Sunt tensiuni care se amplifică.
Marius Tucă: În ceea ce privește adoptarea…
Constantin Necula: Dar eu sunt curios, ce ar fi așteptat să fac eu ca preot al Bisericii să îi aplaud? Să le aprind lumânări aromate? E firesc ca preot să spun, evanghelia spunea asta, îmi pare rău să o spun, dar…
Marius Tucă: Păi aici e vorba, e vorba de faptul că argumentezi de fiecare dată și o faci atât de pe înțelesul tuturor și o faci atât de frumos, încât ești cel mai mare dușman…
Constantin Necula: Dacă era pentru tuturor era și pentru al lor.
Marius Tucă: Nu, tuturor celor care cred în asta și asta deranjează cel mai tare.
Constantin Necula: Prefer să rămân deranjant.
Marius Tucă: Sunt convins de asta și nici nu trebuie să te schimbi, asta e clar, nici nu te mai întreb, dar aici sunt total de ideea asta de familii de același sex și să înfieze copii, asta nu…
Constantin Necula: Nu știu că l-am auzit pe domnul Cristian Tudor Popescu, îngăduie-mi să spun asta, că în momentul în care se va întâmpla asta, la primul fapt va avea o atitudine. Să nu fie prea târziu, dar în aceeași vreme să își aducă aminte, îl rog frumos, la momentul oportun să își aducă aminte.
Marius Tucă: Aici am citit și un editorial, aș spune în stilul caracteristic al lui Andrei Pleșu, care la fel zicea: „domnule nu pot să fiu de acord vreodată cu ideea ca doi bărbați, doi părinți de același sex să înfieze un copil” cum trăiesc în ideea de mamă și tată?
Constantin Necula: Nu ăsta e argumentul, din punct de vedere filozofic da, dar din punct e vedere al vieții practice și al legalității dacă se va da vreo lege. Deci dilemele noastre, interogațiile noastre personale în fața declarațiilor legii nu contează.
Marius Tucă: E adevărat.
Constantin Necula: Este exact ce se întâmplă acum în România, suntem în țara în care dacă violezi un copil ești liber, te țin ăia un pic acolo, dacă scapi de colegii de celulă că și asta se mai întâmplă, dar legea este extrem de permisibilă și interpretabilă.
Marius Tucă: Dar de ce este un argument ăsta să spui că nu poți…
Constantin Necula: Pentru că este interogația noastră, ei nu au interogația asta.
Marius Tucă: Nu, vorbeam de Andrei Pleșu.
Constantin Necula: Da, e interogația lui, el zice cum se va face, ei spun foarte simplu, pentru noi e foarte simplu… deci dacă este să mergem până la capăt pe firul logic al legii…
Marius Tucă: Poți să spui foarte simplu, eu sunt mamă el e tatăl, dar în fapt nu există ideea asta.
Constantin Necula: Nu știu, o să vedem pentru că din nefericire pentru noi, nu avem o lectură a urmărilor acestora.
Marius Tucă: E adevărat, ce le răspunzi celor care susțin ideea ca un cuplu homosexual poate înfia un copil?
Constantin Necula: Nu le răspund nimic, din punctul meu de vedere nu este o chestie sănătoasă nici pentru copil, nici pentru ei.
Marius Tucă: Un răspuns foarte simplu și foarte clar.
Constantin Necula: Și am văzut în perioada aceea ce ușor erau date ca exemple divorțurile din familiile bărbat, femeie și familia a fost făcută praf, deci trei luni de zile, septembrie, octombrie, noiembrie familia românească a fost făcută varză, toți eram bețivi, cretini, dobitoci, ne batem nevestele, ajunsesem să fim cei mai urâți bărbați din lume și am constat că imediat în ziua când s-a publicat răspunsul nu a mai comentat nimeni nimic, au constat că ura noastră pentru ei nu este atât de mare pe cât este ura lor pentru noi…
Marius Tucă: Care este răspunsul?
Constantin Necula: Răspunsul la ce?
Marius Tucă: Răspunsul la acest fapt, la ideea de…
Preotul când spovedește ține dezocupate câteva cabinete de psihiatrie, de foarte multe ori, pentru diverse chestii
Constantin Necula: Da, ei au crezut că noi îi urâm, nu îi urăște nimeni, a fost doar o încercare, eu zic decentă și democratică, de a se asigura un spațiu de siguranță, vezi cum sună asigura siguranța, că așa am ajuns, un spațiu de siguranță conceptului de familie.
Marius Tucă: E adevărat, apropo de această comparație care se face mereu și vii cu argumente care nu au nici o legătură și nu au nici o logică, vezi Doamne că în familiile tradiționale, familia normală sunt divorțuri și bat copiii, își bat nevestele, un răspuns cu lucrul ăsta, e o aberație.
Constantin Necula: S-a dovedit că ulterior au fost câteva știri care dovedeau că și în celelalte familii există riscul ăsta, că există divorțuri și acolo, că există crime și acolo, doar că pe unele le hiperbolizăm și pe celelalte le minimalizăm, le facem pe vârfuri să nu le deranjăm.
Marius Tucă: Apropo de asta, aud de multe ori de ce se fac biserici și nu se fac spitale, e același… asta e clasică.
Constantin Necula: Da, asta e clasică și eu din punctul meu de vedere eu am sperat să fie depășită situația, am văzut pontuța asta că suntem pregătiți pentru coronavirusuri că avem 20.000 de biserici, s-ar putea ca asta să fie un atu, chiar să fie un atu asta. Îți dau un singur exemplu, după moartea Cristinei Țopescu, noi am vorbit un pic înainte de emisiune despre asta, după moartea Cristinei Țopescu, Dumnezeu să o odihnească și să o țină în liniștea Lui, i-am auzit pe foarte mulți vorbind despre nevoia unor detașamente speciale anti-izolare, să salvăm oamenii izolați, domnule noi le avem, sunt parohiile, sunt oamenii, lasă-ne să ne facem meseria, vezi, avem și o funcție taumaturgică din acest punct de vedere. Preotul când spovedește ține dezocupate câteva cabinete de psihiatrie, de foarte multe ori, pentru diverse chestii. Când sfătuiește corect și consiliază corect, inclusiv în chestiune de psihologie școlară, în chestiune de psihologie a familiei, evită aglomerarea multor spații, altfel ocupate, de ce nu vedem asta?
