Politica externă a Republicii Moldova s-a radicalizat într-un fel care nu este specific clasei conducătoare din acest stat. Politicienii de la Chișinău au intrat în cazinoul geopoliticii și la masa de ruletă au pus toate jetoanele pe același număr, fără a ține cont că bila se poate opri la “13 negru” și în asemenea caz ar putea fi mari dificultăți pentru vulnerabila republică.

Republica Moldova s-a aliniat pe deplin Administrației Biden, adică unei fantome, din moment ce aceasta a pierdut alegerile în noiembrie 2024 și se manifestă foarte ostil la adresa Administrației Trump. După cum s-a văzut, din păcate pentru Republica Moldova, ostilitatea este reciprocă. SUA este foarte rece la adresa Republicii Moldova.

Regimul Sandu – Recean a mizat și pe Soros, care acum nu doar că nu mai are nicio influență asupra executivului american, dar este văzut de Administrația Trump ca un dușman de moarte, ca o întruchipare a Necuratului.

Maia Sandu și Dorin Recean au mai mizat și pe Franța și Germania, o politică foarte corectă până la un punct, din moment ce Republica Moldova are ca obiectiv aderarea la UE și totodată UE acoperă deficitele bugetare ale Chișinăului, asigurând astfel funcționarea statului.

Numai că UE nu a fost competentă în probleme de securitate. S-a văzut că UE nu se extinde în afara umbrelei de securitate a NATO. Statele foste comuniste din Europa au aderat mai întâi la NATO pentru a fi primite în UE.
Din cauza războiului chestiunea de securitate a devenit de importanță crucială. În prezent Occidentul este divizat, SUA și UE au poziții diferite privind încheierea războiului.
Părerea SUA va conta în cele din urmă, din moment ce europenii nu pot asigura singuri securitatea.

Încheierea războiului, fie că se va hotărî în Alaska, fie mai târziu, în altă parte, va stabili linia de demarcație între Est și Vest. Desigur că ar fi de dorit ca această linie să coincidă cu frontiera internațională a Ucrainei din 2013, dinainte de agresiunea ilegală și nejustificată a Federației Ruse asupra Ucrainei.

Numai că, din păcate, politica este după posibilități, nu după dorințe. Cred că în cazul de față problema României este dacă linia de demarcație va fi pe Nistru sau pe Prut, iar situația nu este deloc bună din acest punct de vedere. Republica Moldova ar putea fi lăsată dincolo de “Cortina de votcă”, pentru că nu o mai putem numi “Cortina de fier”, ca în timpul războiului rece.

Dacă Chișinăul se bazează doar pe atitudinea vehementă din prezent a Franței și Germaniei, a UE în general, pe flancul estic,s-ar putea să se înșele. Regimul Maia Sandu – Dorin Recean ar trebui să își amintească despre eșecul epic al mult trâmbițatului Parteneriat Estic de Vecinătate al UE (PEV). După eșecul Summit-ului UE-PEV de la Vilnius din 2013 și mai ales după anexarea Crimeei și agresiunea din Donbass PEV a dispărut peste noapte! S-a evaporat! Nimeni din cancelariile occidentale nu a mai vrut să audă de PEV, considerat ca un instrument de provocare a Rusiei.

Tot așa pot dispărea și speranțele privind extinderea spre Est a UE.

Situația din 2014 s-ar putea repeta în prezent. Franța și mai ales Germania ar putea să prefere întoarcerea la vechiul model de dezvoltare din trecut, bazat pe importul de energie din Rusia și să constate că crearea Europei Federale, una dintre motivațiile nedeclarate ale implicării acestor state pe flancul estic, rămâne încă un obiectiv prea îndepărtat. UE ar putea abandona ideea de integrare a Reoublicii Moldova, mai ales că nici nu o va putea susține din punct de vedere al securității, în absența aliatului american.

Nu prea văd cum Republica Moldova și-ar putea reconcilia relația cu SUA, în primul rând pentru că nu își dorește acest lucru. Maia Sandu s-a poziționat agresiv de partea lui Zelenski, după ciocnirea președintelui ucrainean cu președintele Trump și vicepreședintele Vance în Biroul Oval de la Casa Albă.

După 8 luni de la câștigarea alegerilor de către Donald Trump, Maia Sandu încă nu a schimbat ambasadorul de la Washington. Acesta poate că o fi fost bun să fie acreditat pe lângă Administrația Biden, însă este contraindicat pentru Administrația Trump.

