OMV, compania austriacă care a primit aproape gratis jumătate din industria petrochimică românească, întreaga rezervă de țiței și jumătate din rezerva de gaze, s-a decis să se așeze la masă și să se înfrupte din roadele toamnei: rafinăria Arpechim va fi, în sfârși demolată și austriecii cei lacomi își vor umple conturile cu banii obținuți pe vânzarea metalelor rare din instalațiile de la Pitești ( sursa: https://adevarul.ro/locale/pitesti/ultima-mare-rafinarie-comunista-romania-demolata-investitorul-sua-s-a-dovedit-iluzie-1_5f6718045163ec427126fa3b/index.html ).

Arpechim va fi demolată de rapacii austrieci pentru un singur motiv: pentru a scăpa de obligațiile de mediu! Politicienii noștri și directorii lor au invocat, în 2011, atunci când OMV a oprit rafinăria, că Arpechim nu este situată pe malul mării și țițeiul trebuie adus de la Constanța tocmai la Pitești. Oare cum putem să credem asemenea inepții, atunci când vedem cum înfloresc rafinăriile din Budapesta, din Bratislava sau chiar din… Viena? Nu cumva toate aceste orașe sunt cu mult mai departe de orice mare decât Piteștiul? Adevărul neonorant pentru guvernele care au condus România de atunci și până acum este că închiderea și demolarea acelei fabrici a vizat un singur obiectiv: economisirea, de către austrieci, a banilor destinați investițiilor de protecția mediului, pe care , culmea, OMV și le asumase prin contractul de privatizare! Adică după ce că ne-au închis a treia cea mai mare rafinărie din țară, perfizii austrieci ne lasă și cu o bombă ecologică pe cap…
Sunetul mașinilor care vor tăia instalațiile care ne-au costat un miliard de dolari vor cânta, de fapt, recviem-ul industriei naționale și va fi acompaniat de sunetul budozerelor care vor demola ultima mare fabrică din industria grea românească, IMGB. Căci, da, în vreme ce guvernul murea de grija alegerilor, coreenii de la Doosan au decis să vândă platforma IMGB unui grup de investitori, conduși de Ionuț Negoiță, groparul echipei Dinamo și frate al etern alesului primar al sectorului 3, în vederea realizării „celui mai mare proiect imobiliar din București” (sursa: https://www.mediafax.ro/economic/ce-se-intampla-cu-elita-industriei-romanesti-mai-multi-investitori-sunt-interesati-de-dezvoltarea-imobiliara-a-platformei-imgb-19487208 ).
Nu întâmplător, cei implicați în aceste demolări au aura unor mari interlopi financiari. OMV are în fruntea sa pe nimeni altul decât Rainer Seele, unul dintre cei mai răsfățați parteneri ai Gazprom-ului, recent acuzat de o prejudiciere a propriei companii cu 1 miliard de euro, cu ocazia preluării companiei Borealis (la un preț muuuult umflat) de la la fondul de investiții Mubadala Investment Company din Abu Dhabi. (sursa: https://kurier.at/wirtschaft/wirtschaft-von-innen/aufregungen-um-borealis-deal-der-omv/401038052 ). Cât privește pe Ionuț Negoiță, fratele primarului botoxat de la sectorul 3, acesta este judecat pentru o evaziune fiscală de câteva milioane de euro, după ce, împreună cu fratele-primar au dat o gaură la buget de 238 de milioane de lei, prin neplata TVA.
Cam este tabloul zilei de astăzi: doi interlopi financiari demolează două dintre cele mai importante fabrici ale industriei românești. Investiții de 2 miliarde de dolari se duc pe apa sâmbetei pentru capriciul acestor doi oameni. Evident, cu concursul guvernului și cu binecuvântarea tuturor partidelor importante. Căci nimeni n-a suflat o vorbă despre asta.
România a deținut și încă mai deține cea mai importantă rezervă de țiței din Uniunea Europeană, peste 200 de milioane de tone, adică 0,14% din resursele globale:

Industria petrochimică a constituit unul din pilonii de bază ai economiei românești, în mod tradițional. În anul 1989 s-a atins vârful producției rafinate la noi în țară, 34 de milioane de tone. Astăzi, capacitatea totală de rafinare nu mai depășește 14 milioane de tone. Industria petrochimică s-a prăbușit cu totul: din cele 132 de fabrici existente în 1990, 102 au fost închise, cele mai multe privatizate și apoi închise.
Politicienii numesc demolarea industriei petrochimice restructurare, ei susțin că s-au păstrat doar fabricile viabile economic. Dar să vă spun ceva: în anul 2018 am importat produse petroliere în valoare de 5,32 miliarde de euro și am exportat produse de acest tip de doar 2,4 miliarde de euro. 3 miliarde de euro deficit comercial este rezultatul acestei „restructurări”. 3 miliarde de euro pe care îi plătim pentru a beneficia de ceea ce puteam noi înșine produce!

Mai mult aici:
https://www.cotidianul.ro/recviem-pentru-o-industrie/