Cum se schimbă lumea sub ochii noștri. BRICS, SCO, RCEP, noile drumuri ale mătăsii, se arată într-o analiză a lui Wolfram Elsner, tradusă pentru https://opozitia.net/ de Daniel Enache preluat de Romanian Global News.

Perioada de plumb a dominației hegemonice a luat sfârșit
În prezent, este aproape de notorietate faptul că trăim într-o perioadă în care „istoria” poate fi simțită, experimentată și „înțeleasă” zilnic. În timp ce, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, au existat perioade lungi de „timpuri de plumb”, lumea se schimbă în prezent cu o intensitate și o viteză rar întâlnite. După Primul Război Rece „plumburiu”, când Uniunea Sovietică a putut fi învinsă militar datorită resurselor infinit mai mari ale sistemului imperial occidental, s-a proclamat chiar un „sfârșit al istoriei” (Fukuyama, 1992) plumburiu, dominația totală a hegemonului occidental, singura putere care a practicat vreodată o pretenție nelimitată la dominația mondială.
Cât de copilărește de naivă a fost această idee, desigur! Dar elitele mediatice, politice și militare ale blocului occidental încearcă și astăzi serios să o impună. Nivelul lor intelectual și strategic s-a scufundat însă în abis, cu o aroganță din ce în ce mai mare, în cursul „victoriilor grandioase” din războaiele lor neocoloniale (de cele mai multe ori împotriva unor purtători de sandale doar ușor înarmați). Ar fi mai puțin înspăimântător astăzi dacă ne-ar minți în mod deliberat despre lume, așa cum o făceau odinioară, decât să fim nevoiți să realizăm că ei înșiși își cred fanteziile de superioritate! Și, prin urmare, nu mai cred că au un plan B sau vreo dorință de negociere. Un copil care nu vede nicio cale de ieșire începe să răbufnească.
De ce, de exemplu, Rusia ar fi permis să fie împărțită într-o duzină de state mici și să își predea resursele corporațiilor americane pentru a fi jefuite, așa cum se visează la Washington, Bruxelles și Berlin de la Gorbaciov încoace? De ce ar fi trebuit China să permită să fie împiedicată să reapară ca o națiune care își ocupă din nou locul istoric normal ca una dintre cele mai mari și mai avansate națiuni din punct de vedere tehnologic, pe care l-a ocupat timp de mii de ani? Aceste întrebări ar fi putut fi puse în 1992.
Dar incendierea completă a lumii nu era o opțiune pe atunci. Planurile pentru un război de anihilare împotriva Rusiei și Chinei (anunțate acum de armata americană pentru 2027) au fost mobilizate din nou abia în ultimii ani, ca ultimă soluție pentru asigurarea hegemoniei (pregătirile concrete pentru anihilarea nucleară a URSS au fost oprite doar de J.F. Kennedy). Acum că este clar prea târziu pentru blocul occidental să câștige acest mare război.
Lumea s-a schimbat masiv și într-un ritm accelerat în secolul XXI. Și în niciun caz doar în rău. Civilizația, diplomația, schimbul și cooperarea se impun din nou la nivel mondial. Sudul global s-a trezit și se lansează în propria dezvoltare independentă. Chiar dacă suntem izolați de cele mai importante informații din cauza clopotului de brânză al mass-mediei noastre occidentale.
Cooperarea Sud-Sud, coexistența pașnică, diplomația și inițiativele globale
Politica externă a Chinei, de exemplu, a fost anti-hegemonică, multipolară și multilaterală încă din 1949 (dacă vă uitați la istoria sa, acest lucru este clar de înțeles). Ca urmare, aproape toate inițiativele, programele, proiectele de dezvoltare și fondurile de dezvoltare au fost ancorate în cadrul ONU, iar cooperarea oficială ONU Sud-Sud a fost mult timp de departe cel mai mare domeniu de activitate al ONU. Principiile de politică externă ale coexistenței pașnice, cele „5 principii” ale Chinei, au fost consacrate și puse în practică încă din 1954: Integritatea teritorială, suveranitatea națională, neintervenția, neagresiunea primară și dezvoltarea cooperării reciproc avantajoase, de exemplu, stau la baza cooperării cu peste 150 de state (dintr-un total de puțin peste 200) și peste 40 de organizații internaționale (ONU) partenere ale Noilor Drumuri ale Mătăsii (Inițiativa Belt&Road, BRI). La cea mai recentă a 9-a Conferință ministerială (din 2000) a Forumului pentru cooperare China-Africa (FOCAC), care a avut loc în septembrie, nu numai că au fost prezenți la Beijing aproape toți șefii de stat sau prim-miniștrii africani (53), dar și Secretarul General al ONU, Guterres, și președinții a numeroase organizații internaționale și ale ONU. Principiile neinterferenței, egalității, cooperării și transparenței proiectelor internaționale se aplică, de asemenea, cooperării cu America Latină și Caraibe (CELAC, 33 de membri), cooperării China-Arabia, formatului Asia Centrală (C+C5) și Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU, 5 țări, unii asociați, observatori și candidați). Acestea sunt, de asemenea, integrate în documentele de bază ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS, 10 membri, numeroși invitați, observatori, parteneri), de exemplu, fără primul atac, fără prima utilizare a armelor nucleare (a se vedea programul contrastant al NATO!) sau BRICS (a se vedea mai jos).