În alte vremuri Republica Moldova poate ar fi încercat să apeleze la România pentru a media relația cu SUA, deoarece România era principalul aliat al Washingtonului în regiune, numai că parteneriatul strategic România – SUA, unul dintre cei trei piloni ai politicii externe și de securitate românești nu mai există. Relația României cu SUA este înghețată.

SUA a mai intervenit prin intermediul României, pentru că i se părea ideal ca unele afaceri pe care le considera locale să le încredințeze aliaților săi din regiunea respectivă, însă acum acest model de colaborare nu mai există.

În anul 2003 SUA a acționat prin intermediul României împotriva încheierii Memorandumului Kozak, pentru federalizarea și transnistrizarea Republicii Moldova, iar România la rândul său a sprijinit manifestațiile de masă din Chișinău, unde a avut un aport însemnat Iurie Roșca, pe atunci președintele PPCD.
Totodată, americanii i-au garantat președintelui de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin că va fi ajutat cu sprijin politico-diplomatic și financiar-economic dacă va rezista presiunilor Moscovei.

În anul 2005 președintele român Traian Băsescu, se afla în prima lui vizită oficială la Washington, în timp ce Parlamentul Republicii Moldova urma să aleagă prin vot președintele republicii.

Dacă în Ucraina revoluția portocalie avusese loc în piața Maidan din Kiev, Băsescu și cu americanii au considerat ca în Republica Moldova “revoluția portocalie a avut loc în capul lui Voronin”. Ca atare, Băsescu a decis să sprijine realegerea lui Voronin în funcția de președinte al republicii și în acest scop trebuia să convingă PPCD, partid pro-românesc de opoziție să îl voteze pe Voronin.

S-a deplasat la Chișinău D.I. trimisul lui Băsescu, asistat de încă cineva.
Cei doi s-au întâlnit la Hotel “Nobil” din Chișinău cu Iurie Roșca, președintele PPCD. Lui Roșca nu i-a venit să-și creadă urechilor când a auzit ce i se cere, însă D.I. i l-a dat lui Roșca la telefon pe Traian Băsescu, care atunci se afla la Washington, în vizită oficială.

Acum puterea de la București nu mai are legături cu SUA și nu mai pare influența nimic acolo. Însă aliatul ideologic din România al Administrației Trump este partidul AUR, condus de George Simion, un politician care are contacte solide la Washington.
Desigur că George Simion nu îl poate suna acum pe Trump în Alaska și să-i ceară “să se miște mai cu talent” în legătură cu Republica Moldova, după cum spunea o celebră reclamă din anii 2000. Însă în timp contactele AUR din zona republicanilor americani ar putea fi activate în favoarea Republicii Moldova, dacă se lucrează în timp.

AUR este pe val în România, cu un scor de peste 40%, în timp ce partidele de guvernământ se prăbușesc. Pentru alegerile din 2028, Remus Ștefureac directorul institutului INSCOP de sondare a opiniei publice atribuie atribuie AUR un potențial de 60%!

Ostilitatea regimului Maia Sandu – Dorin Recean împotriva lui George Simion și a AUR ia forme aberante și ar putea fi justificată numai dacă Chișinăul ar putea crede în propriile sale minciuni, pe care le-a invocat mai întâi pentru a justifica interdicția de intrare a lui George Simion aplicate de Plahotniuc – Dodon și prelungită de Sandu – Recean.

Din ostilitate față de AUR, implicat în organizarea Conferinței MEGA la Chișinău, regimul Sandu – Recean a interzis intrarea în Republica Moldova a unor parlamentari și europarlamentari suveraniști din state UE invitați la Conferinta MEGA, cum ar fi Grecia, Cehia ș.a. Probabil măsura s-a luat în consultare cu sfătuitorul german al Maiei Sandu, care a încadrat-o din partea BND.

Până aici, toate bune. Desigur că Bruxelles-ul a fost mulțumit de măsură. Numai că regimul Maia – Recean a făcut o greșeală de neiertat. “La grămadă” cu politicienii europeni a interzis și accesul unui american, Brian Brown.
Brown este unul dintre agenții electorali activi ai lui Donald Trump, în calitatea sa de președinte al organizației conservatoare “Congresul Mondial al Familiilor”.

