Grace Melton: Distorsionarea și ideologizarea drepturilor omului, la Organizația Națiunilor Unite

Birocrații ONU consideră credincioșii si susținătorii dreptului la viață, ai familiei și căsătoriei tradiționale ca fiind generatori de violență și discriminare pur și simplu pentru că trăiesc conform credinței lor, scrie https://www.culturavietii.ro, preluat de Romanian Global News.

În mod constant, rapoartele emise de acești experți reprezintă un atac direct asupra libertății religioase și a dreptului la viață, precum și asupra drepturilor părinților și a libertății de conștiință, ridicând îngrijorări cu privire la suveranitatea statelor membre și la depășirea mandatului Organizației Națiunilor Unite.
Nu surprinde pe nimeni că criticii liberali ai administrației Trump au criticat cu tărie recentul raport (2020, n.tr.) al Comisiei pentru drepturi inalienabile a Departamentului de Stat al SUA.
Având în vedere concluzia Comisiei – că fiecare individ are dreptul la respect și la drepturile omului în virtutea demnității sale de ființă umană – ar părea greu de crezut că există controverse. Dar nu: raportul „subminează” drepturile, consideră Human Rights Watch.
Aceste grupuri au dreptate cand spun că unele comitete dedicate special drepturilor omului pot fi folosite ca fațadă pentru ceea ce constituie în fapt subminarea acestor drepturi, dar au greșit acuzând Comisia pentru drepturi inalienabile în loc să privească spre Națiunile Unite. Există probleme sistemice în aparatul ONU pentru drepturile omului, cauzând astfel rezultate slabe în protejarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului pot reuși să promoveze și să protejeze drepturile omului numai dacă sunt capabile să revendice autoritate și legitimitate în ochii statelor membre. O astfel de legitimitate este subminată atunci când organismele sau birocrații care se ocupa de tratatele ONU își depășesc mandatele, extind limitele codului lor de conduită sau extind și redefinesc chiar tratatele pe care sunt chemați să le respecte. Experții si funcționarii ONU în domeniul drepturilor omului nu pot nici să creeze, nici să promoveze drepturi noi, fără autorizarea statelor membre. Acest lucru este valabil mai ales atunci când astfel de drepturi noi subminează sau amenință drepturi reale și fundamentale ale omului – cum ar fi dreptul la viață, la libertatea religiei sau conștiinței – care sunt consacrate în documentele fondatoare ale ONU și codificate în dreptul internațional.
Raportul ONU privind violența și discriminarea de gen
Un exemplu flagrant al acestei tendințe mai largi de politizare și redefinire a drepturilor omului de către ONU este un raport pe care Raportorul special pentru libertatea de religie sau credință, dl Ahmed Shaheed, l-a prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului cu privire la violența și discriminarea pe criteriu de gen, religie sau credință. Acest raport recent se numără printre cele mai îndrăznețe încercări ale birocraților progresiști din domeniul drepturilor omului de a pretinde noi drepturi, promovând avortul precum și limbajul și comportamentele asociate orientării sexuale și identității de gen, sacrificând în același timp dreptul recunoscut la nivel internațional la libertatea de religie și de conștiință. O situație care ar trebui să îi preocupe foarte mult pe cei care prețuiesc familia și libertatea religioasă.
Scopul declarat al raportului întocmit de Raportorul special a fost de a aborda subiectul violenței și al discriminării bazate pe gen în contextul libertății religioase. Ar fi putut să se concentreze asupra încălcărilor substanțiale ale libertății religioase pe care le experimentează multe femei din întreaga lume, în special femeile din comunitățile religioase minoritare care sunt mult prea des ținta maltratărilor și violenței. În schimb, raportorul a ales să aproape exclusiv, să facă referire în mod acuzator la cei care cred în protejarea copilului nenăscut, a căsătoriei ca uniune dintre un bărbat și o femeie și a imuabilității sexului biologic.
În mod ironic, acest raport al expertului și presupusului susținător al libertății religioase, tratează religia și credincioșii ca fiind problema. Raportorul special a inclus în conbcluziile principale ale raportului o listă a „violenței și discriminării bazate pe gen, rezultată din legile și politicile statului care au la baza „justificări” religioase”. El mai „observă că statele care mențin incriminarea relațiilor consensuale între persoane de același sex au adus, ocazional, „justificări” de natură religioasă pentru menținerea lor… pe motiv că [o astfel de interdicție legală] ar ține de principiile islamului sau creștinismului”.
