Autorităţile şi companiile farmaceutice parcă nici nu mai încercă să arate că privesc populaţia şi altfel decât ca pe o turmă de cobai fără drepturi, scrie Călin Rechea în www.bursa.ro, preluat de Romanian Global News.
Tot ce nu corespunde “viziunii” oficiale, chiar dacă vine de la experţi medicali recunoscuţi pe plan naţional sau internaţional, este catalogat drept teorie a conspiraţiei, iar cetăţenilor li se cere imperativ să fie responsabili.
Dar dacă cetăţenilor li se cere responsabilitate, de ce nu se aplică acelaşi principiu şi în cazul autorităţilor politice sau companiilor farmaceutice?
Şi cum poţi să deplângi efectele negative ale teoriilor conspiraţiei şi să susţii măsurile de reducere la tăcere a tuturor opiniilor contrare când la răspândirea acestora contribuie tocmai companiile farmaceutice?
Cum? Prin cererile adresate autorităţilor de a fi exonerate de orice responsabilitate, inclusiv din punct de vedere al despăgubirilor materiale, în ceea ce priveşte efectele negative secundare ale vaccinurilor anti-Covid.
Într-o ştire recentă de la Reuters se arată că “AstraZeneca va fi exceptată de la răspunderea materială în majoritatea ţărilor cu care a încheiat acorduri de furnizare a vaccinului”.
“Este o situaţie unică, iar o companie nu poate să-şi asume aceste riscuri dacă peste patru ani vor apărea efecte secundare ale vaccinului”, a declarat Ruud Dobber, membru al conducerii executive de la AstraZeneca, pentru Reuters.
Dobber a mai precizat că “pentru majoritatea ţărilor este acceptabilă preluarea acestui risc deoarece este în interesul lor naţional”.
Adică este în interesul naţional să conduci experimente pe scară largă asupra unei populaţii terorizate, iar apoi aceeaşi populaţie să plătească despăgubiri, prin intermediul bugetului de stat, pentru efectele secundare?
Atunci va exista o răspundere corespunzătoare, penală şi materială, pentru autorităţile guvernamentale care îşi dau acordul pentru astfel de experimente? Greu de crezut.
Oficialul de la AstraZeneca nu a dorit să ofere numele ţărilor care sunt gata să ofere o astfel de imunitate pentru companiile farmaceutice.
Oare în acea listă se află şi ţara noastră? Nu ar trebui ca autorităţile “noastre” guvernamentale să ofere răspunsul şi detalii cu privire la extinderea “imunităţii” pentru producătorii de vaccinuri anti-Covid?
În loc să întrebe ironic, pe contul său de Facebook, dacă “v-aţi dorit vreodată să practicaţi medicina fără efortul de a fi responsabil pentru oamenii care mor”, poate că doctorul Raed Arafat ar trebui să direcţioneze apelul către responsabilitate şi în alte direcţii, mult mai “grele”, şi să ofere un răspuns pentru cetăţenii României.
Reuters mai scrie că autorităţile americane au aprobat cadrul legal pentru exceptarea de la responsabilitatea materială a companiilor farmaceutice încă din 2005.
Pe marginea articolului Reuters, Zerohedge scrie că “cererea de imunitate în faţa legii arată că elitele corporatiste şi instituţiile guvernamentale de reglementare au foarte puţină încredere în aceste vaccinuri”.
Modul în care este condusă acţiunea de “informare” a populaţiei din SUA cu privire la noul coronavirus l-a determinat pe analistul Martin Armstrong să scrie pe blogul său că “există o conspiraţie a mass-media împotriva populaţiei” şi oferă exemplul moderatorilor de la Youtube, care cenzurează orice declaraţii care contrazic poziţia exprimată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Bill Gates, deşi nu au niciun fel de expertiză medicală în acest sens.
Armstrong a oferit apoi un exemplu personal. O rudă apropiată, despre care spune că a fost “asistentă medicală din prima linie în New Jersey”, a fost infectată cu noul coronavirus şi a fost declarată vindecată după două zile. Soţul său, supraponderal şi cu diabet, a avut nevoie de internare după ce a fost infectat, dar a revenit acasă după câteva zile, în condiţiile în care a urmat tratamentul cu hidroxiclorochină şi zinc.
De ce nu li se oferă tuturor celor infectaţi opţiunea tratamentului cu acest medicament extrem de ieftin?
Răspunsul este oferit în articolul “Gilead: 21 de miliarde de motive pentru discreditarea hidroxiclorochinei” de pe site-ul publicaţiei OmniJournal.
“Niciun medicament din istoria medicinei nu a avut parte de atâtea atacuri din partea mass-media, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, oficiali guvernamentali şi experţi medicali instituţionali precum hidroxiclorochina”, se arată în introducere, unde se mai subliniază că a medicamentul a fost prescris pacienţilor în ultimii 65 de ani.
