Singurul “proiect de țară” al tinerilor frumoși și liberi (TFL) a fost, în vremurile glorioase ale cuplului Kovesi – Coldea, încarcerarea lui Dragnea. În anii 2017-2019, Dragnea devenise vânatul suprem, iepurele care trebuia țintit de toată lumea bună a vânătorismului, lume care se lupta la sânge cu corupția, luând pentru asta zeci de milioane de la USAID, Soros, Uniunea Europeană, Statul român, Germania, Norvegia, Elveția sau Canada, ca să scoată TFL în stradă, la proteste, scrie europarlamentarul AUR, profesorul Gheorghe Piperea, preluat de Romanian Global News.

Iepurele Dragnea nu a demisionat (așa cum îi ceream public în septembrie 2017, ca să ne lase să ne ocupăm de sărăcia, nevoile și neamul nostru) și iepurele Dragnea a fost pulverizat.
Dar din 2019 țara a nimerit “bine”, pe mâinile mișcării politice născută ca mucegaiul în acei ani, din acele proteste: PNL – ul userizat, USR, oengeurile politizate, corporatiștii din organizațiile patronale de gen Concordia sau AmCham. Cu un pic de maioneză PSD – Ciolacu, a rezultat dezastrul telescopic Orban-Câțu-Ciucă-Ciolacu-Bolojan.
Două cifre vă dau, pentru a caracteriza dezastrul acestor ani de mucegai și kko: România a trecut, de la 36% din PIB grad de îndatorare, la 61%, în doar 7 ani; România are azi cel mai mare grad de neocupare și șomaj în rândul tinerilor de 18-30 de ani din UE: 27%.
De aproape doi ani, de când în România s-au anulat alegeri pentru nimic (nu există probe ale ingerinței ruse, chiar dacă “președintele” Dan le caută de peste 20 de luni), Georgescu este cel care a devenit, în locul lui Dragnea, iepurele suprem. Acești vânători plătiți din fondurile mai sus evocate, vânători pe care Marco Rubio i-a numit “complexul industrial al cenzurii” și-au recalibrat armele, re-țintind acum înspre noul iepure suprem.
Un întreg aparat de stat, cheltuind milioane de euro, încearcă de doi ani să prindă iepurele.
Întregul complex industrial al cenzurii încearcă de doi ani să ne convingă că sărăcia, foametea, frigul în case, distrugerea programată a încrederii în România și în democrație, ba chiar războiul în care am intrat ca musca în lapte, nu sunt din cauza clasei politice – mucegai instalată la putere după alegerile euro-parlamentare din 2019 (manipulate pervers de Iohannis cu al său “referendum pe justițe”, chestia care azi e uitată de toți), ci din cauza iepurelui suprem care trebuie vânat și pulverizat.
Doar că ceea ce acești vânători nătărăi au reușit pe deplin este să se fi făcut de kko.
Persoana s-a tranformat în principiu. Ba chiar în mit.
Vânătorii cei nătărăi au creat un sistem de referință: dacă “pleava societății” este pentru iepure, atunci “elitele” auto-mandatate, iloții lor și neo-iobagii lor au nevoie de un coiot mono-sprâncenat, încruntat și tuns chilug care să contra-balanseze iepurele.
S-a revenit, deci, la “modelul” politic din perioada nazistă sau bolșevică: omul providențial versus inamicul public numărul unu. Sau ca în 1984, de G. Orwell: Big Brother versus domnul Goldstein. Cine nu e cu noi, e contra noastră, zicea Lenin.
Desigur că, redusă la esențe, politica de azi e comerț cu emoții, la loc de cinste stând sfânta frică.
Doar că nu poți face din vânătoarea iepurelui suprem un proiect de țară fără a te face de tot disprețul.
Anyway, the winter is comming, as you see and as I speak…