La începutul lunii septembrie 2023, Transgaz anunța cu surle și trâmbițe că „preia activitatea de operare, exploatare, dispecerizare și transport al gazelor naturale din Republica Moldova, de la Moldovatransgaz, începând cu data de 19 septembrie 2023”, scrie Ciprian Purice pe https://www.cristoiublog.ro, preluat de Romanian Global News.

Pe lângă elogiile specifice fiecărui articol referitor la Transgaz, în informațiile furnizate publicului nu apar date concrete despre proiect. Cum s-a ajuns aici, ce urmează să se întâmple, cât costă etc., insinuându-se că totul s-ar fi materializat prin canale guvernamentale, pe baza bunei relaționări dintre frații despărțiți de Prut, deci fără costuri. Mai mult, directorul general al Transgaz întărește marele succes prin afirmația: “Prin acest demers, Transgaz continuă prezența strategică în Republica Moldova, contribuind la asigurarea intereselor strategice ale regiunii. În ceea ce privește preluarea activității de operare, exploatare, dispecerizare și transport al gazelor naturale din Republica Moldova, am efectuat toate formalitățile necesare prevăzute de legislația Republicii Moldova”.
În cele peste o sută de știri publicate cu ocazia evenimentului se folosește cu predilecție termenul de „preluare”. Inclusiv în articolele de pe site-uri din regiune (Polonia, Ucraina, Bulgaria) se utilizează echivalentul englezesc „takes over”. Nici vorbă de cumpărare, de bani. În afară de câteva excepții răzlețe (care vin să confirme regula!), niciun cuvânt despre costurile acestui „demers strategic regional”. Tipic știrilor despre Transgaz. Mai puține cifre despre cheltuieli, însă cât mai multe adjective.
Taxă de șmecher pentru Gazprom: 9 milioane de dolari anual
În realitate, Transgaz, prin subsidiara sa de la Chișinău (Vestmoldtransgaz), va plăti anual 165 milioane lei moldovenești (aproximativ 9 milioane de dolari) către Moldovagaz, companie controlată de Gazprom.
S-a ajuns aici după ce autoritățile de la Chișinău au decis, ca urmare a eforturilor de integrare în practicile europene, separarea activității de furnizare a gazelor, de cea de transport și distribuție. Astfel, colosul Moldovagaz, deținut în proporție de 50% de Gazprom și controlat de acesta cu sprijinul celor 13,44% din acțiuni ale Comitetului pentru administrarea proprietății de la Tiraspol, a fost forțat de noua legislație să cedeze activitatea de transport și distribuție, exercitată prin subsidiara sa, Moldovatransgaz.
Încă din 7 iulie 2023, ANRE de la Chișinău a desemnat Vestmoldtransgaz drept operator provizoriu al sistemului de transport al gazelor naturale, iar ulterior, pe 4 septembrie 2023, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a dispus ca Moldovatransgaz și Vestmoldtransgaz să încheie un contract de locațiune a rețelei de transport gaze naturale, urmând ca, începând cu 19 septembrie 2023, timp de 5 ani, Vestmoldtransgaz să opereze rețeaua de transport a gazelor naturale.
Negocieri la masa Gazprom
În tot acest „demers strategic regional” problema o reprezintă prețul: 165 milioane lei moldovenești anual. În 2022, „Moldovatransgaz” a înregistrat venituri de circa 304 milioane lei moldovenești și pierderi de circa 130 milioane lei. Deci, întreaga activitate de operare a rețelei de transport gaze de peste Prut a costat anul trecut aproximativ 430 milioane de lei moldovenești. Din afacerea făcută de Transgaz rezultă că, la cele 430 de milioane de lei moldovenești cât costă operarea, mai adăugăm cele 165 de milioane de lei, chiria către Gazprom. Adică, aproximativ 600 milioane de lei moldovenești, în condițiile încasările însumează doar 300 milioane. Diferența va veni din banii Transgaz. Adică din banii românilor.
Nimeni nu știe și, probabil, nici nu vom afla vreodată cum s-a ajuns la această cifră de 165 milioane de lei, nerealist de mare, în condițiile în care Gazprom negocia cu spatele la zid, fiind forțată să cedeze rețeaua de transport, ca parte a procesului de „unbuilding”. Mai mult, faptul că acest preț, pe care îl vom plăti cu toții, nu regăsește nici în comunicatul oficial al Transgaz vine să confirme că înțelegerea făcută cu Gazprom are un damf urât mirositor.
Desigur, raportat la „demersul strategic regional” și succesul unirii cu frații noștri de peste Prut, măcar în materie de gaze, cele 165 de milioane de lei moldovenești, adică aproape 9 milioane de dolari, la care s-ar putea încă tot atâtea pierderi, nu reprezintă o sumă impresionantă. Mai ales dacă punem această cifră în balanță cu milioanele pe care le toacă anual Transgaz cu toate sinecurile politice, vacanțele de lux, sediile de lux, bonusurile de lux etc., practici pe care le va extinde și peste Prut.
Problema reală o reprezintă faptul că, încă o dată, Gazprom își arată influența în companiile noastre strategice.