Recunosc, în ultima perioadă nu mă mai uit la ceea ce declară Trump. E clar că omul e dus în lumea lui în care are discuții zilnice cu iranieni inexistenți care-i cer disperați pacea. Iar când se trezește din halucinații constată cu stupoare că lumea reală i-a luat-o înainte, punându-l la colt, scrie Dan Diaconu pe https://trenduri.blogspot.com, preluat de Romanian Global News.

În SUA este un adevărat dezastru. Nu cred că cineva ar fi putut să eșueze mai bine decât a făcut-o Trump. Conflictul din Iran a transformat SUA într-o carcasă, iar disensiunile interne riscă să explodeze. Există o garnitură de generali de rang înalt care spun că au jurat credință statului american și nu lui Trump. Este primul pas al unei răzmerițe militare, ceea ce ar fi, în situația actuală, bomboana de pe colivă. SUA e efectiv terminată.
Dar ce poate cere, în acest moment, SUA Iranului? Redeschiderea Strâmtorii Ormuz și inspecții ale AIEA asupra programului său nuclear? Păi acestea erau valabile înainte de conflict. Ce se va întâmpla după? Va băga SUA peste 1 trilion de dolari în repararea bazelor militare distruse de Iran? Aiurea. În cel mai bun caz, vor fugi văzând cu ochii, mulțumindu-se că au reușit să-și mute ce a mai rămas din echipamentele de-acolo. Este un dezastru mai mare decât rușinoasa retragere din Afganistan.
V-am promis în urmă cu câteva zile o analiză a situației din SUA. Toate cifrele pe care le-am consultat converg către o concluzie stranie: de mai bine de 20 de ani SUA stagnează. Știu că vi se va părea ciudat, dar o să vă demonstrez imediat.
La începutul anului 2026 investițiile imobiliare(rezidențiale, nerezidențiale și alte proprietăți, cu excepția celor guvernamentale) se află la nivelul anilor 2004-2005, mai mici cu 8% față de vârful din 2008! Investițiile în echipament(excluzându-le pe cele IT) sunt la nivelul anului 2014, cu doar 8% mai mari decât cele din 2007-2008. Combinate, cele două investiții care țin de lumea reală sunt la nivelul anilor 2006, adică zero progres în 20 de ani. Asta se vede inclusiv la nivelul străzii.
Probabil vă întrebați ce m-a apucat deoarece, la nivel oficial, economia americană raportează creșteri fabuloase. Unde sunt investițiile? Și-aici e bomba pe care-o știe tot omul, dar pe care n-o percepe suficient: în IT, adică în virtual! Imaginați-vă că doar în ultimii 10 ani, investițiile din IT au crescut cu 41% în timp ce restul cu doar 3%. Asta, în termeni reali, e stagnare și declin! Lucru care, repet, se vede limpede inclusiv de la firul ierbii!
Activitatea investițională în ceea ce privește echipamentele industriale are creștere zero față de 2019 și 16% față de 2007. Însă nu trebuie uitat că în 2014 se consemna o creștere de 14% față de aceeași dată, ceea ce ne arată că, practic, de-atunci nu se mai mișcă mare lucru. Mai țineți minte ce vă spuneam despre „reindustrializarea lui Trump”? În ceea ce privește transporturile, vârful achizițiilor s-a consemnat în trimestrul 3 2025, care însă a fost cu 10% sub vârful ultimilor 20 de ani, consemnat în trimestrul 3 din 2014!!!
Rata de creștere reală a veniturilor gospodăriilor a scăzut la 0,4% YoY, fiind de peste șase ori mai mică decât media pe termen lung. Randamentele imobiliare s-au înjumătățit față de media pe termen lung. De crescut cresc cheltuielile gospodăriilor ca efect al inflației reale. V-am spus că totul se vede de la firul ierbii!
Scăderea randamentelor imobiliare suprapusă peste încetinirea accelerată a creșterilor salariale este mixul care ne arată că se apropie o recesiune extrem de urâtă. Mai avem însă o statistică de-a dreptul devastatoare: între 2009 și primul trimestru al anului curent, stimularea netă de către Guvern a cererii de consum din SUA a fost de … 15 trilioane $, aproape jumătate din datoria țării. De fapt constatăm, pe termen deja lung, o discrepanță între transferuri pentru stabilizarea consumului și veniturile statului. Practic, statul se împrumută pentru a menține consumul ridicat, iar asta e deja o nebunie.
În mod real constatăm o debalansare mascată, în care tot ce e real e pe minus, plusul venind de la economia virtuală. Tot pariul SUA se face exclusiv pe zona de IT&tehnologii, domeniu în care susțin că au supremația. Uitându-ne la China, constatăm ceva surprinzător: la ei, investițiile din IT sunt ceva mai moderate, mergându-se către internalizare și ocolirea prețurilor mari pe care companiile tehnologice le percep. Inclusiv impunerea modelului de dezvoltare al AI-ului prin open source este unul menit a scădea costurile și de a stimula competiția inovației. Mai mult, evoluțiile din IT sunt transpuse în lumea reală: livrări cu drona, robotaxi, revoluționări ale proceselor de producție s.a.m.d. În SUA avem doar anunțuri despre atingerea unor ținte fabuloase, dar cu aplicabilitate zero. Asta în condițiile în care publicul larg este total rupt de realitatea tehnologică, neînțelegând nimic. Cu totul altfel stau treburile în China unde, de la an la an, ies de pe băncile școlilor studenți mai educați decât generația anterioară.
Este interesant de văzut structura exporturilor americane. Acestea se află într-o creștere reală, dar sunt dominate de șase categorii(pe care le listez în funcție de ponderea în total exporturi): microelectronică, produse farmaceutice, combustibili(petrol&gaze), metale și echipamente aeronautice. Restul? Domenii în care SUA a pierdut inițiativa.
Nu întâmplător v-am făcut panoramarea situației economice reale a Americii. Slăbirea militară a SUA vine pe fondul unei slăbiri economice devastatoare, care nu are cum să nu se vadă în puterea reală. Trump a dublat bugetul Departamentului de Război ca efect al conflictului cu Iranul. Realitatea din teren ne arată că, din actualul conflict, SUA se întoarce cu coada între picioare, fără niciun profit real. O mulțime de bani aruncați, pierderi comparabile cui întreg bugetul Departamentului și o disensiune puternică între armată și conducerea civilă. Dezastrul financiar se va vedea din ce în ce în ce mai clar în statistici, în timp ce situația reală nu cred că va rămâne fără consecințe. Dacă mâine un general revoltat va da o lovitură de stat, va avea sprijinul populației.
Fără doar și poate, SUA se apropie teribil de momentul în care va veni pentru negocieri la masa verde. Fix așa cum, spre sfârșitul anilor 80, URSS a cerut sprijin. Doar că, în timp ce URSS reprezenta un fenomen localizat în Estul Europei, boala SUA se va repercuta asupra întregii lumi, ca efect al dominației financiare a dolarului.
Dincolo însă de criza financiară, avem de-a face cu o criză de sistem. Teribila reziliență a societății iraniene ne arată ceva mai mult, anume că sistemul occidental de aranjament social se prăbușește din rădăcini. Așa-zisa democrație nu mai răspunde realităților prezentului. Faptul că Trump își declară victoria pentru a-și putea linge în liniște rănile pierderii înseamnă ceva mai mult: o victorie a sistemului iranian asupra celui american. După acest eșec usturător nu va veni liniștea sperată de Trump, ci haosul dizolvării unui întreg sistem social care, după cum se vede, nu mai răspunde nevoilor prezentului.