Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Viktor Orbán, liderul care și-a construit întreaga carieră politică pe discursul suveranist și conservator, a șocat lumea politică europeană printr-o trădare greu de înțeles și imposibil de ignorat: susținerea sa tacită și strategică pentru neomarxiștii de la București și implicit, pentru Ursula von der Leyen, simbolul federalismului agresiv de la Bruxelles, scrie https://60m.ro, preluat de Romanian Global News.
După ani de opoziție vocală față de agenda progresistă și centralizatoare a UE, Viktor Orbán a făcut ceea ce nici cei mai sceptici nu ar fi anticipat: și-a repoziționat discursul și alianțele în direcția celor pe care i-a combătut. În loc să sprijine cu fermitate forțele naționaliste din Europa Centrală și de Est, în frunte cu partide precum AUR din România, Orbán preferă să negocieze pe ascuns cu „balaurul de la Bruxelles”, pentru menținerea influenței și privilegiilor proprii în jocul european.
Susținerea pentru regimul Iohannis-Ciolacu – un pact murdar… Laude pentru Nicușor Dan
Gesturile recente ale lui Viktor Orbán indică o clară complicitate cu regimul toxic de la București, format din PNL și PSD – două partide care au compromis total suveranitatea națională și au transformat România într-un obedient laborator pentru experimentele ideologice ale birocrației europene. Mai nou laudă UDMR pentru votul masiv dat lui Nicușor Dan și victoria forțelor neomarxiste la București. În loc să se alăture vocilor care condamnă abuzurile, trădările și sărăcirea deliberată a românilor, Orbán a ales tăcerea convenabilă și alianța pe sub masă.
Este de neînțeles cum liderul de la Budapesta, care a pozat mereu ca apărător al valorilor tradiționale și al identității naționale, se aliniază acum, prin susținere indirectă, cu structurile globaliste și pro-LGBT din Uniunea Europeană. Mai mult, prin sprijinul său pentru Ursula von der Leyen – arhitecta unui mandat dictatorial, al vaccinărilor forțate și al cenzurii digitale – Orbán își subminează nu doar propriul discurs, ci și încrederea miilor de suveraniști europeni care l-au văzut ca pe un model.