Marius Tucă: E adevărat, apropo de spații, ce le spuneți celor care zic Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici?
Constantin Necula: Eu le-am răspuns atunci, pe tema asta ce să mai zic, după ce am văzut catedrala îmi dai seama că e și mai proastă gluma lor. Dau un exemplu care mi se pare fundamental, ce ar fi fost să construim din lemn platforma de la Măgurele care produce cel mai puternic laser din lume? Unele lucruri de valoare se țin în casete pe măsură, Dumnezeu cred că e un pic mai valoros decât o undă de laser, cu tot efortul și cu tot respectul și cu toată iubirea pentru cei care produc laserul ăla de 10 pentawatt, adică sunt casete în care trebuie să ții lucruri de valoare, catedrala are și o calitate pe care eu nu am bănuit-o prima dată, nu am bănuit-o deloc. Ea pune în valoare spiritul creativ al unui popor, exact cum platforma de la Măgurele este proiect 100% românesc, proiecția toată e românească. Și acolo am găsit o chestie care pe mine m-a uimit: platforma stă pe 1056 de piloni de autostradă, lamelari așa care nu lasă mai mult de un micron să se încline, mi-au explicat oamenii de acolo. Pentru ieșirile din București ne trebuiau doar 4 piloni, câte ieșiri din București s-ar fi construit din laserul acela care până la urmă, ai remarcat are și o funcție medicală, dar și una spirituală, de meta-materie, până la urmă e altă mâncare de pește.
Marius Tucă: Păi să te întreb de Big Bang, cum se împacă cu Dumnezeu ideea de Big Bang, ideea de începuturi?
Constantin Necula: El trage clopotul, Dumnezeu e cel care produce primul Big și primul Bang.
Marius Tucă: De aia ești cel mai prizat…
Constantin Necula: Eu am trecut printr-un ateism foarte tâmpit, prima dată eu am citit Biblia hazlie, am râs, dar mi s-au părut proaste poantele.
Marius Tucă: Nu, dar răspunsul ăsta al tău arată de ce ești cel mai prizat…
Constantin Necula: Asta cu prizatul m-aș abține și văd că dacă prizez bine…
Marius Tucă: În sensul bun al cuvântului…
Constantin Necula: Ajung antrenor la echipa națională, să mă ierte Adrian.
Marius Tucă: Fiecare cu tinerețile lui, acuma…
Constantin Necula: Deci să știi că eu cred că un om care se pocăiește și conștientizează lucrurile pe care le-a făcut e un factor pedagogic de mare valoare.
Marius Tucă: E adevărat.
Constantin Necula: Asta admir eu la Rădoi, el de exemplu, că ne întoarcem la fotbal fără să ne dăm seama, Rădoi de exemplu îmi dovedește că are o maturitate foarte mare, este printre puținii antrenori pe care l-am văzut la meciurile echipei românești Steaua, Dinamo, Craiova cu CFR mi se pare că a fost ultimul, domnule, agitat, nu „să trec eu cu pixul aici”, omul era cald, fierbinte, se agita, țipa.
Marius Tucă: Da, l-am avut acum două săptămâni în studio și mi-a făcut o impresie incredibilă, visează fotbal, e un profesionist desăvârșit…
Constantin Necula: Avem câțiva, să știi că eu sunt extrem de marcat de câțiva dintre antrenorii noștri.
Marius Tucă: Care îți mai place?
Constantin Necula: Dan Petrescu îmi place foarte mult, mi-a plăcut atitudinea lui după înfrângerea de la Sevilla care este absolut o atitudine de profesor, e o chestie de profesor, îl admir foarte mult pe Edi Iordănescu, îl văd în media și îl știu de la oameni cât de atent este în ceea ce face și sunt extrem de preocupat de oamenii care nu au părut niște fotbaliști mari, a se vedea Klopp de exemplu, nu a fost un fotbalist să rupă gura târgului, dar are o pedagogie extraordinar de mare.
Marius Tucă: E cel mai mare antrenor al lumii în momentul de ăsta.
Constantin Necula: Eu zic că nu numai în momentul ăsta, mie îmi aduce aminte de… calitatea de a pune oamenii simpli la locurile potrivite pentru a îi face mari.
Marius Tucă: Eu țin cu Liverpool de când eram copil și cu Craiova și uite nici Craiova nu a câștigat un campionat de 30 de ani, la Liverpool se va întâmpla, poate reușim și cu Craiova.
Constantin Necula: Vezi că în lumea miturilor ăstora ale lumii moderne, Biserica este de fiecare dată de partea adevărului. Îmi aduc aminte în urmă cu foarte mulți ani la meciul cu Fiorentina, dacă îți aduci aminte, al Craiovei, deci îmi aduc aminte că tata a venit de la Biserică cu lumânarea aprinsă, și l-am întrebat: ce ai făcut, ai fost la înviere, nu v-am adus să îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a … tata nu ținea cu Craiova, tata era Stegar, dar eu nu am să uit Brașovul în noaptea când a câștigat Steaua Cupa Campionilor, niciodată.
