În contextul continuării consolidării capacităților militare extinse de către Statele Unite în vederea pregătirii unui posibil atac asupra Iranului, se pune întrebarea centrală: cum vor reacționa țări precum Rusia și China, se întreabă într-un comentariu Rainer Rupp, citat de https://opozitia.net și preluat de Romanian Global News.
Având în vedere constelația globală a forțelor geopolitice, Putin și Xi nu își vor putea permite să accepte o înfrângere sau chiar o posibilă distrugere a Iranului, suferind astfel o pierdere devastatoare de prestigiu, care ar putea duce la prăbușirea întregului proiect multipolar BRICS+.
Pe de altă parte, nici Moscova, nici Beijingul nu vor să riște un conflict militar direct cu SUA, ceea ce este valabil și pentru SUA, deoarece riscul ca un război convențional între marile puteri nucleare să degenereze într-un conflict nuclear este pur și simplu prea mare. Deci, dacă participarea directă la război este exclusă, în ce mod ar putea Rusia și China să sprijine Teheranul să se apere împotriva amenințării unui atac american neprovocat și ilegal din punct de vedere al dreptului internațional? De fapt, ambele țări au făcut deja multe pentru a consolida în mod semnificativ potențialul de descurajare militară al Iranului, membru al BRICS+.
În războiul care are ca obiectiv schimbarea regimului de la Teheran și supunerea Iranului, aviația americană va juca din nou rolul principal. Doar că de data aceasta, cel mai probabil, lucrurile vor decurge cu totul altfel decât a planificat Washingtonul. De la ultimul bombardament masiv neprovocat și ilegal al SUA din iunie anul trecut, Rusia și China au făcut tot posibilul pentru a crește la un nivel inacceptabil pierderile preconizate ale aviației militare americane în termeni de piloți și echipamente, în cazul unei repetări a acțiunii.
Rusia a construit în scurt timp un sistem integrat de apărare aeriană pentru Iran – o capacitate pe care țara nu o avea înainte și pe care Teheranul o refuzase chiar înainte de ofensiva americană-israeliană de douăsprezece zile de anul trecut. La acea vreme, în guvernul de la Teheran s-au impus forțele care doreau să împiedice o legătură militară prea strânsă sau integrarea cu Rusia și care credeau că pot satisface cerințele unei apărări aeriene eficiente și moderne cu mijloace proprii. Pentru aceasta, Iranul a plătit un preț sângeros în iunie anul trecut.
Acum, nu numai că Iranul dispune de noi sisteme radar și rachete de apărare aeriană de ultimă generație, dar Rusia le-a integrat în scutul cuprinzător de apărare aeriană al sistemelor strategice rusești de avertizare timpurie și recunoaștere și a conectat din nou între ele sistemele individuale. Ceea ce înseamnă că sistemele de comandă a focului ale rachetelor antiaeriene iraniene de fabricație rusă, cum ar fi S-300, care se află pe teritoriul iranian, sunt cuplate cu sistemele strategice de recunoaștere la distanță prin sateliți și sisteme radar rusești.
Noua arhitectură de apărare integrată are o structură multistratificată. Nivelul exterior servește la interceptarea țintelor inamice cât mai departe posibil de teritoriul propriu – identificarea și doborârea acestora înainte ca ele să atingă spațiul aerian propriu. Urmează nivelul apărării aeriene strategice la nivel național. Apoi vine nivelul operațional al spațiilor de luptă mai mari din interiorul țării, care se bazează, de exemplu, pe sistemul rus „Pantir”, care și-a dovedit eficiența. Ultimul și cel mai mic nivel este reprezentat de apărarea punctuală de proximitate, de exemplu cu arme antiaeriene portabile, cum ar fi „Igla”. Este ultima linie de apărare în cazul în care o țintă – de exemplu, o dronă sau un elicopter care apare brusc – a penetrat toate celelalte niveluri de apărare.
Dacă un astfel de sistem funcționează integrat, înseamnă că toate sistemele radar și de armament de la toate nivelurile comunică între ele. Dacă un nivel nu reușește să neutralizeze o țintă, datele sunt transmise automat la nivelul următor, care preia apoi încercarea de interceptare – și așa mai departe, până când obiectul inamic este distrus sau avariat. Desigur, rachetele portabile nu sunt concepute pentru a intercepta rachete balistice sau de croazieră. Cu toate acestea, ele pot fi utilizate în mod eficient împotriva avioanelor de luptă, elicopterelor sau dronelor mai mari.
În acest fel, chiar și rachetele antiaeriene iraniene mai vechi, dar încă funcționale, de tipul S-200, pot fi utilizate cu succes. Conform rapoartelor, ele s-au dovedit a fi eficiente în Irak, în special împotriva rachetelor de croazieră Tomahawk ale SUA. Dar nu numai apărarea antiaeriană le creează probleme rachetelor americane Tomahawk, ci și propria întreținere deficitară. De exemplu, din cele douăsprezece rachete Tomahawk pe care președintele american Donald Trump le-a lansat recent asupra unor ținte din Nigeria, capetele explozive ale unora nu au detonat – cu o rată de eșec de 33%.
