Khamenei ar putea ieși ca adevăratul câștigător din acest conflict, după ce națiunea sa a demonstrat o capacitate remarcabilă de a riposta la atacurile israeliano-americane, scrie diplomatul italian Marco Carnelos, citat de https://opozitia.net și preluat de Romanian Global News.

Luni seara, președintele american Donald Trump a anunțat un armistițiu între Israel și Iran, care a intrat în vigoare în câteva ore.
Desigur, ca în cazul oricărui plan al lui Trump, acest lucru trebuie luat cu o mare doză de precauție. Dar, cel puțin pentru moment, această evoluție pare să fi pus capăt celor două săptămâni agitate care au început cu atacul Israelului asupra Iranului.
Apoi, am asistat la represaliile Teheranului, la intervenția SUA prin lovirea instalațiilor nucleare iraniene și la răspunsul în mare parte simbolic al Iranului împotriva bazelor militare americane din regiune.
Israelul semnalase deja dorința sa de detensionare a situației la sfârșitul săptămânii trecute. Poate că planificatorii israelieni nu anticipaseră răspunsul dur al Iranului sau aveau o încredere excesivă în pagubele provocate capacităților militare ale Republicii Islamice.
De asemenea, a reieșit că trimisul american Steve Witkoff a menținut contacte directe cu partea iraniană pe tot parcursul acestei perioade.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile între SUA și Iran seamănă mai mult cu o piesă de teatru decât cu un război, similar cu ciocnirea coregrafiată care a avut loc acum cinci ani după asasinarea generalului Qassem Soleimani.
Liderii politici americani au făcut declarații bombastice despre lovitura devastatoare dată instalațiilor nucleare iraniene de la Fordow, Natanz și Isfahan. Evaluările militare au părut însă mai prudente în ceea ce privește pagubele provocate, în special în cazul sitului de îmbogățire de la Fordow, care este îngropat sub un munte. Timpul va decide, dar sentimentul general nu pare optimist.
Dincolo de propaganda mass-media occidentalăF ordow este centrul programului nuclear iranian de îmbogățire a uraniului, dispunând de centrifuge avansate care pot îmbogăți uraniul până la pragul militar de 90%. Se estimează că Iranul deține deja 400 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%.
Creșterea acestei cantități la 90% pare perfect fezabilă, dar acest lucru nu înseamnă că Iranul va deține în curând o bombă nucleară; mai degrabă, are suficient material pentru a asambla câteva, dar, potrivit unor estimări, acest proces ar putea dura câțiva ani.
În luna martie a acestui an, vasta comunitate de informații a SUA, prin intermediul directorului Tulsi Gabbard, a asigurat Congresul că Iranul nu se află în proces de construire a armelor nucleare – o concluzie la care a ajuns, printre alte mișcări stângace, și Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
Weekendul trecut, ordonând lovituri asupra instalațiilor nucleare iraniene, Trump a ignorat această evaluare. Când a fost contestat de jurnaliști, secretarul său de stat, Marco Rubio, a remarcat că evaluarea serviciilor de informații era irelevantă. Zeci de miliarde de dolari cheltuiți anual de contribuabilii americani pentru cel mai mare aparat de informații din lume, doar pentru a vedea cum înalți oficiali resping concluziile acestuia ca fiind irelevante.
La câteva ore după ce Iranul a efectuat luni represaliile sale, în mare parte simbolice, a fost anunțat un acord.
Dacă încetarea focului va fi respectată și dacă de aici se va deschide calea către un nou acord nuclear, Trump se va prezenta în mod grandios ca fiind câștigătorul, negociatorul, omul păcii – recuperând în același timp o parte din credibilitatea pierdută în fața fanilor Maga.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu ar putea ieși ca cel mai mare perdant. Se pare că nu a reușit să distrugă programul nuclear al Iranului și nici nu a reușit să atragă SUA într-o confruntare militară prelungită cu Iranul – și este foarte probabil că visul său de zeci de ani de schimbare a regimului de la Teheran va rămâne doar atât: un vis.
Dincolo de toate speculațiile mass-media occidentale, însă, adevăratul câștigător – nerecunoscut, desigur – ar putea fi liderul suprem iranian Ali Khamenei. Iranul a rezistat în cele din urmă presiunii militare comune a Israelului și SUA, demonstrând o remarcabilă capacitate de ripostă prin epuizarea sistemului de apărare antirachetă al Israelului. Aceasta va fi concluzia principală pentru regiune și pentru cei din întreaga lume – în special din sudul globului – care înțeleg semnificația evenimentului.
În ceea ce privește Europa, declarațiile distopice ale liderilor săi de vârf, emise după atacurile israeliano-americane asupra Iranului, vor intra în istorie ca exemple de ipocrizie pură.
……
Marco Carnelos este un fost diplomat italian. A fost detașat în Somalia, Australia și la Națiunile Unite. A lucrat în cadrul echipei de politică externă a trei prim-miniștri italieni între 1995 și 2011. Mai recent, a fost coordonator al procesului de pace din Orientul Mijlociu și trimis special al guvernului italian în Siria și, până în noiembrie 2017, ambasador al Italiei în Irak.