În cadrul intervenției sale la deschiderea Universității de vară de la Izvorul Mureșului, profesorul și filozoful Andrei Marga, prezent la lucrări a răspuns la una din întrebările fundamentale pe care atât românii din țarâ cât și cei din afara frontierelor și Basarabia și-o pun din ce în ce mai des: mai este statul român un instrument al națiunii române, sau servește alte interese?

Ce a răspuns profesorul Marga puteți urmâri în înregistratea video a deschiderii Universității de Vară de la Izvoru Mureșului:
Discurs Andrei Marga – 15 august 2023, Izvorul Mureșului

Eugen Popescu: Mai este statul român un instrument al națiunii române ?
Andrei Marga: Nu se poate rezolva vreo problemă mare fără stat. Problema este să-i facem pe cei care reprezintă statul să fie slugile, servitorii, și să facem mai rațional ceea ce se propune. … Sigur, o întrebare care se pune în legătură cu statul român este dacă nu cumva el a devenit cumva ultima tendință a voinței internaționale, tendință după care statele naționale își reduc rolul. … Astăzi, dacă suntem lucizi, observăm în toate discuțiile internaționale o revenire la rolul statului național. Catedra de la Sorbona, dezvoltă de ani de zile această idee, fără stat național nu există democrație. Și într-adevăr, nu există democrație în afara statului național. Dacă vreți, la Frankfurt analizele dau un rezultat uimitor. Nu există asistență socială fără stat național. Analizele englezești arată că nu există creativitate suficientă în societăți fără stat național. … O analiză germană dă acest rezultat, dacă se intervine din afară într-un stat, atunci nu se mai poate realiza decât un dictat din afara acelui stat. O analiză a armatei americane, a primit aprobarea să răspundă la întrebarea: dacă se susțin din afara țării, lideri, nu se întâmplă lucruri foarte rele ? … Da, se produce cleptocrația, și din partea celor din stat ce caută sprijin din afară dar și din partea celui din afară ce caută beneficii în acel stat. Pe scurt, statul național rămâne un actor decisiv în viața noastră, ca simpli oameni, ca și cetățeni, ca și comunități etc. Îmi permit să spun foarte simplu: e clar că nici statul invadant al socialismului răsăritean dar nici statul debil pe care îl cultivă neoliberalismul, nu sunt soluții. Soluția este statul care își asumă răspunderea pentru starea societății și pentru starea țării respective. … Societățile care nu se asumă pe sine vor avea dificultăți mari în viitorul apropiat. Numai o asumare de sine a unei țări o salvează și cu asumări de sine suficiente vom putea avea ceea ce e necesar strict în Europa la ora actuală: o renaștere veritabilă a vieții politice. … Situația este mai dramatică decât se înțelege și este mai dramatică spusă de români. … Statul român a cunoscut o prăbușire în timp scurt mai mare decât oricând în istoria lui în ultimii 20 de ani. … Niciodată raptul, niciodată jaful din averea publică nu a fost în România precum în ultimii 20 de ani. Nici pe timpul fanarioților nu s-a făcut acest jaf, nici în timpul după anii de război când a fost o ocupație sovietică … Trebuie să o spunem cu toată onestitatea, 35% dintre oameni sunt săraci, sunt la limita sărăciei și dacă ești creștin nu poți să stai să te uiți la situația aceasta. … Românii dau cea mai mare emigrație proporțional dintr-o țară a lumii pe timp de pace. … Astăzi românii nu pot să-și elaboreze o politică externă. Aceasta este o problemă foarte grea. … Toate țările riverane limitrofe Ucrainei au politică externă proprie. România este singura care nu și-a dat o politică externă proprie. … România stă cu problema în brațe și nu face nimic. … Dacă aruncăm o privire în societatea românească aș delimita 3 atitudini în privința poziționării statului român: este o atitudine internaționalistă, care consideră că statul național trebuie înlocuit și trebuie să te lași în seama unor decizii care se iau undeva. De aceea România este singura țară care nu a dorit să-și dea legile justiției până nu s-a dus să le verifice într-un loc. România consideră dacă ar impozita anumite firme s-ar strica relațiile economice internaționale. Să fim serioși, acest punct de vedere nu mai rezistă, sau rezistă pentru cine-l acceptă. Al doilea curent care este în societate aș spune este curentul indiferenților; indiferenții sunt destui, să fim lucizi, cred că dacă stai cu brațele încrucișate se va rezolva ceva dar este mereu o supapă: emigrația. Din nefericire, emigrația a devenit o supapă. Apoi sunt cei ce sunt alarmați de ceea ce se întâmplă: devalorizarea industriei, de distrugerile care au loc în agricultură, nemulțumiți de starea societății și cer să se facă ceva. … Statul național care se asumă pe sine este soluția. … Reprezentanții României sunt slabi pentru că ei nu prea au legitimitate. Regimul actual stă pe 35% dintre alegători. Nu putem să spune că nu e legal, dar nu e legitim. … Noi suntem cu regimuri de aproximativ 30% ori cine nu are legitimitate, să fie foarte clar: merge și caută alt sprijin, în alt loc, nu în țara respectivă. De aici avem și această problemă. Unii reprezintă țara dar merg și reprezintă alte interese. … O problemă ce trebuie înțeleasă bine: se schimbă concepția de percepere a națiunilor în lume. … Toți am învățat definiția națiunii: comunitate de sânge, de teritoriu, de viață, economică, de stat, etc. … Astăzi dacă ne uităm bine, nu mai încap în noțiune situațiile: națiunea americană este o națiune grandioasă, dar nu are comunitate de sânge; națiunea evreiască este una grandioasă, dar nu are comunitate de spațiu. Germanii sunt o națiune extrem de puternică, dar nu au comunitate economică. Nu există națiune dacă nu există voință politică. … Să ai politică externă este imperativ astăzi. … Să fim foarte clari: în cancelariile mari se lucrează la noile scenarii. Cine vrea, se poate informa. Se lucrează la reașezarea lumii. Reașezarea lumii se face pe un principiu solid: suveranitatea națională. Suveranitatea națională înseamnă clasic și înseamnă inviolabilitatea frontierelor și neamestecul în treburile interne. Astăzi trebuie să fim lucizi. Suveranitatea națională include suveranitatea asupra teritoriilor care s-au pierdut. … Pacea eternă nu este posibilă, dar pacea durabilă este ceea ce am putea să căutăm. … Nici o putere după al doilea război mondial nu a avut mandat să negocieze frontierele. Noi suntem după al doilea război mondial și după războiul rece, fără tratate încheiate. S-a încheiat tratatul de pace de la Paris, dar este tratat de încheiere al ostilităților, să ne uităm în el. El nu reglează pentru ce vine în Europa. Războiul rece s-a încheiat cu răsturnarea lui Gorbaciov și atunci totul s-a amânat și amânat va rămâne până astăzi. … S-au încheiat tratate la finele primului război mondial, acelea sunt clare. Dar noi operăm într-o situație internațională la ora actuală fără tratate suficiente. Este o lume mai complicată decât ne place nouă să acceptăm.

https://fb.watch/mrbqkfBWLc/