Steven Mosher, expert american în problemele chineze: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ. O privire asupra intențiilor și capabilităților unui război biologic mondial în conivență cu artizanii Marii Resetări

Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”. Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza. Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală. Unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost selectat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China. Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?

Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan. Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.

De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja: „O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”

Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.

Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic. El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”

Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.

Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?

Nu este un secret că regimul comunist chinez, deși este semnatar al Convenției privind armele biologice, consideră dezvoltarea armelor biologice o componentă esențială în dobândirea supremației militare. Începând cu 2007, cercetătorii guvernului chinez au scris public despre dezvoltarea de arme biologice folosind controversatul tip de cercetare prin „câștig de funcție”, pentru a face virușii mai letali. Vicepreședintele Academiei de Științe Medicale Militare, He Fuchu (贺福初), a spus în 2015 că biomaterialele reprezentau noile „vârfuri de comandă strategică” ale războiului.

Apoi, în 2017, un comentator de top al televiziunii de stat din China a dezvăluit că armele biologice, folosind viruși, constituiau o nouă prioritate în politica de securitate națională a lui Xi Jinping.

Generalul din Armata Populară de Eliberare, Zhang Shibo (张仕波), a mers chiar mai departe, afirmând în același an în cartea sa, intitulată „War’s New High Ground”, că „dezvoltarea biotehnologică modernă prezintă semne tot mai puternice, caracteristice unei capabilități ofensive”, incluzând potențialul pentru „atacuri genetice etnice specifice” (特定种族基因攻击).

Pentru a fi cât se poate de clar, Generalul Zhang vorbește despre arme biologice care distrug alte rase, dar la care oamenii care arată ca el au o imunitate naturală sau dobândită. O astfel de armă i-ar viza selectiv pe africani sau pe caucazieni sau pe japonezi sau pe coreeni, dar ar lăsa vie și nevătămată populația chineză.

Cei care ar putea riposta că acel general cu viziuni radicale nu vorbește neapărat în numele conducerii comuniste ar trebui să aibă în vedere faptul că Zhang a fost membru deplin al celui de-al 18-lea Comitet Central (2012-17) al Partidului Comunist Chinez și că a fost președintele Universității Naționale de Apărare din China în acea perioadă.

Prin urmare, nu este nici un dubiu că PCC avea în intenție deja de câțiva ani să dezvolte arme ofensive de război biologic. Dar poate, oare? Ce știm despre capabilitățile Chinei?

Știm că Republica Populară Chineză și-a însușit genetica inversă – tehnicile de mutație genetică necesare creării unei super-arme biologice – pentru că noi (americanii – n.red.) i-am învățat pe cei mai buni oameni de știință ai lor cum să o facă. De fapt, este chiar mai rău decât atât: se poate chiar ca noi să-i fi plătit pe oamenii de știință chinezi care au creat virusul chinezesc ce face acum ravagii în lume.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea focarului din Wuhan, șeful organizației EcoHealth Alliance a vorbit într-un interviu despre colaborarea sa cu Institutul de Virusologie din Wuhan, numindu-l „laborator de clasă mondială, cu cele mai înalte standarde”. Peter Daszak a explicat că el finanțase studii de cercetare la Institutul de Virusologie din Wuhan timp de 15 ani. Activitatea presupunea colectarea de coronavirusuri din natură și folosirea unor tehnici implicând „câștig de funcție” pentru a le face mai contagioase și mai mortale.

Coronavirusurile erau perfecte pentru această muncă, a declarat cu entuziasm Daszak: „Ele pot fi manipulate în laborator destul de ușor”. Este o proteină spike. Proteina spike determină foarte mult din ceea ce se întâmplă cu coronavirusul, riscul zoonotic [de transmitere la om]. Deci poți lua secvența și construi proteina. Și am lucrat cu Ralph Baric de la Universitatea Carolina de Nord pentru a face aceasta. Inserăm secvența în structura altui virus și apoi facem puțină muncă de laborator.”

Daszak a afirmat că studiile pe care le realiza împreună cu laboratorul din Wuhan erau necesare pentru a crea un vaccin care să prevină următoarea pandemie. În lumina a ceea ce s-a întâmplat de atunci, interviul lui din 9 decembrie 2019 sună aproape ca o spovedanie anticipată. În mod clar, omul habar nu avea că Partidul Comunist Chinez ar putea avea în minte alte întrebuințări pentru periculoasele coronavirusuri decât cercetarea pentru vaccinuri.

Concluzia este că, datorită, în mare parte, instruirii și finanțării primite din partea SUA, China avea la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a crea o armă biologică mortală: laboratorul, tehnologia și biomaterialele prime.

Cât îl privește pe Daszak, odată ce a început pandemia, ultimul lucru despre care dorea să vorbească era colaborarea lui cu laboratorul din Wuhan. S-a grăbit să susțină afirmația Chinei că originea virusului era o piață umedă și ataca pe oricine spunea altceva, etichetându-l drept un adept dezaxat al teoriei conspiraționiste.

Într-un interviu acordat în aprilie pentru DemocracyNow, el a insistat: „Ideea că acest virus a scăpat dintr-un laborator este o aberație totală. Am lucrat cu acel laborator timp de 15 ani. Acolo sunt unii dintre cei mai buni oameni de știință din lume.”

Totuși, China are un istoric bogat în accidente de laborator. În 2004, de exemplu, virusul SARS a scăpat dintr-un laborator din Beijing de două ori (!), declanșând o izbucnire a bolii. Laboratorul din Wuhan poate fi de ultimă generație, dar standardele chineze de siguranță sunt, în general, destul de îndoielnice. Și dacă cercetătorii chinezi îndeplineau ordine urgente de a cerceta și dezvolta arme biologice, e aproape sigur că s-au sărit anumiți pași.

Mai mult, dacă primele infectări cu coronavirus ar fi fost un simplu rezultat al unei transmiteri accidentale de la animal la om, după cum se pretinde, aceasta s-ar fi putut întâmpla oriunde în China. Cât de curios este faptul că epicentrul pandemiei se întâmplă pur și simplu să fie localizat la doar câțiva kilometri de locul unde se află singurul laborator de nivel 4 din China? Întâmplare? Eu cred că nu.

Chiar și fostul director al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), Robert Redfield, crede acum că este posibil ca sursa coronavirusului să fie laboratorul din Wuhan.

De la început, însă, Washington Post și alte instituții de presă „mainstream” – parte din eșafodajul media al „Marii Resetări” – au încercat să ne convingă că noul coronavirus este un produs al naturii și nu al unei acțiuni intenționate.

Citiți aici articolul integral al lui Steven W. Mosher

Romanian Global News

Read Previous

Valentin Boeru: AUR, pericol pentru Iohannis

Read Next

România se află într-un declin demografic catastrofal iar guvernul încurajază acest declin! De ce vrea guvernul PNL-USR-PLUS-UDMR dispariția poporului român? Ale cui interese le servește?