Între aceleași concluzii regăsim, deasemenea, „restricțiile de stat cu privire la accesul la drepturi sexuale și reproductive”. Raportorul observă, cu îngrijorare, că „într-o serie de țări din întreaga lume, guvernele continuă să mențină interdicții parțiale sau totale privind accesul la avort, iar personalitățile religioase au încurajat aceste măsuri și au pledat împotriva eforturilor de schimbare a legilor” și își exprimă dezaprobarea pentru „edicte religioase discriminatorii [care] inspiră legile și politicile restrictive la adresa drepturilor sexuale și reproductive”, incluzând aici „interdicțiile parțiale sau totale privind accesul la avort și contracepție, interdicțiile privind tehnologiile de reproducere asistată și intervențiile chirurgicale de schimbare a sexului și limitele privind educația sexuală bazată pe dovezi.”
Raportul continuă cu descrierea posibilității credincioșilor de a își manifesta liber credințele religioase la muncă sau în societate, ca fiind un domeniu de îngrijorare deosebită și pune sub semnul întrebării admisibilitatea obiecției de conștiință a medicilor care refuză practicarea avortului.
Faptul că Raportorul special consideră credincioșii si susținătorii dreptului la viață, ai familiei și căsătoriei tradiționale ca fiind generatori de violență și discriminare bazate pe gen, pur și simplu pentru că trăiesc conform credinței lor, este deosebit de îngrijorător. Raportul reprezintă un atac direct asupra libertății religioase și a dreptului la viață, precum și asupra drepturilor părinților și a libertății de conștiință.
Și încă ceva: raportul are ca ținta directă Statele Unite (administrația Trump, n.tr.), pentru că îngăduie obiecția de conștiință pentru cei care se opun efectuării avortului sau oferirii de mijloace de contracepție, pe baza credinței religioase.
Protecția libertății religioase sub administrația Trump
Din fericire, acestea sunt câteva dintre problemele legate de libertatea religioasă pe care Congresul, instanțele și administrația Trump le-au abordat pe plan intern.
De exemplu, administrația Trump a depus la dosare aflate la Curtea Supremă puncte de vedere care abordează conflictele dintre libertatea religioasă și politicile bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen, inclusiv în cauza Masterpiece Cakeshop și în cauza de adopție care urmeaza în această toamnă, Fulton împotriva statului Philadelphia.
În cauza Masterpiece, Curtea Supremă, printr-o decizie cu 7 voturi pentru și 2 împotrivă, a confirmat drepturile cofetarului Jack Phillips de a refuza să-și ofere serviciile în slujba conceptului de „căsătorie între persoane de același sex”. Hotărârea a fost în concordanță cu declarația Curții din cauza Obergefell c. Hodges, potrivit căreia „mulți dintre cei care consideră căsătoria între persoane de același sex ca fiind greșită, ajung la această concluzie pe baza unor premize religioase sau filozofice decente și onorabile și nici ei, nici credințele lor nu sunt disputate aici.”
În mod similar, cauza Fulton implică Serviciile Sociale Catolice, o organizație religioasă ale cărei practici reflectă învățătura Bisericii Catolice că fiecare copil are dreptul la o mamă și un tată. Raportul Departamentului Justiției descrie decizia statului Philadelphia de a rezilia licența de asistență socială a organizației ca neconstituțională, deoarece „a țintit o organizație religioasă spre a fi investigate și a sugerat că credințele religioase sunt doar un pretext pentru discriminare” și „transferă judecata asupra presupusei nelegitimități a credințelor și practicilor religioase.”
Deși nicio persoană nu ar trebui discriminată doar pentru că se identifică drept homosexual sau transgender, susținerea adevărului despre căsătorie și sexul biologic nu este discriminatorie.
De asemenea, Departamentul de Justiție a apărat realitatea biologică, prin susținerea posibilității ca exclusiv femeile și fetele să poată concura în discipliniele sportive feminine. Și SUA au o lungă istorie în protejarea dreptului americanilor de a-și exercita obiecția de conștiință împotriva avortului și contracepției, după cum reiese din cauze în fața Curții Supreme, inclusiv Little Sisters of the Poor și Hobby Lobby și, mai recent, înființarea de către Administrația Trump a Diviziei pentru libertate de conștiință în cadrul Departamentului de Sănătate și Servicii Sociale. Felul în care tratează Raportul ONU credințele religioase ale indivizilor și organizațiilor americane ca fiind nelegitime ridică îngrijorări cu privire la suveranitate, precum și cu privire la prejudecăți.
O tendință generală
Deși raportul Shaheed este un exemplu deosebit de flagrant al problemei, nu este singular.
Luați în considerare avortul. Chiar dacă protecția dreptului la viață este consacrată în legislația internațională privind drepturile omului, organismele și oficialii ONU reinterpretează în mod regulat drepturile la sănătate, egalitatea de gen și chiar dreptul la viață în sine, astfel încât să includă „dreptul femeii la avort”. Entitățile ONU, precum Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și cel pentru Femei, promovează accesul la avort „sigur” și includ avortul ca o componentă a „sănătății sexuale și reproductive” pentru femei și fete.
