Carlo Maria Vigano este probabil cea mai puternică, lucidă și articulată voce în lupta împotriva Noii Ordini Mondiale.

Monseniorul Vigano a acordat un amplu interviu ziaristului italian Aldo Maria Valli, în care abordează o sumedenie de subiecte cruciale: organizarea și rezistența în fața Marii Resetări, legătura dintre COVID și războiul din Ucraina, criza politică din Statele Unite, controlul gândirii, cum trebuie să reacționeze un creștin în aceste momente de cumpănă etc,scrie Adrian Pătrușcă în https://www.activenews.ro/, preluat de Romanian Global News.

Însă cea mai fierbinte temă abordată este situația din Biserica Catolică sub pontificatul lui Francisc.
Monseniorul Vigano acuză direct și fără menajamente și Biserica și pe actualul Papă de complicitate la instituirea Tiraniei Sanitare și la instaurarea Noii Ordini Mondiale
El a vorbit despre degradarea sistematică la care a fost supusă Biserica de la Roma după Conciliul Vatican II, de la jumătatea anilor 1960.
Atunci, spune Vigano, „în loc ca Lumea să fie convertită la Biserică, s-a convertit Biserica la Lume”.
Curajosul prelat susține că nu va putea fi vorba de o înnoire la Vatican până când nu se va face lumină asupra demisiei misterioase a lui Benedict XVI și alegerii sulfuroase a lui Francisc.
Moment din care a fost accelerată schimbarea ordinii mondiale.
Vigano este catolic, de aceea este firească ezitarea lui de a se referi la Biserica Ortodoxă.
Însă nu e greu de intuit că, dacă Vaticanul a fost o țintă pentru forțele globaliste, care i-au anihilat opoziția și l-au anexat la căruța Marii Resetări, o țintă similară este și Biserica Ortodoxă. Rămasă ultimul bastion de rezistență în fața tăvălugului globalist.
Nu poate fi o întâmplare că, după COVID, noua criză din Ucraina sfâșie unitatea și sobornicitatea Bisericii Ortodoxe.
Reproducem mai jos fragmente ample din interviul acordat de Monseniorul Vigano.
*
Excelență, aici, în Italia, devine tot mai evident că există un vid politic. Tot mai mulți italieni nu se mai simt reprezentați de actualele partide politice. Pe de altă parte, există diferite mișcări politice care se pregătesc, într-un fel sau altul, să umple acest gol.
Această chestiune îi privește pe catolici, poate mai mult decât pe alții, așa cum a fost evident cu ocazia primei ședințe publice a Comitetului Liberi in Veritate (Liberi în Adevăr), format ca răspuns la apelul anti-globalist pe care l-ați lansat, pornind de la constatarea că, de doi ani încoace, trăim efectele unei lovituri de stat globale.
Am două întrebări:

1. Credeți că există loc pentru o acțiune politică a celor care doresc să se opună gândirii aliniate dominante și să lupte pentru libertatea omului, așa cum l-a creat Dumnezeu?
2. Mai este folositor să învestești încredere într-un angajament național, în condițiile în care s-a demonstrat că deciziile cele mai importante sunt luate la nivel supranațional de către niște persoane puternice, capabile să influențeze și să orienteze opțiunile națiunilor individuale?
   Catolicii, în calitate de cetățeni, au dreptul și datoria de a influența societatea prin implicarea lor civică și politică. A sta deoparte și a-i lăsa pe ceilalți să participe la viața politică a țării, mai ales într-un moment în care principiile legii naturale și ale moralei sunt ignorate sau combătute fățiș, ar fi o iresponsabilitate.
   Este adevărat că sistemul democratic are punctele lui slabe, deoarece oferă puterea guvernării majorității numerice în loc să o dea celor buni și drepți.
   Totuși, trebuie să recunoaștem că, odată cu farsa pandemică și acum, cu criza ruso-ucraineană, înțelegem că voința majorității, în ciuda manipulărilor presei, este din ce în ce mai puțin convinsă de discursul oficial. Aceasta arată că există un clivaj între clasa politică conducătoare și cetățeni.
