Istoricii cunosc foarte bine conceperea, nasterea si evolutia conceptelor moldovenism, homo moldovanus si poporul moldovenesc. Abordarea mea nu va fi strict istorica, ci mai degraba una jurnalistica, adusa in actualitate si raportata la procesele complexe care se deruleaza in regiune si in R. Moldova, scrie Alecu Reniță pe www.ziare.com, preluat de Romanian Global News.

Moldovenismul reprezinta esenta confruntarilor dintre cetatenii de ieri si de azi din R. Moldova. In perioada de ocupatie sovietica, moldovenismul, fabricat in laboratoarele staliniste si cominterniste, constituia un mijloc camuflat de a desprinde in mod accelerat peste trei milioane de romani de la blocul unitar romanesc, de la cultura si spiritualitatea romaneasca si de a-i imbraca intr-o haina locala, cu denumire geografica de moldoveni.

Conditia de baza a fost ruperea totala de Romania si de romanism, precum si imbratisarea neconditionata a moldovenismului de tip stalinist, adica moldovenism antiromanesc.

Operele artistice si literare, lingvistica, istoria, cultura, invatamantul, manualele scolare – toate erau imbibate de ideologia comunista, de contributia marelui popor rus la ajutorarea republicilor unionale inapoiate si, in Basarabia, suplimentar, de imbibarea cu moldovenism antiromanesc.

Practic, generatiile postbelice din Moldova Sovietica au cunoscut o otravire in masa cu moldovenism stalinist, fapt care impiedica enorm procesele de trezire a constiintei si demnitatii nationale in perioada de desteptare, 1986-1988.

Din aceste motive, scriitorii, jurnalistii, istoricii, oamenii de creatie care se aflau in fruntea Miscarii de Eliberare Nationala au inaintat, la inceputul proceselor de transparenta si recuperare a valorilor perene din trecut, revendicari pentru salvarea “naturii”, pentru revenirea la alfabetul latin si limba “moldoveneasca”.

Victoriile obtinute – reintoarcerea acasa a Limbii romane, a Alfabetului latin, a Tricolorului, a Suveranitatii si a Independentei fata de Rusia imperiala – cuprindeau implicit si reintoarcerea identitatii romanesti. Moldovenismul antiromanesc isi pierduse dominatia in anii de renastere nationala, iar masele desteptate reveneau la varianta naturala, normala – la moldovenismul romanesc.

Declaratia de Independenta fata de Rusia constituie un document magistral de demascare atat a ideologiei tariste bazate pe ocuparea teritoriilor straine si pe rusificarea populatiilor incorporate, cat, mai ales, a ideologiei sovietice de fabricare a unor natiuni noi, bazate, in cazul romanilor din Basarabia, pe un fals istoric – acela ca moldovenii ar fi un popor total diferit de cel romanesc si ar vorbi o alta limba decat cea romana.

Alineatul de baza din Declaratia de Independenta stabileste clar, fara niciun echivoc, ca “Republica Moldova este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul si viitorul fara niciun amestec din afara, in conformitate cu idealurile si nazuintele sfinte ale poporului in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale”.

Evident ca “spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale” are un nume foarte concret – Romania. Razboiul declansat de Rusia impotriva independentei Moldovei in 1992 a oprit procesele de unire a Basarabiei cu Romania si a readus in prim-plan moldovenismul rusesc, de sorginte stalinista.

In fond, guvernarile care s-au succedat la Chisinau dupa Primul Parlament (1990-1994) au ajuns la putere prin transformarea moldovenismului antiromanesc in ideologia de stat a R. Moldova (a se vedea Conceptia nationala din 2003).

Toti presedintii de stat si premierii Republicii Moldova au fost fie moldovenisti inraiti, cu un program de guvernare prorusesc si antiromanesc, fie moldovenisti camuflati, care isi ascundeau ura fata de propriul neam si neputinta de a da rezultate prin slogane false de tip “si cu Estul si cu Vestul” – dar, in realitate, tot cu Moscova.

In consecinta, dupa mai mult de un sfert de veac, R.Moldova a ajuns printre cele mai sarace tari din aceasta parte a lumii, iar societatea ei este puternic divizata si nu are capacitati semnificative de a coopera si de a se uni.

