Oamenii nu vor adevărul.
Nu prea le pasă că adevărul îi poate face liberi, căci libertatea este responsabilitate, iar responsabilitatea sperie, scrie europarlamentarul AUR, profesorul Gheorghe Piperea, preluat de Romanian Global News.
Oamenii vor certitudini. Iluzia, simulația și minciuna nobilă sunt preferabile adevărului, dacă oferă certitudini.
Cum zicea Nietzsche: certitudinea înseamnă confort, adevărul poate însemna disconfort, deci cei ce spun adevărul sunt adesea pedepsiți și detestați.
În lumea de azi, sub “scutul democratic european”, adevărul poate fi dăunător, deci platformele online, social media și, mai ales, legacy media (televiziunea și radioul) îl vor rejecta ca fiind “conținut ilegal”.
Mărturisitorii adevărului sunt automat ștampilați ca nefiind de încredere: li se va zice conspiraționiști, extremiști, negaționiști, infideli “științei”, medievali etc. Odată puse aceste etichete, niciodată nu vor mai fi înlăturate: se vor transforma în cazier digital perpetuu.
Invers, cei care spun minciuni, creează iluzii și manipulează masele întru construcția și consolidarea narativelor oficiale, acceptate, pentru că participă la cultivarea și răspândirea certitudinilor bune, vor putea minți, greși, comite chiar infracțiuni pe față, în văzul tuturor. Îi apără tabăra unde s-au înrolat. Îi apără gardul de sârmă de la Kauffland, din plandemie, cu care vaccinații au fost separați de nevaccinați.
Omul nu se poate desprinde prea ușor de certitudinile lui.
Iubește să aibă confortul certitudinilor lui, chiar dacă, deseori vede că e mințit și manipulat.
Certitudinile de acest gen sunt, însă, exact cărămizile din care se edifică totalitarismele. Nu are importanță cum se numesc: nazism, comunism, ordine internațională liberală bazată pe reguli. Toate ne transformă într-un stup sau o turmă sau un mușuroi.
Vorba poeziei de clasa a treia: noi, aici, în mușuroi, n-avem vreme de zăbavă, că de n-am fi de ispravă ar fi vai și-amar de noi…