Dreptul la libertatea religioasă este și el sub atac. Atât Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR), cât și Pactul internațional privind drepturile civile și politice protejează, în mod explicit, libertatea de a manifesta credințele religioase în privat și în public, individual precum și în comunitate. Mai mult, dreptul internațional subliniază importanța conștiinței, atât de mult încât libertatea de conștiință se alătură libertății de gândire și libertății religioase sau de credință ca fiind drepturi nederogabile, pe care guvernele nu le pot limita nici măcar în perioadele de urgență. Indiferent de sentimentul predominant la ONU sau în rândul elitelor liberale, dreptul de a îți manifesta credința trebuie să se aplice celor care profesează credința tradițională despre crearea bărbatului și a femeii, definiția căsătoriei și sfințenia vieții, inclusiv înaintea a celei încă nenăscute.
O parte a problemei constă în faptul că procesul de selecție a experților ONU în domeniul drepturilor omului este foarte politizat și, deseori, are ca rezultat selectarea unor personaje controversate care susțin propriile lor angajamente ideologice în dauna datoriei de a respecta acordurile internaționale privind drepturile omului. Noul Raportor special pentru sănătatea fizică și mentală, Tlaleng Mofokeng, de exemplu, este susținător deschis al dezincriminarii prostituției și a petrecut peste un deceniu practicând avortul.
La începutul acestei veri, expertul independent al ONU în protecția împotriva violenței și discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen, domnul Victor Madrigal-Borloz, a publicat un raport privind „practicile așa-numitei „terapii de conversie””, în care a condamnat eforturile făcute de membrii familiilor sau terapeuților de a ajuta pe cei care se luptă cu atracția față de persoane de același sex.
Raportorul special al ONU pentru dreptul la viață privată, Joseph Cannataci, solicită în prezent contribuții la noul său raport care va „examina drepturile la viață privată ale copiilor și modul în care acest drept interacționează cu interesele altor actori implicați, pe măsură ce copilul dezvoltă capacitate de autonomie.” Acest viitor raport va explora aspecte precum „dezvoltarea identității personale… inclusiv identitatea de gen și exprimarea acesteia” și „dezvoltarea sexuală a copilului și importanța spațiului privat al copilului, atât on-line cât și off-line, spațiu în care sexualitatea fiecaruia să poată fi explorată în profunzime”. Nu este nevoie de multă creativitate pentru a ne imagina tipul de recomandări pe care acest raportor special le va include în raport, dintre care multe vor afecta cu siguranță drepturile părinților și libertatea religioasă.
Protejați drepturile fundamentale – Nu fabricați altele noi
În aceste cazuri și în nenumărate altele, mecanismele ONU pentru drepturile omului au reușit sa ducă obiectivele politicilor lor liberale mai presus de drepturile fundamentale ale omului care au fost legiferate în tratatele internaționale. Aceste rapoarte recente oferă motive suplimentare pentru care Adunarea Generală a ONU trebuie să acționeze în scopul restrângerii birocrației ONU în domeniul drepturilor omului, dacă dorește într-adevăr să protejeze drepturile fundamentale.
Cei care sunt victime ale abuzurilor împotriva drepturilor fundamentale ale omului pot și trebuie să fie apărați, prin apelul la legile și normele existente, indiferent de rasă, naționalitate, sex, orientare sexuală sau orice altă caracteristică distinctivă. Statele membre ONU trebuie să lucreze deopotrivă pentru promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și naturale ale omului și nu pentru redefinirea drepturilor sau eliminarea unor drepturi, în funcție de preferințele lor politice particulare.
În mod similar, experții si funcționarii ONU nu trebuie să creeze și nici să promoveze noi drepturi fără autorizarea statelor membre, mai ales atunci când aceste noi drepturi subminează sau amenință drepturile fundamentale ale omului care sunt protejate în tratatele internaționale.
După cum subliniază în mod înțelept raportul Comisiei pentru drepturi inalienabile, „Limbajul atent negociat al acestor documente contează. Dacă formulările și înțelegerile convenite sunt respinse sau deformate până la a deveni de nerecunoscut, limbajul drepturilor omului devine maleabil la nesfârșit și nu mai ține cont de principii.” Mai mult respect pentru drepturile fundamentale și pentru demnitatea umană – de asta are nevoie Organizația Națiunilor Unite acum.
Despre autor
Grace Melton este asociat senior pentru Probleme Sociale la Organizația Națiunilor Unite în Centrul DeVos pentru Religie și Societate Civilă la The Heritage Foundation, unde se ocupă de libertatea religioasă, dreptul la viață, căsătoria și problemele familiale. Traducere și adaptare după The Public Discourse.

Romanian Global News

Read Previous

Dan Dungaciu: PAS-ul va trebui să facă alianță cu AUR

Read Next

Serviciile secrete din SUA acuză din nou că OMS a făcut și face jocurile Chinei!