Ființele umane sunt extrem de frivole. Motiv pentru care cultivarea responsabilității este o provocare imensă. Niciunde nu se vede lucrul acesta mai clar decât în lamentațiile discutate de mass-media în ultimele săptămâni privind declinul demografic al Europei, SUA și al Chinei. Nu dorim declin demografic. Dar nu dorim nici copii. Ultimii sunt indispensabili pentru stabilitatea demografică, iar stabilitatea demografică este indispensabilă creșterii economice și, deci, vieții comfortabile cu care ne-am obișnuit de câteva generații încoace, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.
Apocalipsul demografic
Am trecut dincolo de punctul ireversibil al declinului demografic? Probabil că da, dar încă nu putem spune afirmativ. Demografii ne informau cu decenii în urmă că populația planetei va continua să crească până în 2050, iar apoi se va plafona pentru o generație sau două, înainte de a începe să scadă drastic. Dar apocalipsul demografic global pare să se manifeste mult mai repede decât s-a preconizat.
Începem cu Europa. Săptămânile trecute UE a emis date statistice conform cărora în ultimii 50 de ani s-au produs mutații radicale în atitudinile și practicile europenilor privind căsătoria și copiii. Până în 2019, de exemplu, numărul căsătoriilor în Grecia s-a redus la jumătate în comparație cu 1964, iar numărul divorțurilor a crescut de 4,4 ori. La nivel european, datele sunt aproximativ aceleași. În 50 de ani numărul căsătoriilor a scăzut cu 50%, iar numărul divorțurilor a crescut de 4,3 ori. Datele statistice sunt și mai rele pentru Cipru și tragice și în Italia. [Link: https://www.ekathimerini.com/…/marriages-decline-as…/…]
Dincolo de Atlantic, situația este la fel de complicată. În 10 ani, populația Americii a crescut cu doar 7-8%. Datele statistice recent publicate denotă un colaps demografic aproape sigur. Fertilitatea a scăzut la 1,7%. Statele pro-avort au cunoscut cel mai scăzut nivel demografic. New York, Massachusetts, Illinois și California au pierdut populație. Niciodată în istoria statului, California nu a pierdut populație până anul trecut. Mai mulți oameni fug din „paradisul californian” decât intră. În contrast, statele pro-viață (și capitaliste) au cunoscut o creștere demografică cu mult peste rata națională. Texasul, de exemplu, a crescut în populație în 10 ani cu 18%, o creștere remarcabilă.
Colapsul demografic al Chinei
Tragedia demografică a anului, însă, este China. În 10 ani, populația Chinei a crescut cu 5,3%, adică cu 0,5% anual. Tragedia Chinei se manifestă în îmbătrânirea rapidă a populației.
Populația activă economic, între 15 și 59 de ani, a scăzut în 10 ani de la 940 de milioane la 895 de milioane. Procentul populației de 60 de ani și peste a crescut, ea trăind din munca celor între 15 și 59 de ani. 13,5% din populația Chinei are peste 60 de ani, în comparație cu 10% în 2010. Economiștii își pun, deci, întrebarea relevantă: „will China grow rich before it will grow old / va deveni China bogată înainte de a îmbătrâni”? [Link: https://www.reuters.com/…/china-2020-census-shows…/…]
AFR continua să fie vocea celui care strigă în repetate rânduri și de mulți ani: „nu neglijați factorul uman”! Factorul uman este cel mai prețios. Capitalul uman produce bogăția și bunăstarea. Factorul uman dă frumusețe societății. Distrugerea lui înseamnă, inevitabil, distrugerea viitorului. Întrebarea „viitorul planetei, un viitor fără oameni” este, deci, relevantă. Generației mai in virsta probabil îi este irelevantă această întrebare, dar celor care iubim generația tânără ne pasă. Nu dorim să lăsăm în urmă povară pentru ei și copiii lor.
Secularismul european a învățat generația celor mai in virsta să trăiască pe spatele generației tinere, iar ei, la rândul lor, nu vor ezita să trăiască pe spatele copiilor lor.
Este potrivit ca din când în când generația ma in virsta să își facă o mea culpa. Generația de dinaintea noastră a dat generației noastre uneltele autodistrugerii: avortul, relațiile sexuale nepotrivite, atitudini anti-familie, atitudini anti-copii, hedonismul, egoismul generațional, lipsa de interes față de ziua de mâine. Generația noastra nu a blocat ori eliminat acești, și alți factori ca ei, care distrug factorul uman. Din nefericire, nu ne putem aștepta ca generația tânără să schimbe traiectoria pe care noi i-am plasat.
Viitorul planetei: ce putem face?
Dacă vor mai fi în viitor oameni pe planetă depinde de noi, de ființele umane acum în viață, de modul în care abordăm sau nu viitorul, de interesul în a asigura un viitor pentru umanitate, și de modul în care gândim privind factorii esențiali care asigură viitorul: viața, procrearea și sexualitatea.
Parlamentul European ne avertizează că presupusele modificări climatice periclitează viitorul planetei. Că avem nevoie de o planetă și jumătate pentru a ține în viață anual cele aproape 8 miliarde de ființe umane care trăiesc pe planetă, ceea ce e o gogomănie a ideologiei climatice.
Seculariștii se gândesc la planetă mai mult decât la oameni. La o planetă care, spun ei, are nevoie de o climă mai adecvată decât cea cu care am trăit de mii de ani. De un viitor în care ființele umane, norocoase să nu fi fost avortate, vor fi scos din vocabularul uzual cuvintele „e prea frig”; „e prea cald”; „e mare secetă”; „plouă prea mult”, etc.
Ce rost, însă, are să plănuim un viitor al planetei din perspectiva climei și cu o climă perfectă, și să ignorăm faptul că ne aflăm în pragul celui mai dezastruos declin demografic cunoscut istoriei. La ce, sau cui, mai bine zis, folosește crearea, prin intermediul științei și tehnologiei, a unei clime perfecte dacă oamenii vor dispărea de pe planetă? Demografii și sociologii au devenit tot mai solicitați în ultimele luni. Emit studii peste studii care dovedesc că ne îndreptăm spre un abis demografic. Luna trecută am dat peste primul articol care, în opinia demografilor, ar putea dovedi că umanitatea a atins punctul unui declin demografic ireversibil, un tipping point, a point of no return. [Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/…/pdf/nihms-1027140.pdf]
Declin demografic iremediabil?
Studiul care susține ipoteza, publicat în 2019, e bine să fie cunoscut și în România și de fiecare dintre noi. Conform acestui studiu, femeile americane care își doresc un copil (sau copii) sunt în minoritate. Doi sociologi americani au obținut aceste date ca urmare a unor interviuri luate la 1000 de femei între 18 și 22 de ani în Michigan. Pe baza răspunsurilor tinerelor, sociologii le-au împărțit în șase (6) categorii, de la “progresiste” la “conservatoare” și categorii intermediare. Doar 36% dintre ele au declarat o dorință “pozitivă” sau “foarte pozitivă” de a fi mame, iar 63% dintre ele o absență totală ori marginală de a fi mame. Cele 36% sunt femeile tradiționale și religioase, iar celelalte sunt femeile “progresiste”, carieriste, feministe, și alte categorii similare.
Reacția imediată ar putea fi că acest studiu nu este “representative / reprezentativ”, în sensul că nu reflectă gândirea femeilor în general datorită numărului mic de respondenți. Critica aceasta este normală și bine întemeiată. Cu toate acestea, ea reprezintă o fereastră, chiar dacă mică, spre o zonă de gândire a femeilor tinere privind procrearea, și prioritizarea carierei în raport cu procrearea.