Voturile ONU privind rezoluțiile occidentale, de exemplu împotriva Chinei, sunt în consecință, întotdeauna de aproximativ 30 la 100+. În mod corespunzător, viceversa, de exemplu în favoarea combaterii fascismului global sau a interzicerii armelor nucleare (GV 2020). Ocazional, SUA, Ucraina și Israel sunt lăsate singure de vasalii lor occidentali în voturi, caz în care există doar 2 sau 3 voturi împotriva soluțiilor globale la probleme.
Inițiativele chineze, de exemplu, contribuie în prezent la organizarea lumii, de la Inițiativa globală de dezvoltare și cooperare în domeniul energiei (2015) la Fondul de cooperare sud-sud finanțat de China (2020), Fondul chinez pentru climă pentru țările cele mai sărace (2021) și Fondul Kunming pentru (bio)diversitate (după COP 15, 2021) până la modelul Shanghai Swap (reducerea datoriei chineze în schimbul investițiilor de mediu pentru țările din sudul global). Inițiativele globale actuale ale Chinei, Inițiativa pentru Dezvoltare Globală (GDI, 2021), Inițiativa pentru Securitate Globală (GSI, 2022), Inițiativa pentru Civilizație Globală (GCI, 2023) [pe lângă Inițiativa pentru Guvernanță Globală (GGI, 2023) și Inițiativa pentru Inteligență Artificială Globală (GKI, 2023)], au fost susținute de peste 100 de țări (de exemplu, jW 22.2.23) și se lucrează în prezent la proiecte de concretizare și punere în aplicare.
Diplomația și cooperarea sunt din nou posibile și au cucerit lumea. Conferința pentru reconstrucția Afganistanului „C+C5” a țărilor vecine (inclusiv Pakistanul), de exemplu, a reacționat rapid cu ajutoare de urgență după ce Occidentul a lăsat o țară într-un coșmar post-uman și a evitat foametea afgană generată de războiul Occidentului. (Politicianului străin „feminist” Baerbock, însă, nu i-a păsat de mamele afgane înfometate). După furtul celor 9 miliarde de dolari din rezervele băncii centrale afgane de către SUA și UE, a fost efectuată și o recapitalizare inițială pentru a restabili standardele minime umane după Armaghedonul occidental. Cerințe minime pentru o viitoare reîntoarcere a Afganistanului la comunitatea internațională. Inițiativa de reconciliere dintre Iran și Arabia Saudită sau acordul național al celor 14 organizații politice palestiniene, ambele încheiate la Beijing, au atras chiar o anumită atenție în cartelul mediatic occidental.
Obiectivul general al majorității acestor mișcări diverse în direcția unei cooperări multipolare globale, de asemenea consacrat acum în zeci de acorduri internaționale, este pe cât de elementar, pe atât de banal pentru urechile noastre supraalimentate: „construirea unei comunități internaționale cu un viitor comun pentru întreaga umanitate” (sau „comunitate de destin”). Se pot auzi Verzii de la începutul anilor ’80. Dar în loc de decenii de bule de vorbire verzi și de înot pe uscat în circul politic al Occidentului, care tocmai și-a îngropat toate obiectivele climatice 2030/5, ideea de „bunuri comune globale” mișcă de fapt „restul” lumii de astăzi. O lume în mișcare.
