Întrucât, de vreun an și jumătate, Germania însăși a ajuns să înregistreze pe relația cu China deficit de bunuri de capital, Comisia Europeană pregătește un așa-zis „instrument de apărare comercială” denumit kill-switch care ar permite, pur și simplu, interzicerea de pe o zi pe alta a anumitor importuri din China, sau perturbarea gravă a importurilor în cazul în care chinezii „nu se potolesc”, scrie Lucian Sârbu pe https://www.facebook.com/lucian.sarbu.3, preluat de Romanian Global News.

Așa ceva e și împotriva regulilor WTO, dar nu contează: ce metode sinucigașe nu merită să luăm în calcul noi, europenii, ca să mai salvăm pentru câteva zile stabilitatea Germaniei?…
Instrumentul e propus de comisarul slovac Maros Sevcovic, oligofrenul ăla care a făcut facultatea la Moscova și care se înscria în Partidul Comunist Cehoslovac în… 1989.
Pe bune, nu e minciună. În noiembrie 1989 la Praga avea loc „revoluția de catifea”, și oligofrenul ăsta de Sevcovic tocmai ce era proaspăt bobocel în partidul comunist…
Vă dați seama? Omul și-a făcut de tânăr un ideal de pupincurist al imperiului sovietic, numai că a nimerit să-și exercite talentul la fundul Reichului…

𝗠𝗲𝗰𝗮𝗻𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹 „𝗸𝗶𝗹𝗹-𝘀𝘄𝗶𝘁𝗰𝗵” vizează în primul rând industriile care amenință Germania: utilaje, petrochimie, auto, siderurgie etc. La ora actuală utilajele chinezești sunt cam de 3-4 ori mai ieftine decât cele germane, și indiferent de domeniul de activitate câștigă alarmant cotă de piață, 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑠𝑖𝑣 𝑖̂𝑛 𝐺𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎. Nemții înșiși vând utilaje și unelte făcute în China, sub brandul lor. De exemplu un mare producător german de stivuitoare, prezent și în România, are o gamă „ieftină” de stivuitoare. Acestea sunt 100% construite de un producător chinez, EP. Neamțul doar le vopsește mov, ca să le deosebească de galbenul lui tradițional, le pune adaos 100% și le vinde ca fiind „nemțești” (utilajele chinezo-nemțești sunt ieftine doar în comparație cu ale neamțului, că în realitate sunt și ele al naibii de scumpe față de ce propun chinezii). Cine știe despre ce e vorba, cumpără direct de la EP, sau de la alt producător chinez, la prețul corect (chinezii au o grămadă de branduri excelente, și sumedenie de branduri de tip „mushroom”, adică producători care azi sunt, mâine nu mai sunt). Cine e prost, pune botul și se arde: plătește dublu la neamț. Taxă de fraier.

Cu energie scumpă și cu bunuri de capital de câteva ori mai scumpe decât cele ale competitorilor de pe alte continente, nu e greu de ghicit ce se va întâmpla în viitorul nu foarte îndepărtat cu industria europeană dacă mecanismul kill-switch chiar va fi luat în serios și pus în practică. Iar în țări precum România (sau Bulgaria, sau Ungaria, sau sudul Italiei, sau Grecia…), unde antreprenorii sunt sever subcapitalizați, mecanismul kill-switch promite să fie kill-everything, adică înapoi la agricultura de subzistență, cu calul și cu plugul de fier, că fără „chinezării” moare tot.
Și tocmai de aceea, al patrulea Reich va avea fix soarta celor care l-au precedat: în marș forțat spre groapa de gunoi a istoriei. E doar o chestiune de timp până când va veni falimentul peste noul Reich și hinterlandul său UEropean. Întrebarea e dacă nemții și cu acoliții lor bruxelezi își vor accepta soarta pașnic, așa cum a făcut altădată conducerea sovietică, sau vor ține morțiș să iasă din scenă printr-un măreț spectacol de fum, flăcări și pirită încinsă.