Cu lideri circari, care arată ca niște clovni scăpați de la casa de nebuni, mișcarea suveranistă la nivel global este foarte aproape de o compromitere ireversibilă, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Păstrând proporțiile, paralela dintre Diana Șoșoacă și Donald Trump ilustrează foarte clar unde ne îndreptăm în viitorul apropiat. Ambii lideri patrioți, animați de o viziune clară asupra apărării intereselor naționale, sunt percepuți drept ”nebuni” din cauza retoricii lor explozive și a gesturilor teatrale. Etichetarea ar fi, poate, inofensivă, dacă ar rămâne doar la nivel personal. Din nefericire, ea aduce un grav deserviciu mișcării suveraniste de pretutindeni, prin transformarea unor idei legitime în ”caricatură”. Și, drept consecință, prin alimentarea narativele adversarilor.
Diana Șoșoacă, fondatoare a Partidului SOS România, a devenit sinonimă cu intervențiile parlamentare virulente. Gesturile sale (ruperea documentelor oficiale în plen, urletele împotriva ”dictaturii de la Bruxelles” sau declarațiile tranșante despre migrație, vaccinuri și pierderea suveranității) o plasează în centrul atenției media. Retorica ei, încărcată de accente conspiraționiste și atacuri la persoană, este autentică în substanță. Lidera SOS denunță pierderea controlului național asupra frontierelor, economiei și valorilor tradiționale.
Totuși, forma extremă în care se manifestă o face să pară instabilă din punct de vedere psihic. Ca atare, presa mainstream o prezintă ca pe o excentrică periculoasă, iar coaliția puciștilor din PSD-PNL-USR-UDMR o folosește ca dovadă vie că orice rezistență la integrarea europeană este complet irațională, sprijinită doar pe o doză bună de spectacol mediatic de prost gust.
Drept urmare, electoratul moderat, care ar putea susține suveranismul economic sau cultural, se distanțează cu viteza luminii, temându-se de asocierea cu haosul, conspirațiile stupide și retorica de mahala. Mișcarea suveranistă din România, în loc să câștige teren prin argumente raționale, devine astfel prizonieră unei imagini de circ politic.
Paralela cu Donald Trump este izbitoare. Președintele american a cristalizat frustrările a milioane de cetățeni prin sloganul ”America First”, a atacat globalizarea, comerțul inechitabil și ”deep state”-ul globalist. Gesturile sale (tweet-uri impulsive în miez de noapte, hiperbola despre ”fake news”, mitingurile electrizante sau evenimentele din 6 ianuarie 2021) l-au transformat într-o figură mediatică imposibil de ignorat. Substanța mesajului său era profund patriotic: protecționism economic, control strict al imigrației, refuzul agendei supranaționale promovate de forumuri internaționale. Doar că retorica sa bombastică și lipsa de filtre diplomatice au permis adversarilor să-l catalogheze ca pe un ”clown” instabil mental.
Imaginea sa de politician ”dus cu pluta” s-a accentuat puternic după răpirea lui Maduro, episodul Groenlanda, războiul din Orientul Mijlociu și amenințarea cu ”distrugerea civilizației iraniene”. Media mainstream a profitat din plin de derapajele lui Trump și a amplificat această imagine de lider plecat cu sorcova, reducând întreaga mișcare suveranistă la un soi de ”trumpism” haotic. Astfel, susținătorii ideilor corecte (suveranitate energetică, revizuirea tratatelor comerciale inechitabile sau combaterea influenței corporatiste transnaționale) au fost etichetați, la pachet cu Trump, drept extremiști. Ca atare, Trump a reușit nu doar să polarizeze și mai tare America, ci a oferit un model exportabil de discreditare internațională a suveranismului.
Amândoi lideri, Șoșoacă și Trump, prin stilul lor ”nebun”, produc un efect pervers la scară globală. În loc să construiască poduri către un electorat cât mai larg, ei adâncesc prăpastia. Mișcarea suveranistă, care ar trebui să se bazeze pe analize economice riguroase (dependența de lanțuri de aprovizionare din Asia, costurile migrației necontrolate, erodarea democrației prin birocrații supranaționale), devine asociată cu conspirații și spectacole de un ridicol grotesc.
Globaliștii exploatează foarte eficient imaginea lui Trump din cel de-al doilea mandat. Orice critică a unui ”centru unic de comandă” (fie el WEF, Comisia Europeană sau Big Tech) este redusă la ”retorică de nebuni”. Rezultă astfel o mișcare suveranistă fragmentată, incapabilă să atragă intelectuali, tehnocrați sau alegători moderați. În Europa de Est, în America Latină sau chiar în Asia, replici ale acestui model erodează credibilitatea suveranismului și îl transformă dintr-o alternativă rațională într-o nișă marginală.
Prin excesele binecunoscute, alde Șoșoacă și Trump nu slăbesc doar propriile partide. Ei subminează întregul front anti-globalist. Ideile lor corecte supraviețuiesc, dar purtătorii lor le fac vulnerabile la demonizare sistematică din partea presei mainstream.
Ieșirea lui Viktor Orban din scena mare a politicii ar putea reprezenta o lovitură decisivă adusă mișcării de combatere a ”globalismului cu centru unic de comandă”.