   De îndată ce oamenii vor înțelege că ceea ce trăim acum este o lovitură de stat globală, vor trebui să reacționeze și să se opună dictaturii înainte înainte de a fi deposedați de alte drepturi fundamentale.
   În Apelul dvs. pentru o Alianță anti-globalistă, i-ați chemat pe conducători, pe liderii politici și religioși, pe intelectuali și pe toți oamenii de bine să se unească și să lanseze un manifest anti-globalist. Ne puteți comunica ultimele informații despre această inițiativă în Italia și în alte părți ale lumii?
   Am lansat un Apel ca reacție la tirania globalistă și observ că interesul și sprijinul pentru el crește peste tot în lume.
   Cred, totuși, că evidența responsabilității crizei ruso-ucrainene și nebunia de a insista cu provocări în loc de a căuta pacea îi vor face pe mulți oameni să înțeleagă pericolul care îi amenință dacă nu se organizează pentru a rezista în fața loviturii Statului Paralel.
   Știu că în Statele Unite inițiativa a fost primită cu căldură nu doar de Republicani ci și de numeroși alegători Democrați care sunt dezgustați de scandalurile și de corupția clanurilor Obama, Clinton și Biden.
   În Apel vorbiți despre crearea unor adevărate „mișcări populare de rezistență și comitete de eliberare națională” pentru o reformă radicală în politică. Totuși, după părerea unora, în situația actuală, nu există o tensiune morală suficientă, deoarece opinia publică este în mare parte blazată și amorțită. Cum ați răspunde la această obiecție pe baza contactelor pe care le aveți în lumea întreagă?
   Majoritatea oamenilor sunt puțin înclinați să se mobilizeze pentru acțiune, mai ales dacă au fost manipulați și sedați de experții în psihologie socială.
   Adevărata rezistență și formarea Comitetului pentru Eliberare Națională vor reuși dacă vor fi coordonate de intelectuali și politicieni care știu să pună bunul simț și apărarea dreptății înaintea propriului avantaj politic.
   Avem nevoie de lideri curajoși, cu simțul onoarei, care sunt animați de principii morale puternice: exemplul lor, împreună cu trezirea conștiințelor și cu renașterea demnității în rândul judecătorilor, al polițiștilor, al oficialilor publici, toate acestea ar putea cu adevărat împiedica instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.
   Implicarea politică și socială trebuie evident combinată cu o perspectivă mistică, unind acțiunea cu rugăciunea încrezătoare în Pronia divină. Preoții, tot clerul și toți credincioșii sunt deci chemați să fie spiritual alături de frații și surorile lor în lupta cea bună, nu doar prin rugăciune ci și prin pocăință, post și împărtășire deasă.
   Mila lui Dumnezeu și mijlocirea puternică a Maicii Domnului așteaptă de la noi un gest concret de credință adevărată pentru a revărsa un noian de daruri asupra sărmanei umanități.
   Astfel, inferioritatea noastră numerică și lipsa noastră de mijloace în fața dușmanului vor oferi lui Dumnezeu ocazia de a arăta adevărul cuvintelor Sale: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan, 15.5).
   Unul din motivele pentru care lovitura de stat globalistă a avut loc și continuă să se desfășoare este că cel mai înalt nivel de autoritate al Bisericii Catolice nu mai este garantul libertății în respect față de demnitatea umană. În schimb, este aservit Noii Ordini Mondiale, vorbește aceeași limbă ca globaliștii și urmează aceleași interese ca elitele dominante.
   Această aservire în fața agendei globaliste, care este o sursă de mare suferință pentru atâția catolici, pare să anuleze orice speranță a unei renașteri creștine. Factorul timp joacă aici un rol foarte important. Cu cât durează mai mult acest pontificat, cu atât Biserica Catolică se aliniază mai mult la proiectul global, până la auto-distrugere. Credeți că este posibilă o revenire după domnia lui Bergoglio? Ce întrevedeți la orizont?
