Atelier de țesut în parohia românească ”Sfânta Muceniță Agata” din Catania

Săptămâna care a trecut, în pragul marii sărbători împărătești- INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI, la școala parohială a parohiei românești ”Sfânta Muceniță Agata” a avut loc o manifestare prin care s-au cinstit darurile femeii din totdeauna: smerenia, hărnicia și credința, scrie preoteasa Geta Ichim, preluată de Romanian Global News.

După ce am îmbrăcat straiele românești, atât noi coordonatorii cât și copiii, am așteptat să intrăm în legătură online cu doamna Dana Georgescu de la Asociatia „MOARA DE HÂRTIE” din Comana, pentru un proiect foarte atractiv. Datorită restricțiilor din această perioadă, unii copii nu au putut fi prezenți la biserică și au urmarit de acasă transmisiunea.
Prin proiectul susținut de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, am descoperit împreună cu cei de la atelierele meșteșugărești de la Comana, câteva din tainele țesutului la război, o tehnică ce ne-a uimit prin complexitatea sa.
Odată cu fiecare fir de lână țesut ne-am aflat parcă „la gura sobei” și au intrat și amintirile despre harnicele țărănci românce, care după ce au mers la câmp, au dat de mâncare la animale și au făcut mămăligă și sarmale, după ce și-au alăptat pruncii și au facut ordine în casă și ogradă, și-au găsit timp să țeasă visele, lacrimile și bucuriile lor, sub forma scoarțelor colorate, ce împodobeau casele lor de lut.
Și astfel, am simțit ochii lor dincolo de stele, grija lor pentru lucrul bine făcut, disprețul pentru lene și strădania pentru a face o lume mai frumoasă și mai bună, unde cinstea și demnitatea erau cuvinte scrise cu slove de aur în sufletele tuturor. Am simțit strădania lor așa cum e descrisă de înțeleptul Solomon în lauda sa pentru femeia ce se teme de Domnul: ”Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul… Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa… Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea. Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră… Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine… Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!” (Pilde Cap.31)
Cu aceste gânduri am trăit clipe emoționante, războiul de țesut devenind o punte între România și noi cei din Sicilia, între trecut și prezent, între toți strămoșii ce au făcut acest meșteșug și noi, cei 16 beneficiari ai acestui proiect din anul 2020.
Cu ajutorul părintelui Mihai Gabriel Ichim, al ipodiaconului Ovidiu Constantin Rujuc și al unei mămici dornice de a transmite copiilor săi dragostea pentru tradiția neamului, copiii au început să țeasă la rândul lor… amintiri.
Amintiri despre ce înseamnă să fii român, cât de mult trebuie să te lupți pentru a păstra valorile neamului tău, amintiri despre dragostea părinților pentru tot ceea ce e românesc… și hotărârea de a rămâne român chiar dacă înveți în altă limbă și ești înconjurat de semeni ce au o altă credință.
Nădăjduim ca aceste experiențe să le dobândească cât mai mulți copii din parohie și fiecare casă unde sunt românași și româncuțe, să primească un război împrumut de la biserică, pentru a țese un covoraș – din culorile sufletului lor, semn al dragostei pentru tradiția, neamul și cultura strămoșească.

Romanian Global News

Read Previous

Muzeu din București, expoziție-eveniment dedicată celei mai importante pictorițe din Basarabia

Read Next

Francezii și germanii au protestat împotriva unor legi naziste pe care autoritățile supuse Big Farma din Franța și Germania le adoptă