BRICS+, SCO+, RCEP
Se preconizează că BRICS+ (cu Columbia, în prezent 10 membri) și SCO+ (în prezent 9 membri) vor ajunge la 20, 30 sau 40 de membri fiecare în următorii ani, măsurați în funcție de numărul de candidați, solicitanți, părți interesate și state observatoare. Prin urmare, BRICS+ global va reprezenta aproximativ 60% din populația lumii și aproximativ 50% din PIB-ul global. Este deja mai mare decât G7, care încă mai crede că poate comanda lumea. Chiar și Turcia, membră NATO, a depus o cerere de aderare la BRICS, susținând că perioada sa de așteptare pentru aderarea la UE a expirat.
De asemenea, BRICS deține deja 80% din recolta mondială de cereale, care va fi scoasă treptat din mâinile swap-urilor speculative de pe Wall Street, care au nevoie de aceasta ca acoperire reală pentru cvadrilioanele lor de capital monetar fictiv în cazul următoarei crize majore de supra-speculație. BRICS și-a creat acum propria bursă de cereale pentru a contracara însușirea resurselor de către Wall Street. În prezent, 160 de țări își monitorizează agricultura cu ajutorul software-ului chinez cu acces liber pentru o mai bună gestionare a semințelor și a culturilor, în timp ce software-ul SUA și al UE a refuzat accesul țărilor terțe la propriile date agricole. <1>
Parteneriatul economic regional cuprinzător (RCEP), o zonă regională de liber schimb din Asia de Sud-Est creată în 2020 cu participarea centrală a Chinei, a transformat în cele din urmă Asia de Sud-Est în cea mai dinamică regiune economică din lume, spre surprinderea politicienilor occidentali care au fost încă o dată dezinformați de mass-media lor. Aceasta include chiar și sateliții politico-militari tradiționali ai SUA în regiunea Pacificului de Vest: Japonia, Australia, Noua Zeelandă și Filipine, un total de 15 state, inclusiv cele 10 state ASEAN. Ele reprezintă 2,2 miliarde de locuitori, 28% din populația lumii și 30% din producția economică globală și din comerțul mondial, cea mai mare zonă de liber schimb din lume. RCEP a adoptat normele comerciale ale OMC privind echitatea, securitatea juridică, tratamentul egal, transparența și multilateralismul. Fluxurile comerciale sunt acum deviate către Asia de Sud-Est, în primul rând în detrimentul UE. Aceasta include recunoașterea reciprocă a monedelor, integrarea în BRI și utilizarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură (AIIB).
Regulamentele de politică economică și financiară nu sunt impuse, iar alianța pare să se descurce bine cu diferitele sisteme economice și sociale, fără lecturi reciproce ridicole.
Comerț, investiții străine, lanțuri valorice: Decuplarea eșuează
Nu este de mirare că comerțul exterior, în special cel al Chinei, cu blocul occidental tinde să scadă, la fel ca și competitivitatea occidentală în general. În plus față de devierea fluxurilor comerciale în detrimentul Occidentului, s-au adăugat acum decuplarea politică occidentală, sancțiunile, tarifele de protecție și alte bariere comerciale sofisticate („tehnice”), prin care Occidentul încearcă cu disperare să își joace ultimele cărți economice. Cu toate acestea, comerțul cu „restul lumii” este în creștere.
Lanțurile valorice globale nu pot fi pur și simplu răstălmăcite de politrucii occidentali. Importurile Chinei din Occident sunt înlocuite de producția occidentală în China („din China pentru China”), în ciuda restricțiilor la export legate de sancțiunile occidentale. Societățile occidentale produc acum în China și pentru piețele occidentale și pentru piețele terțe, unde concurează cu produsele occidentale originale. Întreprinderile comune germane cu societăți chineze fac, de asemenea, ineficiente sancțiunile împotriva Chinei. <2>
Pentru prima dată în istorie, Sudul global se industrializează serios (nu de către Occident, desigur) și exportă acum și produse finite în Occident. Aceasta include, de asemenea, țările către care Occidentul dorește să forțeze companiile sale să facă „friendshoring” (relocarea investițiilor în afara Chinei) și ale căror exporturi nu sunt încă supuse tarifelor de protecție occidentale. La rândul lor, aceste țări se aprovizionează acum cu componente ale furnizorilor din China. <3> Dependența globală de produsele furnizorilor chinezi continuă să crească în toate țările occidentale, în timp ce dependența Chinei de Occident scade. <4> China își relocalizează, de asemenea, producția în țări terțe din Sudul global care nu sunt supuse sancțiunilor sau tarifelor de protecție, dar și în UE (Ungaria, Turcia cu acorduri de liber schimb ale UE). Toate acestea fac ca sancțiunile și tarifele de protecție să fie ultima mare lovitură în materie de politică comercială pentru Occident.