Cele menționate nu sunt nici pe departe toate problemele cu care se vor confrunta americanii în războiul aerian împotriva Iranului. Deși până în prezent nu a fost confirmat oficial de nicio parte, conform rapoartelor mass-media, cel mai performant sistem de apărare aeriană din lume, S-400 produs în Rusia, ar face acum parte din arsenalul iranian. Personalul iranian a fost instruit în utilizarea sistemului cu câțiva ani în urmă. Teheranul a comandat și a plătit S-400 în ultimii ani, dar Rusia a amânat livrarea din cauza sancțiunilor ONU împotriva livrărilor de arme către Iran. După expirarea sancțiunilor, sistemul ar fi putut fi livrat în ultimele luni – ca nivel superior al noului sistem de apărare aeriană.
Se pare că Iranul s-a înarmat și în domeniul forțelor aeriene. Conform unor rapoarte, piloții au fost instruiți pe avionul de luptă rus de tip Su-35 și au fost livrate aparate corespunzătoare. Su-35 ar fi superior celui mai important bombardier de vânătoare al forțelor aeriene americane în ceea ce privește raza de acțiune și performanța în anumiți parametri.
Iranienii acordă în prezent o atenție specială avionului de luptă american F-35. Speranța SUA și a Israelului pentru un succes militar rapid împotriva Iranului se bazează pe acest bombardier de vânătoare cu capacitate de camuflaj, supranumit „computerul zburător”. Însă nici acest sistem nu mai este considerat de mult invulnerabil.
În timpul războiului aerian neprovocat și ilegal din punct de vedere al dreptului internațional, care a durat 78 de zile, purtat de NATO împotriva Iugoslaviei, apărarea aeriană sârbă a doborât, pe 27 martie 1999, un avion de vânătoare american „Nighthawk” de tip F-117A, dotat cu un sistem de rachete relativ vechi, dar cu tehnologie radar modernă.
În acest context, vestea că China a livrat Iranului sisteme radar integrate care fac vizibile avioanele stealth de la distanțe mari ar trebui să provoace mari dureri de cap planificatorilor americani.
Sistemul radar revoluționar al Chinei funcționează cu benzi de frecvență înguste, cu unde scurte, și se pare că, în combinație cu tehnologia satelitară, poate detecta mișcările aeriene pe o rază de 500 până la 600 de kilometri în afara spațiului aerian iranian. Astfel, lansările de rachete americane sau israeliene ar fi detectate din timp, ceea ce ar oferi Teheranului un timp de reacție prețios. În cazul unei rachete de croazieră, ar rămâne aproximativ 30 de minute până la pătrunderea în spațiul aerian iranian – un interval de timp considerabil pentru activarea sistemelor de apărare. De asemenea, lansările și mișcările de zbor ale avioanelor americane și israeliene F-35 ar putea fi detectate din timp și ar putea fi interceptate de sistemul integrat de apărare aeriană complex.
Planificatorii americani resping însă astfel de scenarii ca fiind nefondate. Ei susțin că noul sistem radar anti-stealth chinezesc nu a fost testat suficient în practică. În plus, tehnologia rusă și chineză nu a fost încă testată în condiții reale de război. Rămâne de văzut dacă evaluarea lor este corectă. Criticii avertizează că piloții F-35 ar putea avea parte de surprize neplăcute.
Un lucru este cert: multe dintre sistemele descrise nu existau sau nu erau operaționale în iunie anul trecut, când SUA a atacat ultima dată. În mod complet neașteptat din partea Iranului, loviturile israeliene țintite de la începutul războiului de 12 zile au provocat daune considerabile infrastructurii militare iraniene: instalațiile radar și sistemele de apărare antiaeriană au fost distruse, iar ofițeri de rang înalt au fost uciși. Totuși, un astfel de atac surpriză ar fi mai dificil de realizat acum. Teheranul nu are încredere în asigurările americane și israeliene, nici măcar în faza actuală a negocierilor.
Efectul surprizei nu poate fi repetat. În plus, potrivit unor observatori occidentali imparțiali, Iranul dispune acum nu numai de structuri de avertizare timpurie și de apărare semnificativ îmbunătățite, ci și de posibilitatea de a trage cu rachetele sale hipersonice avansate asupra navelor de război și bazelor aeriene americane aflate într-un perimetru de până la 2.000 km de granița iraniană.
Astfel, nu numai că fiecare bază americană din Orientul Mijlociu devine o țintă potențială pentru rachetele iraniene Khorramshahr și Sejjil, ci și baza britanico-americană din Cipru, bazele americane din Grecia sau Bondsteel din Kosovo, până la bazele americane din România și Bulgaria. Rachete antiaeriene americane Patriots și Thaad nu s-au dovedit eficiente în apărarea împotriva tehnologiei iraniene, utilizată și de ruși în Ucraina.
Nimeni nu știe cum se va termina această criză, care are potențialul de a deveni un război mondial. Planificatorii americani par să ignore prea ușor riscul de pierderi masive din partea lor. Poate că au dreptate și că noul sistem radar anti-stealth chinezesc, care nu a fost încă testat în luptă reală, nu își poate îndeplini sarcina în caz de urgență. Desigur, rămâne și întrebarea cât de bine sunt interconectate toate sistemele. Războiul real și brutal, în care este vorba de viață și de moarte, rămâne testul suprem.
Așadar, va trebui să așteptăm și să vedem ce se va întâmpla în cele din urmă. Dar dacă americanii se înșeală, atunci eroii piloți de F-35 vor avea parte de un șoc. Unii dintre ei vor rata băuturile obișnuite după bombardamente la barul din sala ofițerilor.
………………….
ZIUA 6 / Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. După primele cinci zile s-au strâns 1.075 euro dintr-un total de 3.000. Amănunte, aici.