Situație a fost bizară și numai la Chișinău cred că se putea întâmpla așa ceva. După multe ore de zbor din SUA, lui Brian Brown i s-a interzis accesul în Republica Moldova la punctul de frontieră de la Aeroportul Internațional Chișinău “Eugen Doga”.
Brian Brown a pierdut mai multe ore pe aeroport, în “țara nimănui”, până când moldoveni l-au somat să se urce în primul avion, care întâmplător zbura spre Varșovia și să achite biletul din banii lui.
Brown s-a îmbarcat în avionul de Varșovia, numai că apoi moldovenii au oprit avionul pe pistă, l-au coborât pe Brian Brown și l-au escortat cu o mașină a poliției până la Hotelul LeoGrand Radisson din Chișinău unde avea loc Conferința MEGA. Americanul a ajuns la destinație după 12 ore petrecute pe aeroport. Între timp sunase la Washington și de acolo s-a sunat la Ambasada SUA din Chișinău pentru rezolvarea situației. Probabil a durat mai mult din cauza diferențelor de fus orar.

Asemenea situații prostești pot fi evitate. Însă dacă se întâmplă, acestea nu se uită, se trec pe răboj.

Regimul de la Chișinău ar avea destule semne că este în contrasens cu Washingtonul. În vederea alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025 regimul Sandu – Recean a obținut ca autoritățile române să aplice o interdicție de intrare pe timp de 5 ani în România și implicit în Spațiul Schengen pentru Ion Ceban, primarul Chișinăului și șeful blocului electoral “Alternativa”.
Aparent PAS, partidul Maiei Sandu și al lui Recean a câștigat un avantaj electoral asupra “Alternativei” lui Ceban.

Însă ceva nu se leagă aici. La câteva zile după măsura aplicată lui Ceban, primarul Chișinăului s-a fotografiat la el în birou cu însărcinatul cu afaceri ad interim al SUA în Republica Moldova, discutând despre relația bilaterală.
Washingtonul a dat astfel câte un bobârnac atât Chișinăului, cât și Bucureștiului.

Kaja Kallas, înaltul reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate împreună cu reprezentanți a 16 state europene au semnat o scrisoare ultimativă la adresa Reoublicii Georgia. Georgienilor li se cerea să rezolve mai multe probleme, printre care cele mai importante erau relaxarea regimului ONG-urilor și al mișcării LGBTQ și introducerea vizei de intrare pentru cetățenii ruși în Georgia. În caz de refuz, UE ar putea să reintroducă viza de intrare pentru cetățenii georgieni.

În mod surprinzător, ministrul român de Externe Oana Țoiu nu a semnat scrisoarea respectivă. Ea a motivat că a susținut inclusiv în discuția la Consiliul European că România este pragmatică în această problemă și nu e de acord cu măsuri ireversibile. Aceasta este bineînțeles poziția statului român și statul român nu ar fi făcut așa ceva dacă nu ar fi avut un semnal din SUA. Ar fi singura explicație rațională.
SUA nu vrea radicalisme pe flancul estic, care ar putea deranja discuțiile cu Rusia privind încheierea războiului. Este încă un semn că Chișinăul este pe contrasens.

Dragi prieteni, regimul Maia Sandu – Dorin Recean “se joacă de-a țara-n bunghi (bumbi n.m.) cum se spune expresiv în Basarabia, adică joacă țara la jocul de nasturi.
În aceste vremuri de grave turbulente ei au ales să pună toate jetoanele pe un singur număr la masa de ruletă a geopoliticii și s-ar putea să le pice “13 negru”, adică totul să se termine foarte prost pentru Republica Moldova și cetățenii săi.

P.S. Am tot scris în această postare despre regimul Sandu – Recean deoarece premierul Dorin Recean este brațul executiv al regimului. Însă din păcate nu Dorin Recean pare a fi succesorul Maiei Sandu, aflată la al doilea mandat prezidențial. Cred că îl pregătesc în acest scop pe Nicu Popescu, fostul ministru de Externe. Eu l-aș fi preferat pe Recean, pentru că este mult mai favorabil României decât Popescu. În al doilea rând, Recean este un conducător mai puternic și mai experimentat decât Popescu și ar fi garanția că am avea stabilitate peste Prut.

Foto 1: Brian Brown, omul lui Trump, a reușit să ajungă la Conferința MEGA din Chișinău după ce inițial a fost oprit la aeroport.

Foto 2: Primarul Ion Ceban după ce a fost interzis în România, fotografiat împreună cu Kevin Covert, însărcinatul cu afaceri american în R. Moldova.