Investițiile străine germane în China sunt la niveluri record. Nemții ocolesc sancțiunile și decuplarea politică și își iau cu ei furnizorii de top, care investesc în producție și cercetare acolo, și folosesc, de asemenea, furnizori chinezi, construind lanțuri valorice complete în China și decuplate astfel de Occident. Rezultatul este o economie germană autosuficientă în China. O scrisoare dură a 300 de companii germane către guvernul german (Baerbock) cere ca activitățile angajaților chinezi în proiecte să nu mai fie împiedicate de refuzurile și întârzierile vizelor. <6> Apple, Nvidia și alții fac același lucru, contrar cererilor politice de la Washington.
De-dolarizarea
Summit-ul BRICS de peste câteva zile de la Kazan, Rusia, la care va participa din nou Secretarul General al ONU, va accelera următoarele etape ale detronării fostului conducător mondial: Pe termen mediu, va exista un sistem monetar BRICS, cu o monedă electronică (denumită „SUR” = „Sud”). Sistemul de plăți politizat SWIFT din Occident a fost deja abandonat, iar sistemul de plăți alternativ CIPS funcționează. Băncile centrale ale BRICS și ale altor state utilizează sistemul de decontare electronică mBridge, zeci de acorduri bilaterale de swap valutar între membrii BRICS și nu numai recunosc reciproc monedele lor. Întregul sistem monetar nou este securizat prin tehnologia blockchain, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi piratat sau interferat politic din exterior.
Dolarul își pierde treptat importanța ca unitate de tranzacționare pentru comerț. O parte tot mai mare a comerțului mondial este facturată în monede naționale/regionale (yuan, rublă, rupie, riyal, rial, real etc.). Cel mai spectaculos eveniment în acest context a fost sfârșitul petrodolarului la mijlocul acestui an: Arabia Saudită nu a mai prelungit acordul cu SUA după 50 de ani.
Ca unitate de rezervă (speculativă), în pofida creșterii prelungite a ratei dobânzii de către Fed pentru a atrage toate capitalurile lumii pe Wall Street, dolarul este, de asemenea, în declin treptat: doar aproximativ 55% din rezervele mondiale (2023) mai sunt deținute în dolari (în 2001 erau încă 73%). <7> Încrederea în dolar a fost distrusă de mai multe ori, de exemplu prin furtul de către SUA și UE a aproximativ 300 de miliarde de dolari din rezervele băncilor centrale rusești și a 9 miliarde de dolari din rezervele băncilor centrale afgane, precum și prin datoria națională a SUA (36.000 de miliarde de dolari), care devine treptat alarmantă. Băncile centrale din întreaga lume își investesc acum din ce în ce mai mult rezervele în aur sau în monedele fiduciare ale celorlalte bănci. China, care a deținut timp îndelungat aproape 2.000 de miliarde USD în obligațiuni guvernamentale americane, renunță încet, dar sigur, la obligațiunile guvernamentale americane și și-a redus la jumătate deținerile între 2013 și 2024. În cele din urmă, se calculează că băncile americane vor trebui să înregistreze pierderi de 500 de miliarde USD ca efect indirect al de-dolarizării. <8>
Noi drumuri ale mătăsii
Programele, planurile și proiectele BRI nu sunt doar monitorizate în mod transparent pentru grupurile de țări regionale implicate în forumuri internaționale periodice, ci sunt și analizate și evaluate la nivel internațional cu participarea universităților și institutelor de cercetare din SUA – cea mai mare, cea mai cuprinzătoare și cea mai bine analizată și monitorizată rețea de proiecte din lume. Potențialul de finanțare se ridică la 15-20 de trilioane de dolari, „mobilizat” de mai mult de o duzină de bănci de dezvoltare. Din 2000, un total de peste 840 de miliarde de dolari a fost investit în 165 de țări și într-un total de 13.400 de proiecte de infrastructură. <9> În ceea ce privește deținerile de fonduri, un total de peste 5 trilioane de dolari a fost investit sau pus la dispoziție pentru investiții. Marile proiecte BRI sunt integrate în suborganizațiile ONU. Există, de asemenea, un Consiliu consultativ internațional, format din foști prim-miniștri occidentali, printre alții, care se reunește anual. Scopul este dezvoltarea comună și prosperitatea împărtășită. Formele sunt tratatele internaționale, dintre care peste 230 au fost deja încheiate cu 150 de țări (reprezentând 75% din populația lumii) și depuse la ONU. Accentul se pune pe investițiile în infrastructură, astăzi în primul rând din perspectiva „Drumurilor verzi ale mătăsii”, cu sprijinul fondurilor ecologice, iar în domeniul transporturilor accentul se pune pe căile ferate.
