Sunt unii care cred că denumirea „Alianța Epstein” este doar o bagatelă inteligentă, inventată de cineva din domeniul propagandei. Ce-i drept sună bine, e inteligent construită, dar asta nu înseamnă că e precum unei imagini de marketing, adică ceva gonflat, bun să stea în față doar cât timp durează campania publicitară. Aș spune că, în general, acesta este destinul nedrept al imaginilor prea conforme cu realitatea: cu toate că sunt reale, nimănui nu-i vine să creadă asta, se arată într-o analiză a lui Dan Diaconu de pe https://trenduri.blogspot.com, preluat de Romanian Global News.
Adevărul e că, dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu câteva luni că Trump va porni un război cu Iranul pentru a ascunde chichițele dosarului Epstein, i-aș fi spus că e nebun. Însă ar trebui să studiem puțin evoluția situației.
La data de 30 ianuarie 2026, Departamentul de Justiție, sub conducerea procurorului general adjunct Todd Blanche, a publicat o tranșă masivă de 3,5 milioane de pagini. Odată cu această lansare, DoJ a anunțat că aceasta reprezintă „ultima producție majoră de documente”, sugerând că obligațiile legale au fost îndeplinite. Totul a degenerat într-un scandal deoarece au ieșit la iveală o grămadă de documente care fuseseră ascunse. De asemenea, modul de protejare a mahărilor politici – sub pretextul de protecție a vieții private – dar și cele de dezvăluire a numele și fotografiilor martorilor, punându-li-se viața în pericol, a generat un alt scandal.
Administrația Trump a încercat să contracareze cu „Dosarele OZN” – subiect considerat foarte important din punct de vedere al atracției publicului. Și, după ce nici acesta nu a atras, a început nebunia cu Iranul.
Dar să nu aruncăm acuze, ci să venim cu dovezi. „Tot ce știu este că Jeff(Epstein n.n.) a încetat să mai comunice cu Trump când și-a dat seama că e un impostor. Există o înregistrare video cu Jeff spunând asta”. E declarația fulminantă făcută de Mark Epstein(fratele lui Jeffrey Epstein) la emisiunea „Uncensored” a lui Piers Morgan. E o declarație destul de importantă, care-l leagă pe Trump de caz, dar nu e cea pentru care am scris articolul. Am folosit-o doar de încălzire întrucât altceva vreau să demonstrez azi, anume că nu e vorba doar de Trump, ci de o întreagă Administrație coruptă și mânjită cu acest caz. Iată de ce, înainte de a începe, v-aș ruga să recitiți ceea ce am scris despre subiect pe data de 9 februarie, anul curent. Se va dovedi foarte interesant în contextul dezvăluirilor de azi.
Dacă articolul menționat îl leagă pe Peter Thiel – consilier și protejat de-al lui Trump – de Epstein, de data aceasta avem ceva mult mai spectaculos. Doar că, pentru a înțelege, trebuie să revenim la omul cheie al acelui articol, anume fostul premier israelian Ehud Barak. Individul a lucrat prin intermediul a trei firme fondate în 2014-2015. Denumirea firmelor vine de la „primul principiu” al lui René Descartes: Cogito, ergo sum. Așadar, cele trei entități sunt: Cogito Ltd.(2015), Ergo Ltd.(2014), Sum Ltd.(2015). Structura lui Sum Ltd. a fost desenată de avocatul lui Epstein Darren K. Indyke.

Ergo – prima companie a lui Ehud Barak, producea rapoarte de intelligence care erau vândute fondurilor de hedging, permițându-le acestora să se miște agil, ținând cont de provocările geopolitice. Ca să înțelegeți cam pe ce informații se bazau rapoartele, vă dau alăturat un exemplu dintr-un astfel de raport, în care se listează sursele utilizate: un prieten de 20 de ani de-al lui Purin care e consilier geopolitic al său, fost ambasador al SUA în Ucraina, fost ambasador proeminent al SUA, care a avut un post de conducere în Departamentul Apărării, fost înalt funcționar al CIA, CEO-ul unei corporații petroliere publice rusești s.a.m.d. Pe ce filieră obținea Ergo astfel de informații cred că e limpede pentru oricine. Iar furnizarea de informații confidențiale ar trebui să înțelegeți că era moneda de intrare în ograda unor firme mari, de la care ajungeau să culeagă ei înșiși informații.
