Ursula von der Leyen a propus un buget multianual de 2.000 de miliarde de euro, dar statele membre net contributoare la bugetul UE, în special Germania, presează pentru un buget mult mai mic, ceva sub 1.400 de miliarde de euro, scrie europarlamentarul AUR, profesorul Gheorghe Piperea, preluat de Romanian Gloibal News.

Motivația este dublă: Comisia Europeană și-a lăbărțat prea mult competențele auto-atribuite și bugetele corespunzătoare, iar statele membre, care trec prin crize majore economice și sociale, nu mai pot pretinde cetățenilor să plătească taxe și impozite suplimentare necesare ambițiilor mereu crescânde și multiplicate ale birocrației de la Bruxelles, din jurul Ursulei von der Leyen.
În plus, din 2019, de când a început perioada de „domnie” a Ursulei von der Leyen, nu numai că, în mod ilegitim și netransparent, Comisia Europeană și-a luat tot mai multe atribuții pe care nu le are conform Tratatelor UE, dar tot – absolut tot – ceea ce a făcut Comisia Europeană a fost greșit și falimentar. Politica sanitară din pandemie a dus la supra-îndatoarea statelor membre și a UE, la falimentarea economiei și la sărăcirea populației, care și-a pierdut încrederea în democrație. Politicile climatice, pe cât de iraționale, pe atât de costisitoare și ineficiente, au sudat o criză energetică și alimentară de criza sanitară (pentru care vom plăti zeci de ani, sub formă de rambursare a împrumuturilor din PNRR). La aceste două crize sudate s-a mai sudat una – criza militară și geopolitică. De fiecare dată, cu fiecare dușman nou, natural sau fabricat, s-a ridicat „necesitatea” unor noi și noi atribuții de salvator pe care și le-a arogat Comisia Europeană, care a cerut mereu mai mulți bani pentru aceste noi atribuții și, mai ales, a cheltuit bani pentru a-și cumpăra aplauze. Este ceea ce, în limbajul social media, se numește astroturfing – fabricarea unei false impresii de sprijin popular prin intermediul organizațiilor așa-zis non-guvernamentale finanțate din banii publici, de la centru.
Dealtfel, Comisia Europeană de azi este și o problemă de ineficiență a statului de drept și de regres democratic al UE.
Pe de o parte, CJUE a sancționat Comisia Europeană pentru lipsă de transparență decizională, în cazul Pfizergate, iar la ora la care discutăm pe rolul CJUE se află două acțiuni în anulare contra unor programe cu totul discreționare și abuziv împinse pe agenda publică de Ursula von der Leyen: programul Security Action for Europe (SAFE) a fost atacat de Parlamentul European, prin președinta Roberta Metsola, iar acordul cu statele membre Mercosur, semnat pentru intrarea în vigoare provizorie cu mult înainte de votul Parlamentului European, a fost atacat de Polonia.
Pe de altă parte, așa-numitul scut democratic european este nimic altceva decât o jenantă imitație a reglementărilor totalitare din China, fiind menit, declarativ, să apere democrația și libertatea de opinie, dar în fapt, să cenzureze. Așa cum se spune pe social media, UE apără democrația anihilând-o și susține libertatea de opinie eliminând-o. În privința alegerilor, ele sunt libere doar dacă iese cine trebuie. Dacă votul merge către mișcările politice din „cordonul sanitar”, alegerile se anulează, pentru ingerință rusă. După caz, votanții care aleg altceva decât radicalii pro-europeni sunt sancționați cu retragerea sau limitarea fondurilor publice europene.
De aceea, se pune problema dacă nu cumva Comisia Europeană ar trebui desființată, pentru a salva Uniunea Europeană.
Alternativ, Comisia Europeană ar putea fi redusă la un secretariat tehnic al Parlamentului și al Consiliului, care nu ar avea nevoie de bugete de trilioane și nici de armate de birocrați de peste 65 de mii de inși, care azi papă 15 miliarde de euro anual.
Nu de alta, dar main – stream – ul politic republican din SUA vorbește apăsat de demantelarea Uniunii Europene, începând cu 2030. Ceea ce, de altfel, ar fi o mare greșeală: Uniunea Europeană suntem noi, iar nu birocrația bruxeleză.
Urmăriți, pe episoade, azi și mâine, un istoric și o involuție a Comisiei Europene, precum și o propunere de soluție pentru asigurarea supraviețuirii UE.