Băncile alternative la FMI/BM sunt în principal AIIB (cu participare occidentală), Banca BRICS, Ex-Im Bank și Banca de Dezvoltare a Chinei. Acestea oferă împrumuturi mai favorabile și mai flexibile decât FMI/BM, fără condiții politice, și, prin urmare, oferă Sudului global posibilitatea de a alege și, astfel, o nouă suveranitate.
În 2020, China a încheiat anulări ale datoriilor și acorduri de reeșalonare numai cu 70 de țări din cauza coronavirusului și a acordat împrumuturi de salvare în valoare totală de 250 de miliarde USD pentru 22 de țări numai în 2021. BRI a oferit astfel mai multe reduceri ale datoriilor decât G7 și G20. BRI este acum „cea mai mare sursă de finanțare a dezvoltării internaționale”. <10> Și: „Datoriile sunt compensate de active mai mari create în țările țintă. <11> Iar „valorile infrastructurii construite sunt subestimate”. <12> Nu există „capcane ale datoriilor ” <13>, iar China a acordat mai multe scutiri de datorii decât SUA și BM. „China nu a luat măsuri draconice împotriva țărilor incapabile să își ramburseze datoria chineză”. <14> America Latină, în special, are mai multe datorii către Occident decât către China. <15>
Comerțul dintre China și Africa a crescut de la 11,7 miliarde de dolari în 2000 la 258 de miliarde de dolari în 2022. 80+% dintre angajații din companiile și proiectele chineze din Africa sunt forță de muncă locală. Două treimi fac educație și formare pentru africani, 44% din personalul de conducere este african. <16> McKinsey, de exemplu, vorbește despre „prima industrializare fundamentală a Africii” cu „tehnologii noi, adaptate” care „dezvoltă capitalul local”. De exemplu, în Africa sunt produse telefoane mobile ieftine pentru nevoile africanilor sau tricicluri electrice ieftine pentru femeile din agricultură. <17> Proiectele mai mici sunt acum utilizate în general, o abordare „small is beautiful”. <18> Aproximativ 500.000 de africani studiază în China, iar mai mult de 200.000 au deja o diplomă chineză. Echipe medicale chineze lucrează în aproape toate țările africane, precum și 2.000 de experți agricoli chinezi, iar 100.000 de programe de formare profesională urmează să fie realizate în Africa până în 2030. <19>
Marea majoritate a africanilor văd o influență pozitivă a Chinei în Africa, de exemplu pentru că oamenii se tratează reciproc „ca egali”. <20> A.-W. Asserate (nepotul lui Haile Selassie) spune: „China nu pune la îndoială unitatea teritorială a țărilor africane, nu a trimis niciodată soldați, ci personal medical și a sprijinit mișcările de eliberare… Au îmbunătățit viața africanilor, au construit drumuri, aerodromuri, hidrocentrale, porturi, sisteme de telefonie mobilă …” <21>. Sau: „Investițiile Republicii Populare au făcut posibil ca proiectele să fie finalizate la timp și fără birocrația greoaie care caracterizează adesea investițiile occidentale în Africa”. <22>
McKinsey descrie BRI în ansamblul său drept „următoarea fază a globalizării”. <23> Acesta este „ … cel mai ambițios efort de investiții în infrastructură din istorie …”, afirmă World Resources Institute. <24> Raportul BRI 6-21 al ONU afirmă: „BRI este un pilon al dezvoltării, protecției mediului, integrării și echității”.