Ei bine, în corespondența firmei Ergo, jurnalistul de investigație Jack Poulson reține o serie de emailuri de-ale partenerului Ergo, Evan Pressman, din care rezultă legăturile companiei cu „Sterling”. Acesta este numele de cod al Soros Fund Management, denumirea venind de la acțiunea sa din 1992, când a reușit să prăbușească lira sterlină, obținând un profit de peste 1 miliard de dolari. Astfel, legăturile dintre Ergo și Soros Fund Management devin extrem de strânse. Într-un mail din din iunie 2014 se vorbește despre un acord de co-investiție pe care Ergo ar urma să o facă împreună cu fondul lui Soros.
Dar cel mai important element, pe care nu vi l-am spus încă, este faptul că persoana care colabora activ cu cei de la Ergo era nimeni altul decât … Scott Bessent, pe atunci Chief Investment Officer al Soros Fund. Ei bine, iară cum se întâlnesc marile spirite peste timp! Oare câți dintre cei care citiți acest material știați că actualul Secretar al Trezioreriei SUA a fost unul dintre oamenii cheie al lui Soros?
Ei bine, în ianuarie 2016, Scott Bessent, reprezentantul lui Soros, oferă consultanță prin intermediul Soros Fund companiei Southern Trust(deținută 100% de Epstein) pentru achiziția a 50% din acțiunile Sum ltd. În acest mod Epstein a devenit acționar comanditar în compania lui Ehud Barak. Și astfel banii lui Epstein au ajuns în compania de securitate Carbyne, despre care am vorbit în articolul trecut, dar doar parțial.
De remarcat este faptul că actualul Secretar al Trezoreriei SUA este efectiv mânjit cu dosarul Epstein, însă datele despre el nu au ieșit la iveală decât în urma unor informații rezultate dintr-o altă investigație. Și nu e de mirare de ce s-a pus frâna pe publicarea în continuare a documentelor din dosarul Epstein. Știți care-i buba mare? Faptul că în urma desecretizărilor, în Europa s-au început investigații masive, în care au picat capete grele. Cazul Andrew Mountbatten-Windsor a făcut turul planetei și pare că stă la baza previzibilei abdicări a regelui Charles. Însă, în SUA, se vede limpede că nimeni nu are determinarea de a cerceta esența cancerului care s-a dezvoltat acolo! Citind dosarul te cutremuri și nu înțelegi de ce nu s-a făcut nimic!
Dar mai avem ceva, de data aceasta de-a dreptul inedit. În 2020, Departamentul de Servicii Financiare al New York a amendat gigantul bancar Deutsche Bank(DB) cu 150 milioane de dolari pentru relația pe care-a avut-o cu Jeffrey Epstein. O modalitate facilă de a se spăla pe mâini. Însă există o poveste extrem de interesantă aici.
La o lună după ce Epstein a dat colțul, procurorii se întrebau dacă trebuie conexat cazului Epstein … cazul investigațiilor asupra lui Jared Kushner. Motivul? Au avut același Relationship Manager(RM) și același ofițer de conformitate(OC) care a investigat situația, Tammy Hill McFadden, pe numele său. Aici treburile sunt extrem de încurcate deoarece Jared Kushner era bănuit de OC-ul Departamentului de Conformitate al DB de manipulare de bani murdari întrucât efectua plăți salariale către entități inexistente prin intermediul criptomonedelor. Activitatea i-a fost protejată de RM iar OC-ul a spus întreaga poveste celor de la FBI.