   Complicitatea Bisericii bergogliene și a Episcopatului din lumea întreagă cu farsa psiho-pandemică a constituit unul din punctele cele mai de jos ale Ierarhiei din toată istoria Bisericii.
   Însă aceasta este consecința logică a unei ideologii corupte și corupătoare care își are bazele în Conciliul Vatican II, așa cum creatorii ei continuă să o repete cu mândrie.
   În urmă cu doar câteva zile, pe 25 martie, alți conspiratori s-au strâns la Chicago pentru a coordona o operațiune de marketing care să sublinieze că oricine i se opune lui Bergoglio se opune Conciliului.
   Dincolo de proasta reputație a acestor conspiratori – printre care se disting curtenii și favoriții lui McCarrick (fost cardinal și arhiepiscop de Washington, forțat să demisioneze în 2018 din Colegiul Cardinalilor ca urmare a acuzațiilor de abuzuri sexuale asupra minorilor – n.tr.), nu putem decât să fim de acord cu ei în privința legăturii intrinseci dintre cancerul conciliar și metastaza bergogliană.
   Este evident că apostazia Ierarhiei catolice reprezintă pedeapsa pe care Pronia divină o aplică omenirii rebele și păcătoase, pentru ca aceasta să recunoască drepturile suverane ale lui Dumnezeu, să se convertească și să revină în sfârșit sub jugul blând al lui Hristos.
   Și atâta vreme cât episcopii nu își recunosc trădarea și nu se pocăiesc, nu este posibilă nici o speranță pentru lume, dat fiind că mântuirea nu poate fi obținută decât în Turma unică și sub un unic Păstor.
   Recent, printre membrii Colegiului Cardinalilor a circulat un memorandum semnat cu pseudonomul Demos, care enumeră dezastrele provocate la toate nivelurile (doctrinal, pastoral, managerial, economic, legislativ) de pontificatul lui Bergoglio.
   „Mai bine mai târziu decât niciodată”, au comentat unii, în timp ce alții au spus: „Nu mai folosește la nimic să închizi ușa la grajd după ce caprele au fugit”.
   Ce credeți despre acest memorandum? Credeți că a fost scris de un cardinal? Este el un simptom a unei treziri târzii a conștiinței?
   Acest memorandum enumeră ororile „pontificatului” bergoglian. Este deja un pas înainte de la ridicarea lui în slăvi. Dar ororile și erorile argentinianului și ale curții sale nu au apărut de niciunde, ca și cum în pontificatele anterioare totul ar fi fost perfect și minunat.
   Această criză a început odată cu Vatican II: a deplânge simptomele unei boli fără a-i înțelege cauzele este o operațiune inutilă și dăunătoare.
   În cazul în care Colegiul Cardinalilor nu este convins că este nevoie de o revenire la ceea ce Biserica a crezut, învățat și slăvit până la Pius XII, întreaga opoziție față de actualul regim va fi sortită eșecului.
   În opinia dvs., există cineva acum în Colegiul Cardinalilor care este catolic în mod credibil și autentic și căruia cardinalii i-ar putea da voturile într-un conclav, pentru a produce o schimbare radicală în comparație cu actualul pontificat?
   Să nu uităm că unii papi sunt HĂRĂZIȚI (Bisericii), iar alții sunt IMPUȘI (ca o pedeapsă pentru Bserică). Dar, înainte de a discuta despre un nou conclav, este necesar să facem lumină în privința abdicării lui Benedict XVI și a manipulării conclavului din 2013, care, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să facă obiectul unei anchete oficiale.
   Dacă se dovedește existența unor neregularități, conclavul ar trebui anulat și alegerea lui Bergoglio anulată de asemenea, la fel ca toate numirile sale, toate decretele și declarațiile magisteriale.