Marius Tucă: Da, incredibil, atunci nu mai exista suporter…
Constantin Necula: Sportul dă lecții în continuare, e cazul copilului acesta australian, care i-a prezentat funia mamei sale să se ucidă și a doua sau a treia zi l-au luat băieții de la Rugby să iasă cu ei, adică dă gesturi și mai e ceva: când a jucat România cu Suedia, mi se pare, de au chemat copiii pe stadion și au cântat imnul, cum sună imul României cântat de 30.000 de copii, aș interzice intrarea pe stadion a altcuiva decât a acestor copii, cu toate eforturile făcute atunci. Am auzit câțiva specialiști, experți în psihopedagogie care ne spuneau nouă ce grav este, ce să fie grav? Când eram jucător de fotbal la cluburile sportive de copii, ne duceau profesorii să vedem pe viu cum se joacă fotbal, nu poți să te uiți numai la televizor, trebuie să simți noroiul, șutul, transpirația, să îi vezi. Pentru mine cea mai bună lecție de viață mi-a dat-o Marius Lăcătuș de când eram copil, am alergat cu el pe tușă, copil de minge o vreme și apoi prin tribune, doar să văd dacă fac față la cum alerga el și nu mergea.
Marius Tucă: Nu, era un vitezist și echipa Stelei se spunea că e echipă de viteziști.
Constantin Necula: Da, el era la Brașov pe vremea aceea și să știi că sunt legat de echipa cu Stângaciu în poartă, cu Văidean, cu Mandoca, cu el, adică te creșteau, acum erai coleg cu ei de cartier și jucai o miuță în fața blocului și acum erau oamenii de pe teren care dădeau tot.
Marius Tucă: Știi că asta spunea cineva despre echipa Craiovei, cea cu Balaci, Costică Ștefănescu, o echipă pe care o știam pe din afară, de camaraderia care îi lega, de felul lor de a fi oameni, de faptul că erau în cartier vecini cu ceilalți și nu erau megastaruri care sunt acum și la care nu are nimeni… lumea îi atingea pe stradă.
Constantin Necula: Da, acum în România nu e cazul, că rămân la aceeași băieți smeriți și de calitate, mulți dintre ei, foarte mulți.
Marius Tucă: În principiu da, dar apropo de nopți albe și de ce a însemnat, îmi aduc aminte o noapte albă pe care nu o să o pot uita niciodată, când Craiova a câștigat la Leeds într-o noapte incredibilă, cu 2-0 dacă îmi aduc aminte, că până dimineață nu am putut să dorm…
Constantin Necula: Cât eram eu de anti dinamovist, ții minte meciul cu Hamburg Sport-Verein și am ținut cu Dinamo, pentru că a fi român este ”supra-clubat”.
Marius Tucă: Acum nu cred că mai există asta?
Constantin Necula: Nu știu.
Marius Tucă: Trecem la întrebările grele, da? Ești pregătit? Apropo de moaște vedem această nebunie când se scot moaștele și știi că sunt blamate aceste adunări…
Constantin Necula: Acesta este rolul lor, să scoată dracul din oameni, înțelegi?
Marius Tucă: Cum le vezi?
Constantin Necula: Sunt segmente ale locuirii lui Dumnezeu în mijlocul nostru, e modul în care Dumnezeu ți s-a îmbibat în…
Marius Tucă: Dar ți se pare că e și o exagerare într-un fel, faptul că numai la moaște se înghesuie românii și nu îi vedem și la alte lucruri care țin de spiritualitate?
Constantin Necula: Prefer la moaște decât la urgențe. Și prefer întotdeauna la moaște să îi văd, nici nu e înghesuială să spun…
Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spațiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului dar grădinărită de oameni
Marius Tucă: Eu am văzut și înghesuială, sunt lucruri care nu țin de…
Constantin Necula: E ca și cum ai merge de ziua Sfântului la el acasă, atunci se aglomerează. Sigur că noi mai avem foarte mult de lucrat la cordialitatea între oamenii care alcătuiesc coada, dar nu e vina moaștelor, revin, în drum spre moaște mai iese și dracu din tine, e și o funcție de pelerinaj interior.
Marius Tucă: Nu poți să dai de fiecare dată vina pe cel căruia nu i spune numele…
Constantin Necula: Uneori da să știi, eu am rămas șocat de altceva în schimb, vreau să spun că sunt lucruri pe care le-am trăit pe viața mea, în care fără să știu vreodată, erau aduse moaștele Sfântului Andrei Șaguna de la Rășinari la Sibiu, noaptea au fost aduse și puse în catedrală, în altar, într-o răcliță mică, nu era canonizat sfântul și afară cineva urla că îl arde, deci avantaj Segărceanu.
Marius Tucă: Da. Muntele Athos, nu am ajuns la muntele Athos, dar trebuie să-ți mărturisesc că îmi doresc să merg, dar pe de altă parte un prieten foarte apropriat a ajuns acolo și a fost un pic dezamăgit, ca să nu zic dezamăgit, probabil că a fost o diferență între ceea ce…
Constantin Necula: Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spațiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului dar grădinărită de oameni care au…
Marius Tucă: De ce e necesară o vizită la muntele Athos? Învață-mă, învață-i pe necredincioși.
Constantin Necula: E ca și cum ai câștiga la tenis un grand șlem, e participarea la un grand șlem. E Cappadocia, zona Bisericilor apocalipse din Turcia, Ierusalimul, sunt totuși spațiile care ne-au creat Biserica, ne-au adus Biserica mai aproape, iar Athosul e de o frumusețe sufletească adâncă din cale afară. Gândește-te că la Prodromu stai pe chilie și te uiți așa pe deal din chilie și poți să vezi pe o linie dreaptă la 1000 de metri la Constantinopol în zilele senine și te legi de tot ce a însemnat Constantinopol, Bizanțul în istoria lumii și îți recapitulezi toată treaba asta. Te duci noaptea la priveghere, tu acasă dacă te culci la 4 dimineața ești chiaun și te trezești dimineața ești greu și îți trebuie o găleată de cafea, acolo te poartă liturghia și rugăciunea până în înaintea lui Dumnezeu și simți că iei viață, nu iei somn. Și când te trezești dimineață ți se pare ciudat că trebuie să dormi, ți se pare ciudat că trebuie să dormi. Să vezi livezile de măslin parcă și alea cântă liturghia, Prodromul nostru este printre altele, una dintre cele mai frumoase bijuterii pe care le are Maica Domnului pe Pământ și Sfântul Ioan Botezătorul.
