Participarea președintelui la dezvelirea statuii baronului Samuel von Brukenthal din Piața Mare a Sibiului este ultima sfidare adusă națiunii române, scrie prof. univ. dr.; gl. (bg) rz. Adrian STROEA pe https://www.maiintairomania.ro, preluat de Romanian Global News.

Aceasta nu este o noutate în exprimarea sa în administrația românească, începută la nivel local în Sibiu și continuată la nivel central. În cele 4 mandate ale sale ca primar al Sibiului a participat o singură dată la una din manifestările de suflet ale românilor. A lipsit de la celebrările din Sibiu ale Zilei naționale a României, ale Zilei Imnului precum și ale Zilei Drapelului. Despre participarea la ceremonialurile militare din importanta garnizoană Sibiu nici nu se mai pune problema…Nu s-a dezis de sfidare nici ca președinte. Pentru că spațiul nu permite am să exemplific numai prin neparticiparea la sesiunea solemnă prilejuită de aniversarea unui secol de la Unirea Basarabiei cu România și dezvelirea statuii fostului guvernator al Transilvaniei…
Revenind la activitatea sa de primar al Sibiului nu poți să uiți efortul său sistematic pentru ca o serie de clădiri să fie atribuite Forumului Democrat al Germanilor din România, continuator al Grupului Etnic German, deși începând cu anul 1945 legile interne și internaționale statuează că imobilele care au aparținut organizațiilor fasciste, hitleriste sau colaboratoare ale regimului nazist sunt confiscate și trecute în proprietatea statului. Nu poți omite nici stăruința de a impune denumirea de Hermannstadt, de la capacele de canal din zona centrală-pentru ca trecătorul de oriunde din lume să știe că se găsește într-un spațiu german- până la echipa locală de fotbal. Adevărat este că fondatorii orașului de pe Cibin au fost coloniștii sași, aduși pe peste meleaguri în secolul al XII-lea, care au primit privilegii de stăpânire a pământului (fundus regius), reconfirmate prin „bula de aur a sașilor” din 1224. Dar se omite faptul că burgul de pe Cibin a fost ridicat pe vestigiile vechii așezări daco-romane Cedonia și că dezvoltarea sa de astăzi se datorează în cea mai mare parte românilor. De aceia, pe capacele de canal ce s-a vrut să transmită un mesaj de germanitate, trebuia să fie înscrisă exclusiv denumirea actuală, Sibiu. Respectul pentru adevărul istoric impunea eventual inscripționarea pe capacele de canal a denumirii antice Cedonia sau a primei denumiri medievale a localității, Cibinium, consemnată într-un document papal la 20 decembrie 1191. Sau a denumirilor anterioare celei de Hermannstadt, Prepositus Cibiniensis și Prepositus Scibiniensis. Dar denumirile în latină n-ar fi relevat dimensiunea germană a urbei…
Revenind la ultima sfidare, trebuie evidențiat că se glorifică nepermis un reprezentant al regimului asupritor habsburgic. Baronul Samuel von Brukenthal, cel căruia i s-a ridicat statuia dezvelită de președintele României a fost în calitate de guvernator al Transilvaniei un garant al asupririi românilor transilvăneni, al menținerii statului lor de paria social și religios. Și mai trist este faptul că ridicarea statuii acestuia s-a făcut nu la mult timp după coborârea de pe soclu a statuii de la Oradea a lui Mihai Viteazul, primul unificator de neam și țară…
Acceptarea statuii baroului Brukenthal în mijlocul Sibiului dar și al României înseamnă între altele a te dezice de Horia, Cloșca și Crișan. Înseamnă a da uitării supliciul la care au fost supuși primii doi, în data de 28 februarie 1785! Cum poate fi prezentat de către iohanniști ca iluminist acest individ, care în data mai sus menționată a pus în aplicare prevederile „Constituțio Criminalis Theresiana”, de trecere la cele veșnice a lui Horia și Cloșca prin cumplite torturi ce au culminat cu tragerea lor pe roată? Cum poate o tută de la Sibiu ajunsă înalt demnitar al statului să-l considere pe Brukenthal iluminist? Ce au în comun aceste practici inumane de tortură cu spiritul Epocii luminilor/rațiunilor? Este știut faptul că scopul iluminiștilor a fost acela de a crea o societate rațională, prin diseminarea culturii către cei mulți, menită a produce eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă de supus absolut. Și atunci, cum să-l încadrezi în această categorie pe baronul ce interzicea românilor să rămână peste noapte în cetate și accepta pedepsirea corporală a celor ce îndrăzneau să se abată de la drumul vitelor, singurul permis pentru deplasare românilor? Oare trasul pe roată este expresie a iluminismului? În nici un caz Samuel von Brukenthal nu a fost un iluminist. A fost un om instruit, dar conștiința sa nu a făcut saltul de la egoism la umanism. Mai de grabă a fost un flămând de lux și bunăstare, pe care le-a obținut în mare parte din veniturile primite din partea imperiului asupritor al românilor, pentru serviciile sale de funcționar imperial, inclusiv de menținere a statutului românilor de netolerați în Transilvania. Bunăstarea sa, impresionanta colecție de artă se datorează loialității sale și a părintelui său față de imperiu. De reținut că tatăl său, Samuel Brekner a fost înnobilat în 1724 și i s-a permis schimbarea numelui în Brukenthal, pentru loialitatea față de habsburgi pe timpul răscoalei lui Rakoczi, prima revoltă importantă a ungurilor. Înnobilarea în 1762 a baronului cu statuie s-a datorat tot serviciilor făcute Casei de Habsburg și în particular (potrivit suspiciunilor rezonabile) Mariei Tereza… Așa că mai ușor cu ilumimismul său…
Și sfidarea sensibilităților românilor de către președinte, prin ridicarea acestei statui, capătă o dimensiune și mai mare, mai dureroasă dacă se are în vedere refuzul său de promulgare a legii declarării lui Avram Iancu ca erou național. Și cu toate acestea mulți români l-au votul, i-au tolerat manifestările ce aduc atingere sensibilităților noastre ca neam… Mai mult, unii coetnici, pentru mai binele personal îi cântă descalificant în strună… Prin poziționare nu se deosebesc cu nimic de românii care în ziua tragerii pe roată a lui Horia și Cloșca au fost recompensați la locul execuției, pe Dealul Furcilor, cu 30 de galbeni pentru că i-au trădat pe cei doi, respectiv cu 70 de galbeni pe cei ce au participat la prinderea lor…
Și cu toate acestea partidele tac. Tace și Academia Română. Tac majoritatea vocilor cu rezonanță în societate…