   Ar fi o revenire la Zero, o reîntoarcere providențială la un statu quo ante, cu un Colegiu alcătuit doar din cardinali numiți până la epoca lui Benedict XVI, excluzându-i pe toți cei făcuți după 2013, care sunt în mod notoriu ultraprogresiști.
   Desigur, situația actuală, cu toate zvonurile care circulă despre demisia lui Ratzinger și alegerea lui Bergoglio, nu ajută corpul eclezial și creează confuzie și dezorientare printre credincioși.
   Și în acest caz, catolicii pot implora Pronia divină să scutească Biserica Sa de noi umilințe, dându-i un Papă bun.
   Dacă există un cardinal care vrea cu adevărat o „schimbare de ton”, să se arate și – pentru numele lui Dumnezeu – să înceteze să mai facă referire la Vatican II și să se gândească mai mult la sfințirea clerului și credincioșilor.
   În Statele Unite, administrația Biden are tot mai multe probleme, iar președintele își arată tot mai mult incapacitatea. Cu toate acestea, din cauza alianțelor și a intereselor la cel mai înalt nivel, pare imposibilă dărâmarea acestui castel din cărți de joc.
   Ce face Trump? Ne puteți ajuta să înțelegem mai bine situația americană, în care sunteți expert? (Vigano a fost nunțiu papal la Washington, în 2011-2016 – n.tr.)
   Administrația Biden este o oglindă a corupției care domină treburile publice, fără nici o legătură cu principiile imuabile ale Evangheliei.
   Iar dacă un politician care promovează avorturile, eutanasia, ideologia de gen și cele mai teribile devieri îndrăznește să se numească pe sine catolic, trebuie să ne întrebăm care este responsabilitatea profesorilor, educatorilor și preoților de către care acest politician a fost format.
   Ce l-a învățat preotul său de parohie la lecțiile de catehism? Ce l-au învățat profesorii săi de la universitatea catolică? Ce sfaturi i-a dat mentorul spiritual viitorului lider politic?
   Și asta ne aduce la punctul de unde am plecat: Vatican II, care, în loc să convertească Lumea la Biserică, a convertit Biserica la Lume, făcând inutilă evanghelizarea.
   Se vorbea mult despre „Biserica misionară”, însă, în același timp, propovăduirea devenea propagandă pentru niște idealuri futile, pentru niște ideologii de stânga obosite și pentru niște sloganuri pacifiste golite de conținut.
   Și iată ce a ieșit din școlile iezuite, crėme de la crėme a Conciliului Vatican II: indivizi precum Biden și Pelosi, care nu au nimic catolic în ei, dar vin fără nici un fel de impunitate să se împărtășească în aplauzele episcopilor și chiar ale lui Bergoglio însuși.
   Episcopii americani, prea grijulii să-i fie pe plac lui Bergoglio, au fost atenți să nu condamne programul Partidului Democrat, deși nu au ezitat să se năpustească asupra președintelui Trump care, cu toate contradicțiile sale, a apărat principiile legii naturale și ale caracterului sacru al vieții într-un mod mult mai convingător și eficient.
   Criza ruso-ucraineană ne arată un Biden care este o marionetă a Statului Paralel, opunându-se cu încăpățânate păcii în acest conflict, deoarece este prea preocupat să acopere scandalurile proprii și pe cele ale fiului său, Hunter: mă gândesc de pildă la Burisma și la interesele americane legate de biolaboratoarele din Ucraina.
   Dacă dovezile vor duce la punerea sub acuzare a lui Hunter Biden și vor demonstra implicarea tatălui său, Joe, destituirea va fi inevitabilă și perfect justificată, iar acest lucru l-ar putea readuce pe Trump la putere.
   Dacă, între timp, anchetele în curs demonstrează că în 2020 a avut loc o fraudă electorală, Trump ar putea fi proclamat președinte.
   Ar fi o lovitură mortală pentru Statul Paralel și pentru Marea Resetare.