Se vede clar acolo că a atins dumnezeirea, că Dumnezeu locuiește în spații mici și de lemn, el săracul stă unde îl pui, dar sunt spații în care căușul palmei lui Dumnezeu ține lucrurile și spațiile mici și alea mari sunt tot în mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să înțelegem că nu el e cel care vrea să locuiască, ci noi suntem cei care vrem să îl facem să locuiască împreună cu noi. Athos are calitatea asta. Nici eu nu am vizitat Athos la modul turistic, o dată am luat-o pe jos așa pe câteva mănăstiri, dar să știi că eu iubesc mult slujba la Athos, care este aceeași slujbă ca acasă, dar e făcută cu mai multă râvnă, mai multă dragoste și ai de învățat din toate cele. Pictorii de la Prodromu, românii noștri, părinții de acolo să vezi un parastas făcut în Prodromu simți că părinții de acolo se coboară până în fundul iadului să se roage pentru oameni, e duhul lor care s-a transferat, avem Frăsineiul aproape dacă vrei, oricând poți să faci un exercițiu de Athos. Avem de exemplu, ne uităm în istorie așa de foarte multe ori că Tismana în vremea ei athonită, deși locuită de femeie păstra rânduiala de athonită, slujbă de priveghere noaptea, frumusețea nopților care sting focurile.
Marius Tucă: De ce nu face Biserica Ortodoxă o hartă cu locurile de pelerinaj?
Constantin Necula: Există.
Marius Tucă: Există?
Constantin Necula: Sigur, da, există, uite am să mă rog de cei de la Bazilica să trimită o hartă, există și…
Marius Tucă: Cum ar trebui să facă o hartă cu locurile în care se găsesc toate Sfintele Moaște în Europa, nu numai în România.
Constantin Necula: Există și asta, se lucrează și în țară se lucrează. Dar de exemplu, noi avem o carte foarte interesantă, scrisă de părintele Ioan Nichie Bălan, Paternicul Românesc, viețile părinților Bisericii noastre, de o frumusețe ieșită din comun, tradusă în limba greacă, grecii acum citează din Paternicul Românesc mai mult decât citează românii, pentru că sunt părinți în Biserica noastră, părintele Cleopa, Părintele Ioan Nichie Bălan, părinții bătrâni ai Bisericii care strălucesc ca niște faruri. Gândește-te, în plin comunism Biserica dădea sfinți și asta înseamnă foarte mult, iar acum putem publica liniștiți un paternic al pușcăriilor comuniste, cu mireni și cu călugări și cu preoți de-o potrivă, lucruri care cred eu că e meritoriu pentru o țară. Părinții mănâncă aguride și li se strepezesc dinții copiilor, uneori copiii plătesc într-un fel sau altul într-o geneză morală păcatele părinților
Marius Tucă: Absolut. O întrebare la care îmi doresc foarte tare să aflu răspunsul tău, se spune dintotdeauna, am auzit din copilărie, că păcatele părinților le transferă asupra copiilor?
Constantin Necula: Într-un fel da, dar trebuie să ținem cont că între păcatele părinților și copii există botezul, care rupe blestemul, lanțul ăsta, problema este că botezi copilul, îl pui pe km 0 și îl redai părinților care îl readuc în același mediu educațional, de exemplu: copilul când iese din cristelniță el nu are păcatul fumatului, că nu are cum, dar tu îl iei și îl aduci într-o casă în care de la botez se fumează și îl ții într-una și el crede că asta e normalitatea și el văzând asta ca o normalitate, nu că păcatul cel mai mare ar fi fumatul, dar există păcate mari și păcate mici. Există un mod de a reîntoarce într-un biotip de viață periculos.
Marius Tucă: Nu, dar eu nu pot să fiu de acord cu un răspuns dintr-ăsta care cumva ocolește întrebarea, am auzit de când eram copil păcatele și nu despre astfel de păcate, păcatele părinților se transferă părinților.
Constantin Necula: Nu, deci fii atent, părinții mănâncă aguride și li se strepezesc dinții copiilor, uneori copiii plătesc într-un fel sau altul într-o geneză morală păcatele părinților.
Marius Tucă: Aia e altceva, aia putem vorbi apropo de educație, apropo de ce văd, m-am liniștit.
Constantin Necula: Să știi că cunosc din părinți alcoolici, lucrând mult cu partea aceasta de alcoolici și de drogați, văd deja generațiile îmbătrânind, deci cunosc părinții amândoi alcoolic și copilul un anti-alcoolic convins, nu prin contra-pondere neapărat, ci prin educație.
Marius Tucă: Absolut, te-aș fi întrebat care sunt păcatele părinților tăi care s-au transferat asupra ta.
Constantin Necula: Acum aș avea câteva e reținut, dar nu ca păcate.
Marius Tucă: Care ar fi acelea, dacă vrei să ne spui?
Constantin Necula: Eu sunt o gură mare pe care dacă aș fi rămas în politică… de la tot ce înseamnă partea neamului meu, dacă aș fi fost un politician eram în continuare un mare vorbăreț, acum spre să rămân un mare vorbitor.
Marius Tucă: Un mare vorbitor, e foarte frumos, dar mai mult decât atât eu cred că ar fi timpul în Biserica Ortodoxă să văd atunci când vorbim de Sinod, un preot ca tine.
Constantin Necula: Nu e cazul, pentru că Sinodul are altă funcție…
Marius Tucă: Vorbim despre modestie.
Constantin Necula: De exemplu eu sunt în acord cu ideea aceea că fiecărui om Dumnezeu îi dă câte o harismă, eu nu aș avea…
Marius Tucă: Sinodul nu se ocupă cu vorbirea, dar Sinodul se ocupă cu a hotărî…
Constantin Necula: Eu îmi doresc foarte mult să rămân în continuare soțul soției mele.
