Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Donald Trump a urcat la tribuna ONU ca să-și citească raportul de activitate în fața unei săli care nu-l votează. Evaluatorii adevărați stau acasă, prin Ohio și Pennsylvania, și în noiembrie se vor uita mai atent la bonul de la benzinărie decât la discursul lui, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://adrianonciu.substack.com, preluat de Romanian Global News.
Zilele trecute, la New York, președintele american și-a rezumat mandatul într-o frază pe care Casa Albă a pus-o apoi în titlul comunicatului: ”În timp ce alții au vorbit, eu am acționat.” Delegațiile Iranului și Cubei au ieșit din sală, iar pentru Trump plecarea lor a fost probabil cele mai frumoase aplauze ale zilei. Publicul lui adevărat se uita la televizor, acasă.
Pentru acest public, trebuie spus corect că Trump a livrat. A scos America din Organizația Mondială a Sănătății și din acordul climatic de la Paris, apoi, cu o singură semnătură, din alte șaizeci și șase de organizații internaționale declarate risipitoare. A sancționat magistrați ai Curții Penale Internaționale, a blocat taxa globală pe carbon din transportul maritim, a scos firmele americane de sub impozitul minim global, a desființat programele de diversitate din administrație, a scos persoanele transgender din armată și din competițiile feminine, a închis granița și a pornit deportările. ”Nu există un guvern global și, cât timp sunt președinte, nu vor exista taxe globale”, a spus Trump, la ONU, fără ocolișuri. Pe lista promisiunilor ideologice, aproape fiecare rând este bifat.
Numai că examenul din noiembrie se dă la altă materie. Un sondaj Pew din vară arată că americanii pun economia și scumpirile cu mult înaintea oricărei alte griji, iar imigrația abia apare în clasament. Aprobarea lui Trump a coborât la doar o treime din electorat. Patru din zece alegători spun că vor vota împotriva lui, iar abia unul din cinci că votează pentru el. Trump a luat zece la ideologie și a rămas corigent la coșul de cumpărături.
Baza MAGA îl ține totuși în picioare. Aproape șapte din zece republicani îl aprobă în continuare, iar când Tucker Carlson, cea mai ascultată voce a aripii care nu vrea războaie, a anunțat în vară că nu mai sprijină Partidul Republican, alegătorii au rămas cu Trump fără să clipească. Prognozele pentru noiembrie arată, așadar, o palmă zdravănă. Adică pierderea Camerei Reprezentanților, plătită mai mult la pompa de benzină decât la capitolul antiglobalism.
Mai greu de explicat este promisiunea pe care a uitat-o subit. ”Nu voi începe un război, voi opri războaiele”, le-a spus Trump alegătorilor, în noaptea victoriei din 2024. De atunci, America a bombardat Iranul și duce acolo un război de aproape șapte luni, a lovit houthiștii din Yemen, a scufundat bărci în Caraibe și l-a scos pe Nicolas Maduro din Caracas ca pe un chiriaș rău-platnic. Tot de la tribuna ONU (o organizație creată tocmai ca să prevină războaie), omul care promitea pacea s-a întrebat cu voce tare dacă să ”anihileze” Iranul. Întrebat în vară, la NBC, el nu și-a mai amintit fraza ”nu voi începe un război”. Înregistrările, din fericire, există.
Trump înțelege suveranitatea ca pe un act de proprietate. Casa lui o păzește cu avocați și sancțiuni, iar nimeni de la Geneva sau de la Haga nu trece pragul. La vecini intră însă cu cheia comună a blocului, la Caracas, la Teheran sau în Groenlanda, unde, după ce a încercat să cumpere insula întreagă, s-a mulțumit deocamdată cu două baze militare noi.
Cine citește zilnic comentariile din tabăra suveranistă, în română, în franceză sau în germană, dă peste aceeași nedumerire amară. Oamenii care l-au aplaudat pe Trump fiindcă promitea să închidă fronturi îl văd acum deschizând altele, în Iran și în Venezuela, cu un sprijin fără condiții pentru Israel. A jurat că o să încheie conflictul din Ucraina în douăzeci și patru de ore, iar războiul a ajuns deja în al cincilea an (cu impact dezastruos asupra economiei statelor UE). Pentru suveraniștii europeni, dezamăgirea se simte și se vede cu ochiul liber.
Nedumerirea urcă și la partidele naționaliste care chiar ar putea conta, dacă ajung să guverneze la Berlin și la Paris. Conducerea AfD, Alice Weidel și Tino Chrupalla, a spus despre războiul din Iran că ”noua destabilizare a Orientului Mijlociu nu este în interesul Germaniei și trebuie oprită”. Motivele sunt cât se poate de germane, adică un nou val de refugiați și facturi mai mari la energie. În Franța, Rassemblement National a criticat o intervenție purtată ”în afara dreptului internațional”, iar Jordan Bardella, președintele partidului, a numit presiunea asupra Groenlandei extorcare și a vorbit despre ”vasalizarea Europei”. Mai există în Uniune suveraniști care îl aplaudă, de la Vox în Spania, la partidul lui Geert Wilders în Olanda, însă ei nu pot stabili direcția bătrânului continent.
În mod ironic, europenii îl bat pe Trump cu propria lui lecție. El le-a predat ani la rând cursuri despre națiunile care își decid singure drumul, fără ca nimeni din afară să aibă ce căuta în casele lor. Elevii au învățat lecția atât de bine încât au aplicat-o și Washingtonului. Nimeni din afară nu are ce căuta în casele noastre – deci nici președintele american.
Luna noiembrie îi va arăta lui Trump cât valorează în America promisiunile ținute. Francezii, nemții și românii i-au arătat deja cât valorează în Europa promisiunile încălcate. Actul lui de proprietate are o singură adresă, iar suveraniștii de la Paris și de la Berlin care visau să se mute în același bloc au citit clauzele scrise cu litere mici și au aflat că acolo ar sta cu chirie.