În timp ce noi ne uităm la inutilele negocieri de pace în care sunt incluse arbitrar tot felul de personaje irelevante, treburile cu adevărat importante de pe planetă se petrec într-un ritm de ceasornic, previzibil și infernal de exact. Atenția exagerată pe care o acordăm Ucrainei ține de alte vremuri, cele în care Europa era cu adevărat relevantă, scrie Dan Diaconu pe https://trenduri.blogspot.com, preluat de Romanian Global News.

Însă uităm prostește că există cel puțin un secol de când Europa e irelevantă și aproape un secol de când trăiește sub ocupație, mimându-și artificial puterea care, în realitate, nu există. Sper că ați înțeles ce s-a petrecut în lumea asta după 1945 și că întreaga așa-zisă putere a Europei a fost ori puterea SUA – adusă ca argument de națiunile vest-europene, ori puterea URSS, argument al națiunilor est-europene. Niciuna dintre cele două puteri care au reprezentat în esență „puterea Europei” nu era una de sorginte pur europeană. Sper să se înțeleagă asta pentru a realiza că teatrul făcut de pigmeii europeni în ceea ce privește Ucraina e doar un spectacol grotesc al unor marionete care mimează existența propriei conștiințe.
Însă evenimentul cu adevărat epocal este unul diferit, care urmează să modeleze fața lumii pentru cel puțin 100 de ani de acum înainte, iar acesta se numește … RIC. Ce este RIC? O alianță care se tot coace în ciuda animozităților interne: Rusia-India-China. Chiar dacă pare imposibilă, e chiar mai mult decât posibilă. Eu aș spune chiar inevitabilă. Fiecare dintre părțile acestei alianțe are nevoie de ceilalți, cu toate că fiecare spune că poate trăi pe propriile picioare. Iar evenimentele de dată recentă ne indică – spun eu – inevitabilitatea fondării unui pol de putere cum nu a mai văzut lumea până acum.
Rusia-India-China? Ce-i asta? China și India nu se înțeleg în ruptul capului. Rusia și China au probleme istorice și între ele există chiar o neîncredere reciprocă. Și, ca să fie treaba treabă, China are granițe comune cu ambele. Știți cum e cu vecinii… E posibil așa ceva? Da, dacă aranjăm puțin lucrurile și transformăm RIC în CRI sau IRC. O să înțelegeți imediat ce înseamnă.
China este, fără doar și poate locul 1 în această combinație. Nu e nimic de demonstrat aici. India este indubitabil locul 2 din punct de vedere economic. Știu, totul provine mai degrabă de la faptul că sunt mulți. Iar Rusia este locul 3. Și-atunci de ce pun Rusia pe 2? De fapt, CRI nu e un clasament al importanței, iar Rusia se află în mijloc din cu totul alt punct de vedere: este liantul alianței. India are încredere în Rusia, nu în China. China, după cum deja s-a dovedit, are deplină încredere în capacitatea Rusiei de negociere. Astfel încât rușii devin o componentă esențială. În plus, Rusia este furnizorul preferat de hidrocarburi al celor două țări și, în același timp, un consumator ideal al exporturilor celor două țări. Din punct de vedere militar, Rusia nu este doar numărul 1 al alianței, ci, mai mult, un tezaur tehnologic gigantic și o creativitate de neoprit. În domeniul tehnologiilor militare, rușii sunt, de departe numărul 1 mondial, reușind imposibilul cu resurse bugetare absolut rahitice. Geografic, alianța dintre cele trei puteri asigură o zonă continentală continuă, ieșiri la toate mările și oceanele importante ale lumii și controlul rutelor comerciale esențiale. Din punct de vedere al infrastructurii, conexiunile Rusia-China-India au un potențial exploziv care poate multiplica de câteva ori PIB-urile actuale ale celor trei doar prin investițiile în infrastructură! Nu mai vorbesc despre posibilitățile interne de dezvoltare unde, atât Rusia cât și India au un teribil loc de creștere, iar China, prin integrare, își poate chiar tripla actualul PIB. Știu că par cifre mult prea mari, dar realitatea e dincolo de imaginație.
RIC este așadar mai mult decât inima BRICS, fiind, în același timp, propulsorul întregii construcții. Doar prin colaborarea internă, RIC poate depăși orice alianță a istoriei. Dar … este posibilă? În actualul context, în care Trump a jignit India într-un mod mai mult decât golănesc, în care China simte răsuflarea dușmanului în ceafă și în care Rusia a înțeles agresivitatea parazitismului de sorginte vestică, părerea mea e că strângerea alianței este mai mult decât posibilă. Nu doar argumentele economice sunt hotărâtoare, ci și cele strategice. Există un singur punct nevralgic pentru relația China – India, iar acel punct este cel al apelor transfrontaliere, unde China blochează râurile cu mega-barajele sale. Dar eu unul cred că e un punct care poate fi rezolvat, prin continuarea sistematizării în India, adică alt element de infrastructură esențial.
Așadar, în loc să vă uitați spre mizeria în care niște paraziți europeni încearcă să-și proiecteze puterea lipsă, mai bine observați evenimentele cu adevărat epocale care se desfășoară sub ochii noștri!