Marius Tucă: Și cu ce nu ai mai fi soțul soției?
Constantin Necula: În Sinod nu sunt decât arhiereii, arhiereii sunt numai dintre călugări sau din persoane cărora le-au încetat din viață soțiile și au fost hirotoniți ulterior.
Marius Tucă: Preafericitul Daniel nu e?
Constantin Necula: A fost călugăr.
Marius Tucă: Nu este căsătorit.
Constantin Necula: Nu și asta e una dintre bunele…
Marius Tucă: Prea fericitul Teoctist?
Constantin Necula: Nici el nu a fost căsătorit.
Marius Tucă: Dar am avut părinți, preafericiți, patriarhi care au fost căsătoriți?
Constantin Necula: Nu, dintre patriarhi nu, ba Iustinian a fost căsătorit dar în aceeași vreme a rămas văduv, deci prefer să rămân căsătorit. Deci ideea în sine, să nu amestecăm lucrurile, harismele personale sunt harisme personale, munca în echipă e munca în echipă, eu mă supun cu totul hotărârilor Sfântului Sinod.
Marius Tucă: Am înțeles, spune-mi are ceva dacă în timpul rugăciunii când spunem Tatăl Nostru ne fuge gândul în altă parte?
Constantin Necula: Cine e perfect? E ca la șofat, dacă atunci când șofezi concentrat îți fuge gândul în altă parte riști să te parchezi în celălalt, zice unul dintre părinți, nu tot ceea ce zice Tatăl nostru se referă la cel din Ceruri.
Marius Tucă: E adevărat, Cina cea de Taină, ai schimba ceva în acest tablou adevărat al istoriei și al umanității, locurile la masă, invitații, ți se pare…?
Constantin Necula: Nu e cazul, pentru că e un Tată ontologic al Bisericii, nu, cred că ne jucăm, aici putem face scenarii, de exemplu dacă îl scoți pe Iuda de acolo lumea zice „vai dar ce teologie coerentă și liberală” da, dar nu e adevărată. Adevărul e unic și nu se poate schimba…
Marius Tucă: Nu se poate schimba nimic din ceea ce privește …
Constantin Necula: Nu putem alinia adevărul la modă tot timpul.
Marius Tucă: Există Raiul, există iadul?
Constantin Necula: Fără îndoială.
Marius Tucă: Care ar fi definițiile celor două? Cum ai definii Raiul? Cine ajunge în rai?
Constantin Necula: Raiul în sine? A locui în Dumnezeu, pe când iadul e imaginea aia clasică, știi că există o pildă din teologia rusă cu lingura, ăștia mănâncă liniștiți și ăialalți se hrăneau unul pe celălalt, lingurile erau la fel de mari, ăștia nu se putea hrăni pe ei și asta era iadul, iar în Rai cel de aici îl hrănea pe cel de acolo și cel de acolo pe cel de aici.
Marius Tucă: Cine ajunge în rai și cine ajunge în iad?
Constantin Necula: Dă-ne, Doamne, să nu știm până nu murim, asta e o vorbă de la bătrâni.
Marius Tucă: Abia atunci vom afla.
Constantin Necula: Adevărul e că Mântuitorul ne spune cine ajunge în Rai, cine împlinește voia tatălui, nu e de joacă cu asta, deci aici este clar și atât de simplu spune Hristos, pe cel flămând l-ai hrănit, pe cel dezbrăcat l-ai îmbrăcat, pe cel străin l-ai scos din înstrăinare, pe cel din temniță l-ai vizitat, pe bolnav l-ai cercetat, gesturile sunt foarte simple…
Marius Tucă: Și când faci toate astea se prescriu păcatele?
Vocațiile noastre merg cu mult înaintea noastră în Rai, iar faptele noastre uneori alea mici sunt mai importante
Constantin Necula: Nu, nu există prescripție, există doar…
Marius Tucă: Iertare.
Constantin Necula: Fiecare dintre ele sunt o treaptă către Dumnezeu, deci cu cât te apropii de cele nevoite de apropii de Dumnezeu care e nevoia lui absolută.
Marius Tucă: Nu, dar când faci toate astea despre care spuneai că vreau să mă pun și eu…
Constantin Necula: Nu există o listă…
Marius Tucă: Nu vrei să mă lași să mă pun și eu bine cu Dumnezeu, dă-mi o șansă.
Constantin Necula: Dumnezeu nu poate fii negociat.
Marius Tucă: Aici negociam cu tine, nu cu Dumnezeu.
Constantin Necula: Eu vreau să spun un singur lucru, dacă ai schimbat viața unui singur om cu microfonul ăsta și cu talentul de jurnalist, ai făcut mai bine decât dacă ai împlini din automatism niște gesturi care par a fi creștine.
Marius Tucă: Bineînțeles, întotdeauna vorbim de lucrurile adevărate…
Constantin Necula: Și atunci îți doresc succes. Să știi că vocațiile noastre merg cu mult înaintea noastră în Rai, iar faptele noastre uneori alea mici sunt mai importante.
Marius Tucă: Facem ce credem că de aia ne-am întâlnit aici sau credem în ceea ce facem pentru că altfel…
Constantin Necula: Pe de altă parte am mai învățat un lucru fundamental. Și când faci să nu zici că faci.
Marius Tucă: Și asta e adevărat.
Constantin Necula: Și când nu faci să nu te temi că n-ai făcut.
Marius Tucă: Și când faci să nu spui nimănui.
Constantin Necula: E filmul Ostrovul, în care la un moment dat îl întreabă starețul, care era un mieros din ăsta, uns cu toate alifiile ”Părinte”, după ce-l făcuse varză pe bietul părinte ”Ce fac să mă mântuiesc? (?).