Noi conectivități: Conexiunea terestră
Din 2008, 60.000 de trenuri au călătorit pe conexiunile feroviare din China către Europa de Vest, o parte a BRI care prezintă un interes deosebit pentru această țară, pe 84 de rute feroviare către 217 orașe din 25 de țări europene, provenind din 100 de orașe chineze. O bună parte (30%) din toate aceste mărfuri ajung în portul Duisburg pentru a fi distribuite prin Rin.
Doar 17 trenuri au circulat în 2011, 17.000 în 2022 și peste 20.000 în 2024, adică 57 de trenuri pe zi, 2,4 trenuri pe oră. În 2014 au fost transportate 25.000 de containere TEU, în 2017 145.000, în 2022 deja 1,86 milioane, iar creșterea în 2023 este din nou de peste 30%, la peste 2,4 milioane. Calea ferată înlocuiește avioanele și navele diesel și este predominant electrificată. Între timp, trenurile sunt aproape complet repuse pe șine: industria germană s-a adaptat la noile posibilități. <25>
Reacțiile blocului hegemonic
Hegemonia internațională a blocului occidental se prăbușește astfel în multe locuri. În statele blocului însuși, presupusul unic model adevărat de democrație este transformat chiar de către elite în state autoritar-birocratice de supraveghere, cenzură și poliție ale unui nou tip de post-democrație, pe care mulți analiști îl numesc proto-fascism. Acest lucru provoacă rezistență suplimentară, dar are în același timp o dimensiune de disperare: o pierdere recognoscibilă a hegemoniei în interiorul țării.
În cadrul sistemului hegemonic, nu a existat o creștere relevantă a națiunilor începând cu anii 1980, ci multe coborâri (America Latină, Europa Centrală și de Est, Japonia …), în special ale țărilor în curs de dezvoltare care au fost conduse în „capcana veniturilor medii”: Elitele corupte aparținând hegemonului, în special în America Latină, au redistribuit bogăția inițială în sus după primele creșteri ale prosperității, au cheltuit-o pe Wall Street, au uitat de investițiile reale și de creșterea productivității în propria țară și, atunci când țara a recidivat inevitabil, au întors conceptul de dezvoltare spre declin și au intensificat exploatarea materiilor prime. <26> Singura excepție a fost, în esență, China și părți din Asia de Sud-Est („statele tigru mic”).
Reacția sistemului hegemonic la ascensiunea Chinei și la propriul său declin și pierdere a hegemoniei, inclusiv în ceea ce privește tehnologia, inițiativa diplomatică, cultura și reputația, precum și la pierderea controlului asupra Eurasiei, nu a fost ceea ce scriu în manualele lor despre „libera concurență”: Regândirea și adaptarea propriei strategii. Se pare că preferă să meargă cu mitralierele la sediul central al concurenței, care a câștigat cotă de piață, și vor să tragă în el.
În ultimii ani, a fost sudat un bloc occidental ierarhic, cu o subordonare clară față de SUA și NATO. 49 din cele 200 de țări ale lumii sunt organizate în NATO, deși nu reprezintă decât aproximativ 20% din populația lumii și aproximativ 35% din PIB-ul mondial, iar tendința este descendentă.
Ultimele potențiale și active non-militare au fost utilizate și sunt pe cale de dispariție: Economia și comerțul, moneda și sectorul financiar, precum și tehnologia. Războiul semiconductorilor tocmai a fost pierdut. Economia, finanțele și tehnologia au fost subjugate dominației unei oligarhii mediatice și a unui cartel al partidelor politice în războiul hibrid și politizate ca arme în ceea ce Bloomberg numește o „catastrofă protecționistă”. <27>
Economia mondială a fost pervertită într-o „globalizare win-lose ” <28>. Ca urmare, lumea urmează să fie împărțită în două blocuri separate, în speranța nerealistă de a fi blocul cel mai puternic. Indicele cooperării globale este în scădere. <29> Rezultatele includ pierderea creșterii economice, o continuă criză necontrolată a mediului și a climei, pierderea securității etc. Investițiile străine internaționale, schimburile științifice etc. sunt în scădere.
