După aproape patru ani de „încetare a ostilităților” fragile, negociată sub egida ONU, Yemenul este din nou cufundat într-un război deschis. Iar de această dată nu este vorba doar despre Sanaa, Marib sau Taiz. Conflictul s-a extins până la Marea Roșie, iar mizele strategice sunt globale, scrie https://strategika510.com, preluat de Romanian Global News.
Uitați de frontul din deșert. Rebelii Ansar Allah din Yemen și-au mutat centrul de greutate către interdicția maritimă, atacând petroliere saudite și o rafinărie a gigantului Aramco.
Guvernul recunoscut la nivel internațional a ripostat prin propriile sale ofensive, iar președintele Consiliului Prezidențial, Alimi, a exclus categoric orice nou armistițiu. Mesajul este clar: ambele tabere își consumă stocurile de muniții acumulate în ultimii patru ani, într-un nou război de uzură.
Dar, de această dată, miza conflictului nu mai este regională, ci mondială, deoarece acesta se înscrie în războiul dintre Statele Unite și Iran, care la rândul său este legat de confruntarea dintre Statele Unite și Rusia și de rivalitatea strategică cu China.
Aici situația devine gravă pentru toți consumatorii de energie la nivel mondial:
➡️ Strâmtoarea Bab el-Mandeb asigură tranzitul pentru aproximativ 12% din petrolul transportat pe cale maritimă;
➡️ Strâmtoarea Ormuz, unde Iranul este de asemenea activ, asigură tranzitul pentru aproximativ 17% suplimentar.
Dacă aceste două puncte strategice de trecere ar fi contestate simultan – ceea ce reprezintă acum un scenariu realist –, până la 25% din aprovizionarea mondială cu petrol ar putea fi perturbată.
Statele Unite i-au desemnat din nou pe Houthi drept entitate teroristă și au desfășurat un grup naval de luptă. Însă o escaladare militară riscă să atragă în conflict forțele navale saudite, emirateze și chiar iraniene. Dilema strategică este crudă:
Ignorarea blocadei → panică pe piețele energetice.
Riposta → riscul unui război mai amplu în Golf, Marea Roșie și Cornul Africii.
Ce se va întâmpla?
Nu va exista o încetare a focului pe termen scurt: calea politică se află într-un impas total; ambele tabere consideră că progresele lor militare reprezintă singura lor carte de negociere și nu mai au alte cărți de jucat.
Incidentele maritime se vor înmulți: trebuie să ne așteptăm la mai multe drone navale, mine marine și rachete antinavă îndreptate împotriva petrolierelor și, eventual, a navelor care le escortează.
Iranul, mai furios și mai sfidător ca niciodată, va rămâne în plan secund: va furniza date pentru identificarea și lovirea țintelor, evitând în același timp implicarea directă, cu excepția situației în care va fi lovit puternic.
Administrația americană va încerca să speculeze pe bursă și pe piețele materiilor prime, deoarece știe că nu mai există soluții pe termen scurt sau mediu.
Yemenul nu mai este un simplu conflict civil periferic. El reprezintă acum noul punct de convergență între rivalitatea iraniano-saudită, credibilitatea profund afectată a descurajării americane și securitatea energetică mondială.