Marius Tucă: Și mă scoate din sărite binele ăsta care e făcut cu public și e chemat special pentru asta, vedem în politică, în primul rând, când fac câte un bine…
Constantin Necula: Binele carului de reportaj. De aia, o altă spusă a părintelui Porfirie, despre care spuneam că iubirea este să te ostenești pentru celălalt, că toată lumea îți cere pe pomelnic să fie bine, zice ”Nu mai cereți să fie bine, cereți să fiți buni”, că bun este o caracteristică a lui Dumnezeu.
Marius Tucă: Mai am câteva întrebări care țin de chestionarul lui Marius Tucă, Marius Tucă fiind chiar eu, e o întâmplare practic.
Constantin Necula: Am aflat.
Marius Tucă: Da, da, ai aflat cu ocazia asta. Și uite, chiar o să public și eu pe mijloacele de informare în masă chestionarul ăsta e un chestionar la care am ajuns, tot așa, după aproape 30 de ani de meserie, adică nu m-am născut cu el, cu toate că multe din întrebări poate le-aș fi avut chiar acum 30 de ani când începeam meseria asta. Și te rog să răspunzi cu sinceritate, știu că asta vei face, și pe scurt ca să nu facem trei ore…
Constantin Necula: Deci eu apăs.
Marius Tucă: Apeși pe cruce de fiecare dată, ca la ăia în Războiul Stelelor, știi? Spune-mi cine ai fi vrut să fii și nu ai fost, în afară de ziarist și de farmacist?
Constantin Necula: Păi am zis, ofițer al Armatei române mi-aș fi dorit foarte mult. Da-s așa de fericit cu ce sunt că nu mă mai pot gândi la ceea ce aș putea fi.
Marius Tucă: Cine n-ai fi vrut să fii niciodată? Uitându-te în jurul tău…
Constantin Necula: Hitler n-aș fi vrut să fiu niciodată. Dar Hitler nu ca persoană, nu doar ca persoană, ca atitudine. Îmi repugnă dictatorialul.
Marius Tucă: Ce este țara?
Constantin Necula: E suma tuturor oamenilor care fac din ea un Rai.
Marius Tucă: De ce ești mândru că ești român?
Constantin Necula: Nu sunt mândru, e o smerenie absolută că sunt român și mă bucur că sunt român, de dragul a mii de români smerit.
Marius Tucă: Ce mă bucur să spui că e o chestiune de smerenie și nu de mândrie ideea de a fi român. Spune-mi ce s-ar întâmpla, te-ai gândit, dacă părinții noștri n-ar muri niciodată?
Constantin Necula: I-am vedea triști și abătuți pentru că urâtă e viața fără moarte. Asta nu am spus-o eu a spus-o fiu-meu când era foarte mic.
Marius Tucă: Da? Câți ani are acum?
Constantin Necula: 23.
Marius Tucă: Mulți înainte. Și ce face?
Constantin Necula: A terminat patru ani de teologie și se pregătește să meargă mai departe în psihologie, care e pasiunea lui.
Marius Tucă: Măcar el trebuia să se fi făcut fotbalist.
Constantin Necula: A jucat handbal suficient de mult.
Marius Tucă: Ce este sufletul?
Constantin Necula: E darul lui Dumnezeu pentru noi, chipul slavei lui Dumnezeu din nou care își cheamă asemănarea.
Marius Tucă: Care este cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care ai făcut-o?
Constantin Necula: Tu n-ai să mori niciodată.
Marius Tucă: Copilul tău ți-a zis asta.
Constantin Necula: Nu. Eu i-am spus soției mele și ea mi-a răspuns.
Marius Tucă: O declarație la fel de frumoasă a făcut-o fetița mea Daria mamei mele, i-a spus că ea nu o să moară niciodată, cu toate că mama zicea, uite, că sunt bătrână și eu o să mor…
Constantin Necula: Ce înseamnă unitatea de Duh a unui popor? Ce nu zic popii, zic copiii.
Marius Tucă: Dar care e cea mai frumoasă declarație de dragoste care ți s-a făcut?
Constantin Necula: Nu m-am gândit niciodată. Nu m-am gândit, mie mi-e suficient să-mi zâmbească soția și copiii și…
Marius Tucă: E un răspuns, dar cred că undeva un om credincios, un enoriaș de-al tău ți-a făcut o declarație de dragoste sufletească. Asta e o întrebare grea, femeile au inimă?
Constantin Necula: În mod sigur, da.
Marius Tucă: Ce este libertatea?
Constantin Necula: E modul de a-i spune lui Dumnezeu nu. Atât de liber te lasă Dumnezeu încât poți să-i spui nu.
Marius Tucă: I-ai spus nu?
Constantin Necula: Au fost situații în care m-am încăpățânat.
Marius Tucă: Dă-mi un exemplu.
Constantin Necula: N-aș știi acum să zic, dar…
Marius Tucă: Cine este cea mai importantă sau care a fost cea mai importantă muză din viața ta?
Constantin Necula: Muză? Preoții n-au muză, au doar…
Marius Tucă: Muză, model…
Constantin Necula: Bunica dinspre mamă, mama, soția mea, partea feminină, iar dintre bărbați tata în mod cert, un frizer absolut.
Marius Tucă: Partea feminină deci a fost…
Constantin Necula: Da pentru că am trăit foarte mult lângă bunica, impresionat de bunica, impresionat de-a dreptul. O maramureșeancă cu deportare la Budapesta și umilită strașnic toată viața ei care mi-a dat niște lecții de viață.
Marius Tucă: Și eu am fost impresionat de bunicile mele mai mult decât de bunicii mei. E o chestiune sufletească?
Constantin Necula: Dacă m-ai întreba care e modelul de vacanță e modelul (?) la Brezuica (?), la vreo 5 ani, 6 ani cred că aveam și am văzut acolo o pepenărie imensă, la niște rude ale unei mătuși și atunci am învățat că pepenele se mănâncă doar miezul, eu ca orășean mâncam până în coajă. Uite, asta e prima declarație mare de dragoste. Un bătrân care a spart pepenele să-mi dea doar miezul.