Deşi “siguranţa sa a fost dovedită în deceniile de utilizare”, acum “hidroxiclorochina este considerată o substanţă periculoasă şi otrăvitoare după ce s-a dovedit promiţătoare ca terapie pentru COVID-19”.
În lista de referinţe, majoritatea către articole din revistele de specialitate, apar o serie de “curiozităţi”.
Una dintre trimiteri este către Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. În numărul 12 din 15 ianuarie 2020 se precizează că “hidroxiclorochina în toate formele sale este clasată în lista a II-a de substanţe otrăvitoare”, iar autorul articolului din OmniJournal, doctorul James Todaro, aminteşte că noua clasificare vine după zeci de ani în care medicamentul a fost eliberat fără reţetă în Franţa.
La câteva săptămâni după interdicţie, reputatul medic Didier Raoult a prezentat rezultatele unor teste clinice care demonstrau eficienţa hidroxiclorochinei împotriva COVID-19.
Articolul din OmniJournal mai aminteşte că încă din 2005 se ştia despre efectele profilactice şi terapeutice ale clorochinei împotriva SARS-CoV, virusul responsabil pentru sindromul respirator sever acut (SARS).
Studiul a fost publicat în revista “Virology Journal” din 22 august 2005 sub titlul “Chloroquine is a potent inhibitor of SARS coronavirus infection and spread” şi este disponibil online pe site-ul BioMed Central, parte a Springer Nature. În momentul publicării articolului, revista “Virology Journal” era editată de instituţia unde activează şi doctorul Anthony Fauci, National Institutes of Health (NIH), în calitate de director al National Institute of Allergy and Infectious Diseases.
Autorul articolului din OmniJournal subliniază că producătorul vaccinului Remdesivir, compania farmaceutică Gilead, are “un interes direct ca hidroxiclorochina să eşueze”, în condiţiile în care valoarea de piaţă a companiei a scăzut cu circa 21 de miliarde de dolari după anunţul preşedintelui Trump privind utilizarea hidroxiclorochinei şi au recuperat “pierderea” după anunţul doctorului Fauci privind succesul vaccinului într-o serie de teste.
Un alt aspect interesant subliniat în articolul din OmniJournal este şi legătura puternică dintre publicaţiile de specialitate şi industria farmaceutică.
“Publicaţiile medicale au devenit tot mai mult instrumente de marketing pentru industria farmaceutică”, scrie doctorul James Todaro, care citează o declaraţie a unui fost editor al prestigioasei publicaţii “New England Journal of Medicine”, Marcia Angell, apărut în cartea “Adevărul despre companiile farmaceutice”, publicată de Random House în august 2005.
“Devenită mai mult o maşină de marketing pentru vânzarea de medicamente ale căror beneficii sunt îndoielnice, industria farmaceutică îşi foloseşte banii şi puterea pentru a co-opta fiecare instituţie care îi stă în cale, inclusiv Congresul SUA, FDA (Food and Drug Administration), centrele medicale universitare şi chiar profesia medicală însăşi”, scria Marcia Angell.
Oare cât de mult s-a “îmbunătăţit” situaţia după 15 ani de la publicarea cărţii?
Articolul doctorului Todaro din OmniJournal oferă şi date privind nivelul “donaţiilor” primite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la companiile farmaceutice.
Directorul acestei instituţii, doctorul Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat recent că, în ciuda numărului mare de vaccinuri anti-Covid care sunt testate în prezent, “este posibil ca o soluţie miraculoasă să nu fie găsită niciodată”, iar un articol recent din Los Angeles Times vine cu alte informaţii îngrijorătoare.
Conform normelor federale din SUA, “un vaccin pentru COVID-19 poate fi autorizat pentru utilizare dacă se dovedeşte sigur şi eficient în cel puţin jumătate dintre cei care îl primesc”, după cum scrie publicaţia din California, unde se mai arată că “eficienţa nu este definită prin oprirea infectărilor cu noul coronavirus, ci doar minimizarea simptomelor”, conform experţilor.
Oare aşa este definită “eficienţa” unui vaccin anti-Covid şi în ţara noastră? Să sperăm că răspunsul nu este afirmativ, iar autorităţile guvernamentale nu consideră că este acceptabilă preluarea responsabilităţii pentru efectele secundare în locul companiilor farmaceutice, sub acoperirea “interesului naţional”, aşa cum declara cu aroganţă reprezentantul companiei care cerea imunitate în faţa legii.
Poate că a venit vremea evaluării obiective a opţiunilor disponibile, fără declaraţii isterice ale autorităţilor şi fără măsuri pentru reducerea la tăcere a vocilor care nu convin, deoarece trecerea la vaccinarea în masă a cetăţenilor, priviţi doar ca o turmă fără drepturi care trebuie imunizată, deschide o cale prea groaznică pentru a fi contemplată

Mai mult aici:
https://www.bursa.ro/de-ce-au-nevoie-companiile-farmaceutice-de-imunitate-in-fata-legii-23342046