Treburile însă devin și mai critice în momentul în care aflăm că Trump însuși beneficia de servicii de private banking de la aceeași Deutche Bank, iar bancherul său personal, o anume Rosemary Vrablic era supervizată de Thomas Bowers – șeful Departamentului de Private Banking – direct implicat în managementul afacerilor bancare ale lui Epstein dar și în cele ale lui Jared Kushner. În mod cât se poate de ciudat, Thomas Bowers a fost găsit spânzurat în casa lui din Malibu, în perioada în care era căutat de FBI. Nu-i ciudat cum o serie de martori cheie mor aproape în același timp cu Epstein pentru a se forța închiderea investigațiilor?
Chestiunea care transpare este cea referitoare la „urmele financiare” ale lui Epstein și ale acoliților săi, care nu au fost investigate niciodată. De-aici și mirarea tuturor celor care constată că dosarul este unul rămas în aer și artificial închis după condamnarea lui Ghislane Maxwell. Ca să înțelegeți mai bine de ce treburile put, vă voi mai spune că depoziția ofițerului de conformitate de la Deutche Bank(McFadden) a venit, cel mai probabil, în urma completării de rapoarte cu tranzacții suspecte, așa cum obligă legea. Modul în care relationship managerul l-a protejat pe Jared Kushner ține de acoperirea legalității tranzacțiilor, dar orice tranzacție(sau set de tranzacții) care respectă anumite pattern-uri sunt automat identificate de sistemul informatic al Băncii și ajung la ofițerul de conformitate care are obligația să transmită rapoartele mai departe. Așa funcționează peste tot în lume legislația privind spălarea banilor. Partea explozivă vine când aflăm că ofițerului de conformitate McFadden a fost concediată în urma descoperirii potlogăriilor din jurul lui Epstein.
Revenind la Jared Kushner, mulți au impresia că e un abil om de afaceri. Însă, cel mai probabil, individul e doar un escroc care toacă bani pe bandă rulantă. După ce SUA, sub presiunea Iranului, și-a retras portavionul și militarii, sugerându-le statelor din Golf să se descurce singure cu apărarea propriului teritoriu, un oficial din Qatar a explodat: „Noi i-am dat bani ginerelui lui Trump pentru a ne apăra, iar ei ne lasă acum să ne descurcăm singuri”. Povestea e cât se poate de adevărată. O investigație New York Times a scos la lumină mai multe investiții suspecte: una de două sute de milioane de dolari făcută de Fondul Suveran al statului Qatar în firma de private equity a lui Jared Cushner, o sumă egală cu cea investită de Fondul Suveran al Emiratelor Arabe Unite. Asta în timp ce Fondul Suveran Saudit a investit două miliarde de dolari în Affinity Equity în 2021, imediat după ce Kushner a plecat de la Casa Albă. Acest tip de „umplere a buzunarului” din Golf este specific politicii americane. Ați uitat de fondurile primite de familia Clinton în „Clinton Foundation” sau șpăgile familiei Bush?
Doar că, în cazul lui Kushner, totul vine pe fondul unor potlogării monumentale. Se știe că Mohammed bin Salman intrase într-un con de umbră în urma asasinării cu bestialitate a jurnalistului Jamal Khashoggi, acțiune petrecută la Istanbul, în incinta Consulatului Saudit. Afacere scoasă la iveală de logodnica lui Khasoggi și de serviciile secrete turcești. În urma bestialei crime – care a constat inclusiv în transportul cu geanta diplomatică a jurnalistului tranșat – îl izolase definitiv pe MbS pe scena internațională. Ei bine, cel care l-a spălat și l-a făcut din nou dezirabil pe prințul moștenitor saudit a fost același Kushner, care a intermediat revenirea sauditului cu socrul său, Trump. Asta îl face pe MbS să se laude față de prieteni că „îl are pe Kushner la buzunarul său”.