Marius Tucă: Asta e o frumoasă declarație de dragoste. Apropo de cine ai fi vrut să fii, mi-aduc aminte de o declarație superbă o poezie de fapt a lui Adrian Păunescu, că ar fi vrut să fie pământul de pe bocancii soldaților care au participat la Unirea din decembrie 1918. O altă declarație frumoasă de dragoste.
Constantin Necula: Ca ardelean trebuie să spun că mă bucur să sunt piatra, fac parte din neamul care a pus piatra de fundament a unității naționale.
Marius Tucă: Doamne ajută spune-mi un eveniment al lumii la care ai fi vrut să fii prezent.
Constantin Necula: Brazilia – România.
Marius Tucă: A, deci la un eveniment de fotbal…
Constantin Necula: Nu, pentru că fotbalul nu e fotbal. Mi-ar fi plăcut să stau să respir același aer dar nu cu Pele neapărat, ci cu ai noștri, așa cum erau ei.
Marius Tucă: În ce an era?
Constantin Necula: 70.
Marius Tucă: Dar tu nu te născusei în 70.
Constantin Necula: Tocmai asta e. Contează că m-am născut cu bucuria asta, să spun că am trăit într-un cartier unde au trăit copiii lui Stere Adamache, care a murit după aceea.
Marius Tucă: Stai să-ți propun eu altă imagine, eveniment al lumii la care… La crucificare lui Iisus.
Constantin Necula: N-aș fi avut curaj să fiu.
Pentru mine a fost dătător de tonus pentru viața mea sufletească primul somn cu băiatul meu după ce l-am adus de la maternitate
Marius Tucă: De ce?
Constantin Necula: Nu știu cu ce curaj mi-aș fi asumat momentul ăla. Dacă eram între trădători?
Marius Tucă: De ce să te vezi între trădători?
Constantin Necula: Pentru că e singura mea frică, să nu trădez crucea aia de acolo.
Marius Tucă: A, trăiești cu teama asta.
Constantin Necula: Da, da.
Marius Tucă: Care este cel mai important eveniment la care ai participat?
Constantin Necula: Fiecare Liturghie e importantă. Din punctul meu de vedere este inalienabilă și să spun, pentru mine a fost dătător de tonus pentru viața mea sufletească primul somn cu băiatul meu după ce l-am adus de la maternitate.
Marius Tucă: Ce frumos.
Constantin Necula: Am simțit că viața mea merge mai departe.
Marius Tucă: E ca o declarație de dragoste față de copilul tău.
Constantin Necula: Nu, nu că el mi-a declarat dragoste prin asta, nu eu lui. El mi-a zis că nu o să mor. Deci el când a dormit lângă mine mi-a spus că eu nu o să mor.
Marius Tucă: Care este concertul din toate timpurile la care ai fi vrut să fii?
Constantin Necula: Sunt câteva. Aș fi vrut să fiu neapărat la un Scorpions, de exemplu. A fost la noi în Sibiu și n-am reușit să mă mișc. Cred.
Marius Tucă: Altul? De când nu erai?
Constantin Necula: N-am multe…
Marius Tucă: Elvis Presley?
Constantin Necula: Nu, mi-aș fi dorit să fiu la un concert dirijat de Johann Strauss la Viena. Mi-aș fi dorit foarte mult. Un Wagner nu l-aș fi gustat, dar un Strauss. Sau mi-ar fi plăcut să fiu la o Aida dirijată de Verdi.
Marius Tucă: Cel mai frumos vis al tău a fost?
Constantin Necula: Ceea ce trăiesc acum.
Marius Tucă: Un vis care ți s-a împlinit. Și a fost un coșmar care te-a urmărit în copilărie?
Constantin Necula: Nu. În armată mi-a fost teamă să nu apăs prost pe trăgaci și Dumnezeu m-a ferit.
Marius Tucă: De ce, ce s-ar fi întâmplat? Că nu trăgeai în oameni, trăgeai în ținte.
Constantin Necula: Nu știu.
Marius Tucă: Și eu m-am rugat atunci. Mai ales că ai participat la trageri pe timp de noapte?
Constantin Necula: De toate, dar am participat la trageri pe timp de revoluție și atunci…
Marius Tucă: A, scuză-mă. Da, da, erai chiar atunci.
Constantin Necula: Evitarea glonțului pe țeavă a fost unul dintre cele mai mari realizări pe care ofițerii noștri au reușit să ni le dea în perioada aia.
Marius Tucă: Ce-ai vrut să ai în copilărie și n-ai avut?
Constantin Necula: Sunt multe. Mi-am dorit multe cărți, dar le am acum.
Marius Tucă: Asta e frumos. Și-ai fi vrut să le ai atunci.
Constantin Necula: Poate aș fi crescut un pic altfel, poate că aș fi învățat mai multe cuvinte, nu știu.
Marius Tucă: Oricum, ai avut o bibliotecă în casă, o descrii aici în amintirile tale.
Constantin Necula: O bibliotecă de mare bun-simț, cu mare efort al părinților.
Marius Tucă: Și eu am avut, făcută de mama nu de tata, tata era mai mult cu altele care nu sunt atât de sfinte.
Constantin Necula: Dar te-a făcut să faci diferența dintre calitate și necalitate.
Marius Tucă: Și asta e adevărat, uite, vezi, mă înveți, ar fi fericit tata să te audă acum. Și apropo de carte, mi-a plăcut foarte tare felul în care ai descris apartamentul de bloc în care ai trăit și care, vizitat acum, părea mic și neimportant și neînsemnat, dar care, și pentru mine, atunci, apartamentul ăla de bloc însemna…
Constantin Necula: Am fost de curând acasă la mama și m-am uitat cu jind la Pacificul meu cu discuri de vinilin.
Marius Tucă: A, deci stau în același apartament?
