Nicușor Dan a cerut la ONU diplomație pentru Iran, mediere pentru Africa și un plan de pace pentru Gaza. Pentru singurul război care bate la ușa noastră a solicitat o majorare substanțială la bugetul apărării, la cererea lui Trump, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://adrianonciu.substack.com, preluat de Romanian Global News.

Discursul de miercuri, de la New York, într-o sală pe jumătate goală, are în mijloc un prospect de investiții. Între reafirmarea principiilor Cartei ONU și războaiele lumii, puținii diplomați rămași în scaune au aflat de forța de muncă înalt calificată, de ”hub-ul strategic” de la Dunăre și Marea Neagră și de cele o sută de miliarde de metri cubi de gaz care intră în exploatare anul viitor. ”România este deschisă afacerilor și inovației”, a asigurat președintele.

Abia după oferta comercială a venit partea despre război și pace. Aici, Nicușor Dan a vorbit în numele principiilor pe care le invocă orice stat la ONU, adică respectarea dreptului internațional, rezolvarea conflictelor pe cale pașnică și protejarea civililor. Doar că le-a prescris ca pe un medicament. Pe prospect, indicația este generală, pacea prin dialog pentru orice conflict. La contraindicații apare un singur caz, tocmai războiul de la graniță, din Ucraina. Reacțiile adverse, adică dronele din Portul Constanța și de lângă sonda Neptun Deep, sunt trecute cu litere mărunte, la final.

Contraindicația se vede limpede dacă pui frazele una lângă alta. Despre Iran, ”diplomația trebuie să fie prima opțiune”. Despre Sudan, Sahel și Congo, ”prevenirea și medierea ar trebui să joace un rol mai important”. Despre Rusia, ”din păcate, nu o putem face decât cu creșterea cheltuielilor militare”. România a ajuns la 3.7 procente din PIB și țintește spre 5 la sută, la rugămintea expresă a partenerului strategic. Măsurile de austeritate s-au suprapus, cinic, peste cheltuieli masive de înarmare. Despre armistițiu, negociere sau măcar un orizont pentru războiul din Ucraina, președintele României nici măcar nu a deschis gura. Sprijinul masiv acordat Ucrainei va dura ”atâta timp cât este nevoie”. Este o doză pe care medicii o prescriu atunci când pacientul necesită tratament până la ultima suflare.

Nicușor Dan admite, totuși, că războiul hibrid al Moscovei are scopul ”de a descuraja sprijinul acordat Ucrainei”, iar drona prăbușită peste un bloc din Galați apare, prudent, ca efect al războiului. Doctorul cunoaște deci reacțiile adverse. Numai pacientul n-a fost întrebat dacă le acceptă.

Aceeași alegere se vede și mai departe, în cazul Fâșiei Gaza. Războiul din Ucraina primește în discurs trei calificative juridice, ”ilegal, neprovocat și nejustificat”. Pentru Gaza, președintele a găsit o singură condiție prealabilă, ”dezarmarea grupării Hamas”. Israelului, care a purtat acolo un război cu zeci de mii de morți din rândul civililor, nu i se cere nimic. Iar Cisiordania primește o ”îngrijorare reală”, formula diplomatului care vrea să fie auzit fără să fie citat.

Cea mai grăitoare tăcere a președintelui este și cea mai aproape de graniță. O clasă cu predare în română din satul ucrainean Cartal, în sudul Basarabiei, a rezistat exact patru zile. Oamenii lui Zelensky au închis-o imediat după începerea anului școlar, iar părinții, potrivit comunității locale, ar fi fost presați să-și mute copiii la clasele de studiu în limba ucraineană. Ambasada Ucrainei de la București a răspuns cu o frază de manual, ”considerăm nefondate tentativele unor persoane de a alimenta emoțiile negative în jurul acestei situații”. Clasa s-a redeschis abia după ce Nicușor Dan i-a pomenit lui Zelensky cazul, iar copiii s-au întors la ore de Ziua Internațională a Păcii.

Câteva zile mai târziu, la ONU, președintele a găsit loc pentru Republica Moldova, pentru Gaza, pentru Sahel și pentru candidatul României la șefia Francofoniei, Dacian Cioloș, pentru care a cerut voturi pe față. ”Contăm pe sprijinul dumneavoastră”, a spus Nicușor. Pentru românii din Ucraina n-a mai fost loc în timpul alocat discursului. Limba română a avut avocat doar pentru Cioloș, nu și pentru copiii din localitatea basarabeană Cartal.

Tăcerea lui Nicușor are logica ei. În Gaza, contextul lipsă îl protejează pe aliatul american și pe protejatul său israelian. În Ucraina, contextul lipsă protejează un partener căruia Bucureștiul îi oferă sprijin fără condiții, deși vede, de la un an la altul, cum sunt tratați propriii conaționali. Un stat care nu cere nimic în schimb primește exact atât. Nimic.

Pacea rămâne un medicament bun, prescris cu generozitate Iranului și Sahelului. Pentru propria graniță, doctorul a recomandat cât mai mult armament, la sugestia Casei Albe. Iar copiii de la școala din Cartal au avut nevoie de o intervenție de urgență ca să-și recapete clasa.