Președintele României a aflat de la creditorii țării că alegerile nu sunt de dorit și a dat vestea mai departe, cu liniștea unui funcționar de la BNR pus să citească un regulament. Votul românilor are o clauză scrisă cu litere mici, pe care n-a văzut-o niciun alegător până în urmă cu trei zile, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Declarația a fost făcută miercuri, la Praga. ”Mesajul pe care l-am primit de la investitorii care împrumută România și care îi asigură funcționarea curentă a fost: fără alegeri anticipate!”, a spus Nicușor Dan. Cine sunt investitorii, cum au transmis mesajul și cui, președintele n-a mai precizat. Alegătorul român a aflat doar că are un coleg în cabina de vot, cu ștampila în mână, dar fără chip, fără nume și fără buletin.
Fraza ar fi rămas o simplă părere dacă anticipatele ar fi fost o ipoteză de manual. Parlamentul a respins două guverne în mai puțin de șaizeci de zile, iar Constituția îi dă președintelui, în premieră, dreptul să dizolve camerele. Mai lipsește semnătura. Nicușor Dan pregătește în schimb a patra nominalizare de premier, convins, pesemne, că primele trei au fost ”vineri 13” sau ”pisica neagră”.
Tot la Praga, președintele a mai lămurit un lucru. Prezența AUR la guvernare, a zis el, ”ar afecta relația cu partenerii noștri”. Puse alături, cele două propoziții se completează perfect. Partenerii de stat de la Bruxelles, Paris și Berlin hotărăsc cine nu guvernează, creditorii privați hotărăsc când se merge la vot, iar partidul de pe primul loc în sondaje pierde la ambele ghișee fără drept de apel.
Influența externă la Palatul Victoria, la Casa Poporului și la Cotroceni are vechime. Banii din PNRR vin cu o listă de reforme atașată, de la pensiile speciale la taxe, iar Bruxelles-ul plătește tranșa doar după ce Parlamentul le votează. Este o intervenție cumpărată, dar măcar Bruxelles-ul ne-a dat bon și factură, întrucât România a negociat lista și a semnat-o, cu aportul miniștrilor USR.
În campania electorală de anul trecut, sprijinul a venit și cu voce tare. Donald Tusk le-a vorbit românilor în limba lor, într-un clip apărut cu trei zile înaintea votului. Maia Sandu și-a anunțat susținerea pentru Nicușor Dan. Emmanuel Macron a stat de vorbă cu el pe Zoom și i-a spus că alegerile sunt ”o miză pentru România și pentru noi toți”. Erau, totuși, oameni aleși de cineva, care vorbeau la vedere. Băncile și fondurile de investiții nu candidează nicăieri, nu apar în niciun clip și n-au semnat nimic cu alegătorul român.
CT Popescu, pe care nimeni nu-l bănuiește de simpatii suveraniste, crede că Uniunea Europeană ”n-ar întreprinde vreodată un asemenea amestec în treburile interne ale țării”. Oricine a citit un jalon din PNRR are voie să zâmbească. Mărturia lui cântărește tocmai de aceea. Până și un om convins că Bruxelles-ul stă cuminte la locul lui a găsit declarația președintelui de neînghițit. Și s-a întrebat dacă mesajul investitorilor există sau reprezintă doar un paravan pentru menținerea cordonului sanitar în jurul AUR.
Argumentul are un trecut. În aceeași campanie, alegătorilor li s-a spus că, dacă pierde Nicușor Dan, leul cade și investitorii pleacă. Dan a câștigat, iar leul a căzut oricum, doar că a așteptat politicos victoria candidatului potrivit. Vineri, euro a atins maximul istoric, 5,34 lei. Investițiile străine au scăzut cu trei sferturi în primele șapte luni ale anului, iar ratingul țării stă pe ultima treaptă dinaintea categoriei ”junk”, cu perspectivă negativă. Deficitul s-a mai strâns, ce-i drept.
De remarcat, totuși, că la capitolul ”datorie” România nu arată a țară pe marginea prăpastiei. Ne situăm pe la mijlocul clasamentului european, sub media Uniunii. Ungaria, care n-are nici ea plasa monedei euro, datorează vizibil mai mult raportat la cât produce și a ținut alegeri în primăvară. Polonia stă și ea puțin peste România și a mers la urne pentru președinte anul trecut, în aceeași duminică în care românii îl alegeau pe Dan. Niciuna n-a cerut OK-ul creditorilor. Sperietoarea a fost scoasă din nou din magazia cu costume de recuzită, deși ciorile s-au așezat de mult pe ea.
Rămâne socoteala pe care declarația o ocolește. Președintele invocă mandatul primit ”acum un an și patru luni”, când a promis că luptă cu ”extremiștii” ca să-i țină departe de butoanele puterii. De atunci, AUR a urcat de la 18 la sută, cât luase la alegerile din 2024, până aproape de 40 la sută, potrivit INSCOP. În calitate de matematician olimpic, Nicușor știe să citească un sondaj banal. Noul Parlament ar arăta cu totul altfel decât cel de azi, și tocmai de aceea se străduiește să-l țină departe de urne.
Timpul lucrează și el. Călin Georgescu a fost arestat preventiv pentru treizeci de zile, după un spectacol mediatic de prost gust al procurorilor DIICOT. A fost suficient pentru ca mulți români să considere, firesc, că dosarul este instrumentat politic. Ieri, George Simion a chemat partidul la ”mobilizare generală”, cu proteste în țară și miting la Bruxelles. Ultima dată când Georgescu a fost scos din cursă, candidatul AUR la prezidențiale i-a moștenit alegătorii. Câteva procente în plus ar putea face acum diferența dintre un partid mare și o majoritate în viitorul parlament.
Constituția României spune, încă din al doilea articol, că suveranitatea aparține poporului, care o exercită prin ”alegeri libere, periodice și corecte”. După cinci luni fără guvern cu puteri depline, alegerile sunt ieșirea pe care o prevede legea. Președintele are dreptul să nu le convoace, dar îi trebuie o justificare dincolo de orice suspiciune. Motivul pe care l-a ales pentru refuz îl costă însă mai mult decât refuzul.
Ani la rând, ”țara este condusă de afară” a fost un slogan la care proeuropenii cereau dovezi palpabile. Acum avem un citat clar al președintelui, difuzat pe toate canalele. Clauza scrisă cu litere mici a existat dintotdeauna în contractul de credit al României. Problema este că cel care a citit-o cu voce tare se dovedește a fi chiar omul votat ca să-l țină pe Simion departe de putere.
Pentru suveraniști nu există un afiș de campanie mai bun.