Iovan Dimitrescu este o personalitate de frunte a românilor din Albania, care a lăsat o urmă adâncă în conștiința conaționalilor noștri din această țară. Iovan Dimitrescu a fost un intelectual de marcă și un poliglot. A vorbit, pe lângă limba română literară și dialectul istoric aromân, limbile albaneză, franceză, turcă, italiană, engleză, greacă, sarbă și persană și a fost primul primar al orașului Saranda, scrie Vlad Cubreacov pentru Romanian Global News.

S-a născut la 15 octombrie 1886 în orașul Elbasan ca fiu al lui Iorgu Demetrius, meșteșugar aromân de clasă medie, și nepot al preotului aromân Papa Dimitrie, paroh al bisericii din cartierul „Shënkoll”.
Și-a început studiile la școala primară română din Elbasan, întreținută pe spezele Guvernului României, când familia decide să adopte numele de familie Dimitrescu, dorind să sublinieze în acest fel faptul că aromânii sunt parte a poporului român. De asemenea, a beneficiat ulterior de o bursă acordată de vilaetul Monastir și studiază la școala imperială din Galata-Saray, pe care o absolvă cu excelență. A fost un adept fervent al independenței Albaniei față de Imperiul Otoman. În 1911, cu un an înaintea proclamării independenței de stat a Albaniei, revine în orașul natal și prestează ca profesor de istorie și limbă franceză la liceul turcesc din localitate, iar în 1913 preia conducerea Școlii centrale albaneze din Elbasan.
Stăpânind vaste cunoștințe în diverse domenii, Iovan Dimitrescu s-a remarcat pe planul administrației publice din țara sa de origine, exercitând mai multe funcții publice, cum ar fi cea de secretar al prefecturii Elbasan (1918-1925), prefect al orașului Girocasru/ Gjirokaster (1925-1926), șef al Cabinetului special din cadrul Consiliului de Miniștri al Republicii Albania (1927-1928), subprefect de Libohova (1932-1935), grefier al administrației de stat din orașul Pechini/Peqin din prefectura Elbasan (1939-1940) și ofițer în Ministerul Economiei de la Tirana (1940-1942). În anii 1929-1932 a locuit, împreună cu familia, în Statele Unite ale Americii.
Se retrage din viața publică în 1942, refuzând orice colaborare cu regimul italian de ocupație, iar apoi cu regimul comunist instalat în Albania cu sprijin sovietic. Din cauza exercitării unor funcții publice în timpul regimului regelui Zogu, comuniștii l-au catalogat drept ”dușman al poporului”. Pentru a-și întreține familia, și având cinci copii, a fost nevoit să lucreze ca simplu muncitor. Ulterior, în pofida vârste sale înaintate, a prestat sub comuniști muncă forțată la construcția căilor ferate. Se stinge din viață la 11 februarie 1961, în etate de 75 de ani, la Elbasan, lăsând o amintire luminoasă în memoria comunității locale și a minorității aromâne.
A fost reabilitat după căderea regimului comunist. Astăzi, în Elbasan și Tirana, locuiesc mai mulți urmași ai familiei Dimitrescu. Volumul ”Enciclopedia Elbasanului” cuprinde un șir de informații succinte despre Iovan Dimitrescu. Fundația aromână ”Nicolae Iorga” din Saranda, condusă de președintele Pano Bakalli, a inițiat demersuri oficiale în vederea omagierii și eternizării memoriei lui Iovan Dimitrescu de către primăriile din Elbasan și Girocastru.

Reamintim că în Albania sunt peste 300.000 de români/aromâni cărora trebuie să li se acorde dreptul de a învăța în școală dialectul aromân al limbii române și dreptul de a avea slujbe religioase în dialectul aromân.