As mai atrage atentia ca, in aceasta perioada de pretinsa independenta si democratie, arhitectii razboiului hibrid de la Kremlin au experimentat (in Republica Moldova) diferite scenarii pentru spatiul post-sovietic, de saracire si compromitere a intelectualitatii nationale, de promovare a marionetelor, a clanurilor oligarhice si corupte in conducerea institutiilor de baza ale statului moldovenesc, de distrugere a oricaror forme de securizare a spatiului informational si de aparitie a unei mass-media independente, de parodiere si caricaturizare a justitiei si statului de drept.

Se testeaza astfel, prin aceste scenarii, capacitatile de rezistenta a coloanei a cincea, a “cartitelor” din vechile servicii speciale, a enclavelor separatiste de la Tiraspol si Comrat, se incearca promovarea unei Constitutii noi pentru federalizarea R. Moldova si a unor modele de conducere si administrare hibrida tip “Alianta Kozak”, a unor modele de creare a natiunii civile “moldovenesti”, de instalare a unor figurine de paie in fruntea Presedintiei, Parlamentului si Guvernului etc.

Mai trebuie mentionat de asemenea ca, in cele cateva institutii mass-media independente de la Chisinau, moldovenismul antiromanesc este prezentat in mod corect, obiectiv, ca un produs rusesc bazat pe falsuri istorice si interese de dominatie, insa impactul acestor mesaje asupra opiniei publice este unul foarte modest.

Propaganda moscovita care pretinde ca moldovenii nu sunt romani, ca au limba si istoria lor, diferita de cea a romanilor, prinde la categoriile cele mai analfabete si imparte romanimea din R.Moldova in doua tabere mari, aproximativ egale, care se confrunta deschis sau camuflat de la Independenta (27 august 1991) incoace.

Agresivitatea si intoleranta la orice alta interpretare decat cea ruseasca privind etnogeneza si originea moldovenilor vin din tabara comunizata si mai putin culta, care a ramas la stadiul manualelor scolare din perioada sovietica, are nostalgia imperiului disparut si se alimenteaza non-stop din propaganda putinista de la o sumedenie de posturi de radio si televiziune din Federatia Rusa, care sunt difuzate fara nicio restrictie din partea autoritatilor moldovenesti.

Circa jumatate din populatia R. Moldova este informata, educata si modelata de mass-media din Federatia Rusa. Aceasta jumatate, de regula, este bine organizata, participa activ la alegeri si furnizeaza conduceri servile, rusofile din patru in patru ani.

Vocea intelectualilor si a istoricilor onesti de la Chisinau este bruiata de gruparile galagioase platite de serviciile rusesti, precum si de partidele socialist si comunist, care se schimba la guvernare pentru a crea electoratului iluzia ca ar reprezenta formatiuni diferite.

Orice analiza obiectiva a evolutiei societatii moldovenesti dupa Declaratia de Independenta ar demonstra ca frana principala in democratizarea si modernizarea R. Moldova o reprezinta Federatia Rusa, care alimenteaza si utilizeaza moldovenismul, sub toate formele antiromanesti, ca instrument de baza in formarea, la Chisinau, a conducerilor servile Kremlinului.

Merita sa acordam o atentie deosebita modelelor inselatoare, de ultima generatie, lansate din laboratoarele razboiului hibrid pentru a anticipa un sir de procese si a slabi vigilenta opiniei publice. Este deja evident ca nu poti inainta in mileniul trei cu cel mai odios criminal din istorie, cu Stalin si teoriile sale aberante.

In aceasta ordine de idei, reprezentantii moldovenismului antiromanesc anticipeaza procesele de instrainare a sute de mii de moldoveni de ideologia falsa, de romanofobie si propun ca aceasta otrava stalinista sa-si schimbe forma in secolul al XXI-lea si sa aiba acelasi continut, dar cu un nume nou – natiunea civica moldoveneasca.

In R.Moldova, ideologii si reprezentantii moldovenismului rusesc s-au dizolvat in toate partidele si in diferite organizatii neguvernamentale si institutii de expertiza. Bunaoara, in anul 2012, cu bani europeni, acestia au lansat primul studiu – “Integrarea grupurilor etnice si consolidarea natiunii civice in RM”, iar in decembrie 2017 cam aceiasi ideologi platiti de Germania au prezentat al doilea studiu, “Consolidarea coeziunii sociale si a unei identitati comune in RM”.