Cu toate acestea, sistemul hegemonic are încă o anumită dominație militară în lume, cel puțin 80-90% din toate bazele militare și încă 70-80% din toate cheltuielile militare. Prin urmare, reacția sa este „în mod natural” una militară. Dar aceasta este în sine o altă expresie a pierderii hegemoniei: ea „indică faptul că au pierdut deja hegemonia cultural-civilizațională”. <30>
Probabil că războaiele sunt purtate și de-a lungul coridoarelor Noilor Drumuri ale Mătăsii: Conectivitatea, integrarea, cooperarea, dezvoltarea comună și legăturile de infrastructură eurasiatice vor fi împiedicate de o Cortină de Fier 2.0. Exemplele includ războaiele și revoltele colorate din regiunea Caucazului, în Cecenia, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Este vorba despre întreruperea coridorului central al Drumului Mătăsii (prin Marea Caspică și Marea Neagră; a se vedea graficul de mai sus). <31> Apoi este vorba despre Ucraina, Moldova și Transnistria, despre împiedicarea coridorului nord-sud Moscova-Budapesta planificat inițial, care ar fi trecut prin Ucraina (a se vedea graficul de mai jos). Revoluțiile colorate din Kazahstan și Georgia și războiul din Azerbaidjan și Armenia au servit la întreruperea coridorului sudic. Războiul din Orientul Mijlociu distruge, de asemenea, ruta sudică tradițională a Drumurilor Mătăsii, care, în antichitate, se încheia în porturile mediteraneene siriene și continua apoi pe mare către Europa. Cortina de Fier 2.0 din Europa de Est este susceptibilă să distrugă ruta nordică către UE prin Polonia. <32>
Washingtonul și complicii săi de la Berlin și Bruxelles au reușit deja să distrugă cooperarea eurasiatică pentru mai multe generații prin intermediul unei Cortine de Fier 2.0. Aceasta urmează în mod consecvent conceptul anglo-saxon de heartland (J. McKinder, 1904): Cel care conduce Eurasia conduce lumea. Deoarece Regatul Unit/SUA, ca puteri maritime, nu pot domina Eurasia, orice cooperare eurasiatică trebuie distrusă. În special, principalul rival capitalist, Germania, și arhicunoscuta inamică sistemică și rasială, Rusia, trebuie să fie separate una de cealaltă, deoarece cooperarea lor complementară ar însemna o putere economică insurmontabilă pentru puterile anglo-saxone. De atunci, linia directoare geostrategică anglo-saxonă nr. 1 a fost: Preveniți orice cooperare germano-rusă. Așa cum a declarat primul secretar general al NATO, Lord Ismay, în 1949: „Scopul NATO este să țină SUA înăuntru, să țină Rusia afară și să țină Germania la pământ”. 2024: Misiune îndeplinită!
Următoarea oprire este… Taiwanul. Și, prin urmare, China și Marea Chinei de Sud. Conflictele regionale privind insulele și atolii (Nansha/Spratly, Xisha/Paracel etc.) vor fi exploatate și escaladate. În afară de Strâmtoarea Taiwan, Strâmtoarea Malacca, precum și Strâmtoarea Ormuz, Strâmtoarea Yemen și Canalul Suez sunt în vizor. 80% din comerțul maritim al Chinei trece numai prin Strâmtoarea Malacca, dar numai 2% din comerțul maritim al SUA. SUA revendică „libertatea de navigație” pentru manevrele permanente pe tot parcursul anului ale SUA și NATO+ în largul coastelor chineze, dar aceasta nu include libertatea pentru manevrele navale în largul coastelor străine. În plus, SUA nu au semnat niciodată Convenția internațională privind dreptul mării, la care se referă verbal.
Rezolvarea conflictelor regionale împotriva interferențelor externe este pe cale să se producă în multe feluri, cum ar fi negocierile bilaterale dintre China și India cu privire la conflictul lor frontalier. China și Vietnamul au încheiat un nou parteneriat strategic. China și Indonezia cooperează, China și Thailanda desfășoară exerciții militare comune, Myanmar, Laos, Thailanda, Singapore, Cambodgia, Malaysia și Brunei sunt parteneri de cooperare ai BRI cu noi linii feroviare de mare viteză. China a încheiat acorduri cu statele insulare din Pacific (Insulele Solomon, Nauru …). Secretarul general al ASEAN a precizat recent că ASEAN dorește să rămână regională, multilaterală și neutră și să își negocieze conflictele din regiune. <33>
Dar, la 10 kilometri de coasta Chinei continentale, SUA au staționat recent trupe de elită și rachete ale Beretelor Verzi într-un avanpost taiwanez îndepărtat, o nouă provocare maximă din partea Chinei. Patru noi baze militare americane cu noi rachete cu rază medie de acțiune au fost stabilite recent în Filipine. 250 de baze militare americane există deja în jurul Chinei, pe așa-numitul „prim lanț insular”, 120 în Japonia, 75 în Coreea de Sud etc. <34>
Fosta unică putere mondială s-a impus bine în sistemul hegemonic: Ea a împărțit Eurasia pe termen lung și a atribuit vasalilor săi din UE riscurile și asumarea costurilor (finanțarea războiului din Ucraina, primirea refugiaților de război), precum și rolul de teatru al celui de-al treilea război mondial. Iar slujitorii Washingtonului din Berlin și Bruxelles sunt mândri de acest rol de centru al următorului război nuclear!
