La final de an, am stat de vorbă cu analistul şi profesorul Dan Dungaciu despre cele mai importante evenimente de securitate din 2023 şi o serie de evenimente care ar putea avea loc în 2024 şi care ar putea avea un impact asupra securităţii regionale şi globale. L-am întrebat, astfel, pe profesorul Dungaciu, cum crede că va arăta războiul din Ucraina în 2024. Răspunsul îl găsiţi mai jos, integral, scrie Andreea Soare pe https://monitorulapararii.ro, preluat de Romanian Global News.

În acest moment, Ucraina arată mult mai prost după – din păcate – eşecul contraofensivei, chiar dacă ne raportăm la obiectivele minime pe care ucrainenii le-au stabilit. Se vede asta şi după vizita în Statele Unite a preşedintelui Zelenski, care contrastează cu vizita de acum un an, din SUA, care a fost o vizită optimistă. Astăzi, americanii, republicanii în special, consideră că nu se poate pune problema frontierelor ucrainene înainte de a se pune problema frontierelor americane. Nu poţi stabiliza frontierele ucrainene când tu n-ai stabilizat frontierele americane. Desigur, sună clişeic, dar sună aşa cum ar trebui să sune o campanie prezidenţială care este fără „prizonieri””.
„Tensiunea prezidenţială din SUA este atât de mare încât a devenit aproape existenţială. Este ca o schimbare de regim. Acest lucru nu se întâmpla înainte decât în Ucraina şi Moldova: aşteptam să vedem cine iese preşedinte ca să vedem cum va acţiona statul respectiv. În America, suntem în această situaţie. Într-o alegere prezidenţială atât de tensionată, evident că totul se joacă pe carte internă. Republicanii spun că trebuie să securizeze frontiera americană. Democraţii spun că o securizează, dar trebuie găsită o soluţie. Republicanii spun că soluţia este cea a lui Trump. Democraţii nu pot accepta această soluţie, chiar dacă ar putea fi cea mai bună soluţie. Atunci lucrurile se blochează pentru ceea ce domnul Biden a vrut să facă, adică să lege cele trei dosare: dosarul ucrainean, cel israelian şi cel al securizării frontierei. Deşi s-a crezut a fi o chestiune deşteaptă, s-a dovedit a fi un eşec”, declară Dan Dungaciu.
Finanţarea Ucrainei nu va mai fi ca în anii trecuţi
„Deci, chiar dacă se va reuşi o formă de finanţare a Ucrainei, ea nu va fi ca cea din 2022, 2023, deci nu văd cum va reuşi să facă, în 2024, vreo contraofensivă. Nu are cum şi nu are cu cine. Din această perspectivă, ce-i rămâne, este să dea lovituri spectaculoase precum cele date la Marea Neagră. Dar aceste lovituri nu scot ruşii din Ucraina. S-ar putea ca 2024 să fie, mai degrabă, static din acest punct de vedere, iar răbdarea şi resursele Occidentului să fie puse la grea încercare. Atunci, va fi o tensiune pe negocieri. Să nu cumva să ajungem în situaţia în care războiul de uzură pe care-l vedem acum să fie aşa pentru că ruşii nu şi-au folosit toate avantajele”, a spus acesta.
„Riscul mare, de fapt, nu ţine de eşecul contraofensivei ucrainene, ci ţine de riscul că ruşii pot începe o contraofensivă – sau ofensivă, cum vreţi să-i spuneţi – şi să cucerească noi teritorii, iar situaţia Ucrainei să fie mai proastă în 2024 decât în 2023 şi puterea de negociere mai mică. Acesta este unul dintre spectrele sub care se desfăşoară acest război. Nu este o chestiune de optimism. Oricum, România trebuie să devină un actor major la Marea Neagră şi să fructifice această situaţie deloc favorabilă din punctul de vedere al Occidentului. Adică, Constanţa să devină un port logistic de reconstrucţie a Ucrainei – acesta este un avantaj strategic pe care România trebuie să îl fructifice şi sunt bucuros că există paşi în această direcţie – şi Constanţa să capete o importanţă logistico-strategică, adică flota Mării Negre trebuie revalorificată şi modernizată. Constanţa trebuie să devină un hub informaţional, un hub de expertiză la Marea Neagră pe care să-l acceseze toţi. Dacă se va încheia (n.r. războiul din Ucraina) printr-o „pace rece”, sau „conflict îngheţat”, zona va fi importantă. Americanii nu vor pleca din regiune, pentru că nu pot abandona o regiune tensionată pentru a merge liniştiţi în Pacific pentru o confruntare cu China – care rămâne, de departe, cea mai mare miză pentru SUA”, spune Dungaciu.
România ar trebui să militeze pentru integrarea Moldovei în UE, chiar şi fără Ucraina
„Încă o observaţie pe care aş vrea să o fac faţă de războiul din Ucraina. Acest război din Ucraina se va încheia printr-o negociere SUA-Rusia, nu printr-o negociere la NATO, nu printr-o negociere la ONU. Nu s-a întâmplat asta niciodată. Vă aduc aminte că, şi înainte de invazie, la finalul anului 2021 şi începutul anului 2022, Putin era în discuţii cu SUA, nu cu NATO. Aşa va fi şi acum. În acea discuţie, România nu va fi „la masă”. E bine că nu va fi nici „în meniu”. Cine riscă să fie „în meniu”, în această discuţie, este Republica Moldova. Iar dacă Republica Moldova va fi „în meniu” România trebuie să se străduiască să aducă în discuţie această problemă parteneriatului strategic şi să explice partenerului strategic că, dacă acest război se va încheia fără multe şanse reale ca Ucraina să-şi redobândească teritoriile şi fără multe şanse reale ca Ucraina să intre integral în UE sau NATO, atunci ar trebui operată decuplarea Republicii Moldova de Ucraina”.
„România a luptat mult ca Ucraina să fie cuplată de Republica Moldova. Acum, s-ar putea să luptăm pentru decuplare. Dacă Ucraina îşi pierde şansele, ca urmare a consecinţelor, de integrare în UE şi NATO, Republica Moldova trebuie decuplată de Ucraina. Mesajul României trebuie să fie ca, dacă decuplarea nu se poate face şi integrarea nu se poate face în mod firesc în UE, Moldova să poată să facă asta printr-o unificare cu România. Cred că şi această idee trebuie pusă pe masă. Trebuie încercată, tatonată, pentru că răul blocării Republicii Moldova împreună cu Ucraina la frontierele euro-atlantice ar fi răul cel mai mare. Un rău mai mic ar fi posibilitatea de reîntregire şi Moldova să intre în NATO şi UE.”