Dincolo de pretinsele abordari moderne, din ambele studii se developeaza destul de clar stafia lui Stalin cu teoria sa despre cele doua popoare diferite – roman si moldovenesc, cu etnogeneza diferita si fara legatura genetica, istorica, lingvistica sau culturala intre ele.

Ambele studii vad salvarea in renuntarea benevola a bastinasilor la identitatea lor romaneasca si in dizolvarea tuturor intr-un cazan multietnic, din care va iesi o societate noua, plina de virtuti si fara nicio caracteristica etnica sau istorica.

Nu conteaza ca romanii constituie 85% din totalul populatiei, iar rusii nu ajung nici la 5%. Inclusiv pentru naivi a devenit clar ca minoritatea rusa nu va renunta niciodata la a-si mentine caracteristicile etnice si legaturile cu patria istorica.

Noua formula ideologica (natiunea civica moldoveneasca) este o pacaleala uriasa, o noua capcana care li se intinde moldovenilor (similare celor din anii de ocupatie ruseasca), carora li se propune pasnic sa se transforme in alta “specie”, mai evoluata, mai moderna, polietnica.

De fapt, ei, ideologii moldovenismului stalinist cu papion european la gat, ne arata directia si viitorul luminos – “de la identitatea etnica la una civica” (extras esential din studiu). Pentru cei care si-au trait o parte din viata in Uniunea Sovietica si au vazut cum se fabrica homo sovieticus, mutantii si mancurtii – cam nimic nou si original.

Suntem departe de a formula concluzii sau sugestii. Evolutia statului R.Moldova timp de aproape trei decenii reprezinta un studiu de caz pentru spatiul post-sovietic si pentru tarile Uniunii Europene, care fac aici investitii mari, dar fara rezultate esentiale.

Nici Europa, nici Romania nu au inteles ce reprezinta cu adevarat mostenirea ruseasca si sovietica lasata in R. Moldova. Transformarile reale si imbratisarea valorilor democratice si europene de catre cetatenii moldoveni nu sunt posibile atata timp cat acest teritoriu va ramane un poligon experimental al Federatiei Ruse pentru diversele tehnici si forme ale razboiului hibrid.

Serviciile de intelligence ale lui Putin au facut o miscare cu bataie lunga cand au transferat in secolul al XXI-lea moldovenismul antiromanesc. Ei l-au cosmetizat, modernizat si chiar “europenizat”, fara sa-i schimbe esenta. Daca le reuseste, “politrucii” imperiali vor trece Prutul pentru a fauri “natiunea civica ardeleana, banateana, dobrogeana” etc. (sa nu-si faca nimeni iluzii ca acest scenariu este lipsit de fundament).

Fara pic de rusine, in stil ipocrit si dezgustator, statul moldovenesc cere bani de la europeni, romani si americani, dar isi coordoneaza politicile nationale, regionale si internationale cu Kremlinul. Propaganda ruseasca reprezinta elementul de baza in modelarea mentalitatilor colective ale moldovenilor si a deciziilor lor electorale.

Institutiile statului nu au nicio strategie de a combate invazia nemilitara ruseasca sau de a rezista acesteia. Nu exista nici in interiorul societatii civile si academice a R.Moldova grupuri de experti care ar cunoaste sau ar studia in detaliu tehnicile razboiului hibrid si metodele pasnice prin care Moscova stapaneste institutiile statului, mintile si deciziile moldovenilor.

O analiza mai profunda a starii generale din R.Moldova ar demonstra ca ea este foarte departe de suveranitatea statala, iar statutul ei real este de gubernie ruseasca intretinuta cu bani din Romania, UE si SUA.

Aceasta reusita a serviciilor rusesti se datoreaza faptului ca modelele lor de razboi hibrid sunt elaborate si dezvoltate pe matricea moldovenismului antiromanesc, fiind totodata si o dovada ca Moscova isi va perfectiona politicile pentru acest teritoriu, dar si pentru intreg spatiul romanesc, schimband, reinventand si remodeland teoria stalinista, care tine pana in prezent dezmembrata natiunea romana.

Doar demontarea moldovenismului antiromanesc ar deschide drumul spre “desteptarea” R. Moldova si integrarea ei definitiva si ireversibila in cadrul Romaniei europene.

Alecu Renita este jurnalist si om politic din Republica Moldova, director al revistei nationale “Natura”, care apare la Chisinau, Republica Moldova.