De remarcat e că Epstein urmărea cu atenție tranzacțiile financiare și interacțiunile lui Kushner deoarece de fiecare dată acesta ateriza în rahat și avea nevoie de mai mulți bani. Bani pe care-i culegea ori de pe la diverși dubioși din Golf, ori de la cămătari de renume pe care-i „înțepa”. Problema e că, dincolo de afacerile care sunt oarecum „tradiționale” în sistemul american de corupție, pare că Jared Kushner a reușit să mute mai mulți bani rusești, prin aceasta înțelegându-se că a ajutat anumite entități să eludeze sancțiunile prin intermediul firmelor și influenței sale. Aici problema e majoră întrucât, în conformitate cu legislația americană, astfel de fapte sunt asimilate infracțiunii de spălare de bani și se pedepsesc cu închisoare de 20 de ani pentru fiecare cap de acuzare și plata unei amenzi de 500 000$ sau, dacă suma spălată depășește această valoare, dublul sumei spălate. Așadar, povestea e gravă și întrucât au început să iasă la lumină documente, cel mai probabil nu se va mai putea pune batista pe țambal, mai ales în urma prostiilor pe care le face Trump acum.
Însă, până una-alta, Administrația SUA lucrează efectiv ca o bandă de hoți. Și asta la lumina zilei! De exemplu, idiotul suprem Scott Bessent(vă dați seama cât de proști sunt pomanagiii sorosisti de rând, dacă ăsta care e atât de prost, a stat pe o funcție cheie în Soros Fund?) pune tălpi fără rușine. În primul rând refuză predarea „Rapoartelor de Activitate Suspectă”(SARs). FinCEN, aflat sub controlul Trezoreriei SUA, centralizează rapoartele cu tranzacții suspecte(de tipul celor făcute de Kushnner). Prin intermediul acestora s-ar puteareconstitui fluxurile de bani ale lui Jeffrey Epstein și acoliților săi între 2003 și 2019. Deși senatorul Ron Wyden(președintele Comisiei de Finanțe) a solicitat oficial aceste documente de mai multe ori în 2025 și 2026, Bessent a refuzat sistematic predarea lor integrală către Congres. Iar argumentul pentru nedivulgarea acestora este acela că „Trezoreria nu are un rol „investigativ” în acest caz și că rolul instituției este doar de a colecta rapoartele, nu de a le disemina”. Este, desigur, efectiv aberantă poziția, dar la ce argumente să te poți aștepta din partea unui asemenea prostovan?
Povestea documentelor deținute de Trezorie este mult mai adâncă deoarece acestea vizează inclusiv complicii financiari ai lui Epstein și ceva îmi spune că aici e daună totală pentru întreg sistemul de putere din SUA. Fișierele secretizate de Bessent ar documenta tranzacții de peste 1,1 miliarde de dolari, inclusiv plăți masive de la finanțiști de pe Wall Street către Epstein. În fapt, idiotul de la Trezoreria SUA caută să-și protejeze nu doar propriul fund, ci și protejează instituțiile bancare care au „închis ochii” la finanțarea rețelei de trafic de minori.
În urmă cu câteva zile, Senatorul Ron Wyden a prezentat un proiect de lege numit Produce Epstein Treasury Records Act(PETRA) special pentru a-l forța pe Bessent să cedeze documentele. Wyden l-a acuzat direct pe Bessent de mușamalizare, afirmând că secretarul Trezoreriei „face tot posibilul ca bogații pedofili și complicii lui Epstein să nu sufere consecințe”. Ca să avem aberația până la cap, vă voi mai spune că, până de curând, Bessent a ocupat simultan și funcția de comisar interimar al IRS(fiscul american), poziție din care avea control total asupra înregistrărilor fiscale ale fundațiilor lui Epstein. Opoziția susține că menținerea acestui control dual a fost o strategie de a preveni orice scurgere de informații din interiorul aparatului fiscal către procurorii statali.
Presiunea însă este mare și, după cum se vede, documente importante tot scapă. Astfel încât e de așteptat să fim martorii unor răsturnări epocale de situație. Nu vă ascund că sunt ferm convins că Epstein – ca element al spionajului israelian – este o roată de moară legată de gâtul întregului sistem american de putere. Doar că, întrucât Partidul Democrat e practic decapitat, avem șanse mari să vedem o accelerare a dezvăluirilor înlesnite de democrați, care acum simt că scaunul lui Trump se clatină.