”Ministrul israelian al Culturii, Miki Zohar, a anunțat că va acționa pentru revocarea cetățeniei regizorilor Yuval Abraham și Rachel Szor după ce documentarul lor NAZA a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Veneția, scrie publicistul Iulian Capsali pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Zohar a descris victoria filmului drept „șocantă” și a spus că documentarul este „josnic”.
Într-o declarație pe X, i-a acuzat pe regizori de „ura de sine” și de faptul că sunt „dispuși să-și rănească patria doar pentru a primi aplauze de la antisemiții din întreaga lume”, calificând acest lucru drept „trădare împotriva statului”.
În continuare a declarat: „În calitate de ministru al Culturii, voi acționa imediat pentru a revoca cetățenia israeliană a acestor creatori disprețuitori pentru trădare împotriva statului”. De asemenea a făcut legătura cu reformele sale privind finanțarea publică a cinematografiei, spunând că niciun contribuabil israelian nu ar trebui să finanțeze lucrări pe care le consideră dăunătoare IDF sau statului.
Alți oficiali, inclusiv ministrul Securității Naționale Itamar Ben-Gvir, i-au condamnat de asemenea pe regizori, numindu-i o „rușine” și spunându-le să „plece”, sugerând totodată că Hamas i-ar primi cu brațele deschise.

Genocidul făcut de sioniștii fasciști israelieni împotriva palestinienilor, documentat de regizori israelieni: crimele în masă asupra populației civile nu sunt simple “pierderi colaterale”, ci un plan de curățare etnică prin crime în masă. Genocid apărat la noi de Institutul Wiesel, condus de Alexandru Florian (Feinstein), fiu de ideolog bolșevic, prin echivalarea antisionismului cu antisemitismul, deci prin inducerea spectrului penal asupra opoziției la această crimă monstruoasă petrecută sub ochii noștri”, scrie Iulian Capsali.
”Filmul israelian care expune crimele din Gaza primește ovații de 25 de minute la Veneția
Douăzeci și cinci de minute. Atât a stat publicul de la Veneția aplaudând, nu pentru o poveste despre Gaza spusă din exterior, ci pentru mărturiile oamenilor care au comis-o”, scrie și Maria Olteanu pe https://www.facebook.com/maria.olteanu.921230.
”Filmul se numește NAZA, un eufemism ebraic al serviciilor secrete pentru numărul de civili care se așteaptă să moară într-un anumit atac.
Realizat de doi cineaști israelieni, premiați cu Oscar, Yuval Abraham și Rachel Szor, este construit pe trei ani de mărturii de la două duzini de surse militare și de informații israeliene.
Li s-au ascuns fețele în timp ce filmau noaptea pe acoperișurile clădirilor din Tel Aviv, deoarece a spune adevărul despre propriul guvern necesită totuși ascundere. Soldații înșiși descriu că știu exact ce atacă: case pline de familii, nu de militanți.
Concluzia lui Abraham și Szor, publicată în comun, nu lasă loc pentru apărarea „accidentului tragic” pe care Israelul s-a bazat timp de doi ani: acesta nu a fost un produs secundar al războiului. A fost calculat.
Această concluzie are greutate în special datorită celor care fac dezvăluirile. Nu este vorba de Al Jazeera, Hamas sau de un critic extern pe care Israelul îl poate respinge ca fiind părtinitor.
Acesta este personalul serviciilor secrete israeliene, oficial, într-un film realizat în Israel, care confirmă numărul de morți din Gaza, peste 73.000, și atrocitățile pe care guvernul israelian le-a negat în timp ce jurnaliștilor străini li s-a interzis accesul pentru a-l verifica independent.
Douăzeci și cinci de minute de aplauze au depășit recordul de anul trecut, stabilit de un film despre o fetiță de cinci ani ucisă în timp ce era blocată într-o mașină cu familia ei pe moarte, incapabilă să ajungă la ambulanța trimisă să o salveze.
Doi ani la rând, cele mai lungi ovații de la cel mai vechi festival de film din lume au fost acordate unor filme care obligă publicul să asiste la ceea ce a îndurat de fapt Gaza.
Guvernele pot continua să privească în altă parte.
Publicul, evident, nu mai poate și, se pare, nici soldații care au apăsat pe trăgaci nu mai pot”.