Constantin Necula: Nu, deci… tata s-a stins și eu m-am dus să o vizitez pe mama…
Marius Tucă: Am înțeles, Dumnezeu să-l ierte.
Constantin Necula: Și m-am uitat atent…
Marius Tucă: A, și stă în același…
Constantin Necula: Da, în aceeași casă.
Marius Tucă: Și îți vizitezi mama des?
Constantin Necula: Măcar îi telefonez la două zile și stăm de vorbă. Ne declarăm unul altuia că nu murim.
Marius Tucă: Apropo de asta, e o întrebare, ajungem și acolo, ce lucruri ai fi vrut să-i spui mamei tale și nu i-ai spus până acum?
Constantin Necula: Nu, i le spun pe toate, e unul dintre marii mei confesori.
Marius Tucă: Primul gând despre mamă? Când te gândești, prima amintire?
Constantin Necula: Mama, ochii ei superbi și dătător de curaj.
Marius Tucă: Câți ani are?
Constantin Necula: 78.
Marius Tucă: Mulți înainte. Mama a făcut 79. Mulți înainte mamă. Care este marea întâlnire pe care ai ratat-o?
Constantin Necula: Uite, întâlnirea cu părintele Dumitru Stăniloaie. Am trecut pe lângă el o dată. Dar n-am avut curaj să mă opresc să-i sărut mai mult decât mâna.
Marius Tucă: Alți părinți cu care ai fi vrut să te întâlnești și nu te-ai întâlnit în afară de Stăniloiu.
Constantin Necula: Mi-ar fi plăcut cu Sfântul Ion Gură de aur, ce mi-ar fi plăcut să dea cu mine de pământ și cu Sfântul Vasile cel mare să mă i-a de urechi și să mă articuleze. Și am o evlavie descoperită de curând, mult mai adâncă decât pare, la Antim Ivireanul pe care îl iubesc.
Marius Tucă: Care este cea mai importantă întâlnire din viața ta?
Constantin Necula: Cu tata. Dimineața cu tata era perfect.
Marius Tucă: Cine este omul care ți-a schimbat viața? Sau o faptă care ți-a schimbat viața?
Constantin Necula: Sunt câțiva, sunt câțiva oameni, ți-am spus de cei doi profesori de limba română, doamna Rodica și domnul Florin Șindrilaru, în facultate părintele Mircea Păcuraru și alți câțiva din jurul lui Nică, bătrânul, cum îi spuneam noi, părintele Ioan Nică bătrân. Dar mult de tot m-a impresionat și m-a ajutat prezența părintelui Ion Bria în viața mea, un profesor de dogmatică și ecumenism cu totul special.
Marius Tucă: Pe cine ai vrut să cunoști și nu ai cunoscut? Pe aceeași oameni pe care ai vrut să-i întâlnești.
Constantin Necula: Cred că așa e, cam acolo e situația.
Marius Tucă: Ce prieteni ai vrut să ai, personaj de carte, de film sau din viața reală și nu l-ai avut.
Constantin Necula: Nu știu să zic așa.
Marius Tucă: Uite, eu îți fac o mărturisire acum, dar să nu… adică asta să nu schimbe ceva. Eu mi-aș fi dorit să fiu prieten cu tine, asta nu înseamnă că… poate devenim într-o zi. O spun cu sinceritate.
Constantin Necula: Robin Hood-zii se împacă între ei.
Marius Tucă: ce s-ar întâmpla dacă lumea ar comunica numai prin SMS, Whatsapp, numai online.
Constantin Necula: Am sărăci, am sărăci de cuvinte. Cuvintele dau sens comunicării.
Marius Tucă: Unde și cum ai vrea să te surprindă sfârșitul lumii? Cu cine?
Constantin Necula: În fața crucii lui Hristos, că acolo e esența.
Marius Tucă: Cum crezi că vor arăta copiii ai căror părinți vor fi Google, Yahoo sau Facebook?
Constantin Necula: Păi, îi vedem.
Marius Tucă: Îi vedem deja?
Constantin Necula: Un pic ADHAD, un pic necontrolați, dar extrem de absorbanți la bine.
Marius Tucă: Unde se termină tinerețea și unde începe bătrânețea? Există o graniță care le unește?
Constantin Necula: Nu cred că există, cum nu există nicio graniță între viață și moarte.
Marius Tucă: Ce răspuns frumos.
Constantin Necula: Noi ne încăpățânăm să trasăm o graniță, dar nu există.
Marius Tucă: Nu crezi că ar fi bine ca la școală să fie predate lecții de gelozie, de egoism, de vanitate, de trufie?
Constantin Necula: Le avem la școala de fiecare zi. Copiii, din nefericire, sunt crescuți între tensiunile astea.
Marius Tucă: Ce lecție crezi că ar mai trebui predată la școală?
Constantin Necula: Păi lecții despre a fi mamă, a fi tată, a fi iubit.
Marius Tucă: Care nu sunt niciodată predate. Foarte frumos spus. Ce e vinul roșu, de unde vine, cum se bea?
Constantin Necula: Păi eu să-l învăț pe Marius Tucă ce-i cu vinul roșu?
Marius Tucă: Păi nu pe mine, ci pe cei care se uită la noi.
Constantin Necula: Nu sunt un specialist, eu sunt un tip anti-alcool prin structură, am citit mult pe temă, tocmai pentru că predau halal și cușer la facultatea de medicină veterinară, dar nu sunt un pasionat, îmi place vinul să-l văd bucurându-i pe oameni și atât.
Marius Tucă: Da, dar un pahar, haideți să nu…
Constantin Necula: Nici măcar.
Marius Tucă: Păi nu, dacă vrei să fim prieteni trebuie să înveți să bei un pahar cu mine că altfel nu putem fi prieteni.
Constantin Necula: Jumătate pe an aș putea.
Eu am văzut o dată un pom înflorind sub ochii mei, pentru mine ăla a fost un eveniment cosmic. Cosmic de-a dreptul.