Va pieri calea către o multipolaritate productivă, către o nouă suveranitate a țărilor din Sudul Global, către o nouă relație mai pașnică între țările lumii, în tot mai multe războaie regionale (următoarea oprire Iranul), în marele război împotriva Chinei și Rusiei, toate cu potențial de război mondial nuclear? Trebuie să ne bazăm pe rămășițele sentimentelor umane în rândul elitelor sistemului imperial, pe teama acestora de propria dispariție (care va fi depășită, totuși, de noi culte ale morții) și pe o raționalitate reziduală în rândul șefilor de capital și al liderilor militari de vârf, care ar prefera să trăiască, să păstreze ceva putere și să facă ceva profituri decât să să piară. Lumea ar putea deveni un loc mai vibrant. Până atunci, oamenii iubitori de pace trebuie să domine străzile.
Surse
<1> E.g. South China Morning Post 28.11.23.
<2> E.g. G. Steingart, Pioneer Briefing 8.7.24.
<3> De ex. Global Development Policy Center GDPC, Boston University (BU), Raport 11.6.24.
<4> De exemplu, National Bureau of Economic Research 4/24.
<5> De exemplu, Raportul Merics 6/24.
<6> De exemplu, Mercury 16.9.24.
<7> E.g. Bloomberg 4/23.
<8> J. Gaines, BRICS US Banks Face $500B in Losses as De-Dollarisation Grows, 5/10/24, https://watcher.guru/news/brics-us-banks-face-500b-in-losses-as-de-dollarization-grows.
<9> E.g. W&E, Info-Brief 11-12/21.
<10> GDPC/BU 3-22.
<11> GDPC/BU 17.10.23.
<12> GDPC/BU 5.7.23.
<13> GDPC/BU 20.6.23.
<14> GDPC/BU, Baza de date financiare China-LA, 29.3.22.
<15> GDPC/BU 1.8.24.
<16> Ofosu/Sarpong, JEI 1/22.
<17> Y. Jia în Estul este roșu 29.8.24.
<18> GDPC/BU Policy Brief 19.9.23 și 29.8.24.
<19> Buletin informativ special Chinah 11-23.
<20> De exemplu, Afrobarometru 2019-2024.
<21> ChinaBrain 18.4.23.
<22> B.N. Omole, The PRC and Africa …, uz 1.3.24.
<23> McKinsey 9-19.
<24> Newsletter 22.3.22.
<25> Chinah Newsletter 2-2022 și 5-2023, p. 6; C. Hinne, Duisburg, interviu în ChinaHirn 14.5.22; M. Whitney, War Fever: Why China Should Prepare for the Worst, GlobalResearch 6.10.23.
<26> A.A. Marquetti, A. Miebach, H. Morrone, Unequal Development and Capitalism. Catching Up and Falling Behind in the Global Economy, Londra, NY, Routledge, 2024; M. Roberts, Catching up and falling behind, Brave New Europe 17.7.24.
<27> Bloomberg 8.4.24.
<28> S. Mariotti, Win-lose globalisation and the weaponization of economic policies by nation-states, Critical Perspectives on International Business 16.7.24.
<29> McKinsey/WEF 2/24.
<30> S. Kebir, Die globale Hegemonie des Westens wackelt, uz 10.4.24, p.13.
<31> SCMP 24.11.23.
<32> M. Whitney, War Fever: Why China Should Prepare for the Worst, GlobalResearch 6.10.23.
<33> The Multipolar World, Substack 5.8.24.
<34> Aljazeera.com/ 10.9.21.
https://www.newsilkroaddiscovery.com/china-europe-freight-trains-in-2022-16000-trips-and-1-6-million teus-o-creștere-anuală-de-9-și-10/