   Afacerea COVID și acum afacerea războiului din Ucraina au scos la lumină existența unor diferențe profunde – am putea spune diferențe antropologice, înainte chiar de a fi culturale și politice – între cei care percep problema condiționărilor cu care am fost subjugați ca pe o acțiune constantă și coordonată a „stăpânilor gândirii” și între cei care acceptă discursul public dominant și se supun de bună voie dogmelor impuse.
   În fața acestor diferențe, care produc fracturi între oameni, chiar uniți prin legături familiale sau de prietenie, cum ar trebui să ne comportăm noi, în calitate de credincioși, pentru a mărturisi Adevărul, fără a ceda ispitei de „militarizare” a conștiințelor?
   Manipularea conștiințelor constituie o adevărată încălcare a libertății individuale, care duce la slăbirea capacităților omului și care, la rândul ei, poate afecta moralitatea acțiunilor sale.
   Psihologia socială ne învață că oricine este supus unei condiționări mentale, conform unor tehnici specifice, va sfârși prin a reacționa cu ezitare sau chiar prin a se abține de la a-și evalua moral acțiunile: gândiți-vă la forța motrice a maselor populare, la forța pe care judecata socială o exercită asupra comportamentelor noastre, la forța amenințării sancțiunilor care ne face să „respectăm regulile”. Și, invers, la seducția prețurilor și recompenselor care ne fac să acționăm „socialmente responsabil”.
   Este, de exemplu, temelia pe care a fost construită farsa pandemică, în care toate principiile de manipulare a maselor au fost puse în practică cu mare succes, fără să existe o reacție de masă echivalentă de împotrivire din partea celor care au fost lipsiți de drepturi, de muncă, de salariu și de posibilitatea de a călători.
   Credincioșii, în calitate de membri ai societății, au suferit și ei propaganda regimului în timpul COVID, cu circumstanța agravantă că autoritățile civile au beneficiat de acordul și sprijinul autorității ecleziastice.
   Acest lucru i-a determinat pe catolici să se supună fără crâcnire izolărilor, măștii și administrării unei terapii genetice experimentale, inacceptabilă moral.
   Trebuie așadar să recunoaștem că responsabilitatea acceptării psiho-pandemiei și a campaniei de vaccinare le incumbă aproape în întregime păstorilor Bisericii, și în special lui Bergoglio, care nu își ascunde supunerea necondiționată față de Noua Ordine Mondiale, de Forumul Economic Mondial și de ideologia globalistă.
   Vorbiți despre „militarizarea” conștiințelor ca și cum ar fi ceva deplorabil. Mântuitorul a zis:
   „Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii și nora împotriva soacrei.”(Luca, 12, 52-53).
   Și încă:
   „Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu, și se vor scula copiii împotriva părinților și îi vor ucide.”(Matei, 10, 21-22).
   Cum se poate crede că în fața unei asemenea desfășurări a forțelor Răului și a atacului Noii Ordini Mondiale împotriva societății și a lui Hristos se va putea evita „militarizarea” conștiințelor noastre?
   Iar prin această expresie înțeleg să îl mărturisim cu curaj pe Hristos.
   Adevărul nu este o bâtă pentru a le da în cap celor care îl ignoră, ci mai degrabă o lumină ascunsă sub obroc, o lumină care poate orbi la început, dar care nu poate fi ignorată de persoanele de bună și dreaptă credință.
   Cel care nu poate să vadă această lumină – care este o rază din unica Lumină a lumii care este Hristos – se așază pe sine în tabăra întunericului și trebuie ajutat, cu Milosârdie, să iasă din tenebre.
   Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru apropiații noștri: convingerile lor greșite se fisurează adesea atunci când se lovesc de răspunsul nostru răbdător, fără agresivitate, și, cu timpul, sfârșesc prin a înțelege că a noastră „teorie a conspirației” a constat doar în anticiparea cu rațiune și perspicacitate a unor evenimente care, după scurt timp, devin de notorietate publică.