Securitatea avea în 1989, la un efectiv de peste 10.500 de ofiţeri operativi, şi unul de acoperiţi, de 2.426 ofiţeri, specializaţi în special pe domenii economico-financiare, care se ocupau de ”afacerile” Securităţii – de la vînzarea de saşi şi evrei şi pînă la căpuşarea, prin firme controlate de ea, a marilor centrale de export-import, care realizau tot comerţul exterior al României, scrie Marius Oprea pe www.mediafax.ro, preluat de Romanian Global News.

Acum, efectivele serviciilor care asigură domeniul siguranţei naţionale sînt de trei-patru ori mai mari decît în 1989, iar numărul ”acoperiţilor” din diversele servicii de Securitate naţională din România se apropie, posibil, de 10.000. Unul la zece mii, poate ajunge şi prim-ministru, relativ uşor. Dar, să i se dea apoi şi misiunea să pună mîna, direct, pe un partid politic, asta e ceva nou!

Cîţu a ajuns să aibă o putere care-l miră şi pe el

L-am văzut pe ecranele televizoarelor din România pe premierul Cîţu, pasiv ieri, faţă de sfidarea Preşedintelui Ungariei, care a comparat pierderea Transilvaniei cu ocuparea Crimeii de către ruşi. La fel de pasiv a fost Cîţu la întîlnirea cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, nepunînd deloc în discuţie soarta celor 500.000 de români care trăiesc în Ucraina şi care nu mai au, prin noua ”Lege a popoarelor indigene”, dreptul asigurat la educaţie în limba română. Legea care le-a răpit educaţia în limba maternă românilor din Ucraina e în vigoare de la mijlocul lunii mai.
Pe de o parte, atacat de preşedintele maghiar pe tema Trianonului, pe de altă parte, flancat de un preşedinte al Ucrainei care le refuză drepturile elementare la educaţie românilor, Florin Cîţu a brodit-o cu un discurs ofensiv antirusesc, de parcă asta ar fi rezolvat problemele de fond, care ne privesc direct: şi anume că există probleme nerezolvate, diferende istorice chiar între partenerii chemaţi la masă, pentru a putea găsi o soluţie cu privire la Crimeea. Acesta putea fi un prilej, printr-o acţiune politico-diplomatică, de a se găsi o soluţie măcar cu privire la problema educaţiei în limba maternă a românilor ucrainieni, cît şi de a da o replică potrivită preşedintelui ungar.

Nu s-a întîmplat aşa. Cîţu şi-a spus poezia antirusească într-o engleză americană de nivel convesaţional şi s-a întors acasă. Fără să scoată un cuvînt despre situaţia românilor din Ucraina, sau să răspundă jignirilor preşedintelui maghiar cu privire la Trianon. N-a ieşit cu nicio virgulă, din hîrtia pe care o avea pregătită. Pentru că, aşa cum am mai scris, nu are viziune, nu e un om de stat. Chiar şi funcţia de ministru a fost o pălăre prea mare şi pentru fruntea lui înaltă. Nefiind om de stat, cum am mai spus cu alt prilej, deşi se visează preşedinte – nu numai de partid, a ratat o ocazie istorică. Avem însă un premier care nu e nici măcar un om prea educat, în afara cifrelor şi a bilanţurilor contabile. E un funcţionar cu mînecuţe, ajuns într-o poziţie care îl miră şi pe el. Cum a fost posibil?

Notele din liceu ale lui Cîţu – secret de stat, de pe cînd era ministru!

CV-ul lui Florin Vasile Cîţu e succint şi e aidoma celor al securişilor din cabinetul Năstase, al căror CV începea, cu rare exepţii, în 1990 – de parcă eram conduşi de adolescenţi. De ce îşi ascunde Florin Cîţu anii adolescenţei? Răspunsul l-am aflat – noroc că mai există ziarişti de investigaţie în presa locală.
Joi, 3 decembrie 2020, ziaristul vîlcean Tiberiu Pirnău publica un articol intitulat „Profesionistii PNL – Ministrul Finanţelor, Florin Cîţu, nota 4 la examenul de treapta a doua, de la Liceul Energetic – Râmnicu Vâlcea!” Ziaristul a descoperit că ministrului de finanţe nu i-a prea plăcut şcoala, în adolescenţă. La Râmnicu Vâlcea, la un liceu industrial, n-a avut asemenea performanţe ca la un colegiu privat american. În anul 1988, elevul Cîţu a susţinut examenul de treaptă la Liceul Energetic din Rîmnicu Vîlcea şi a luat nota 4. Ca urmare, picat, a fost înscris la şcoala profesională, dar prin pile puse de cineva, nu se ştie de cine, directorul Ion Urea l-a mutat din pix pe tînărul Cîţu, din nou la liceu!
Trebuie spus că era o practică curentă a Securităţii, care şi proteja sursele, să intervină astfel, invocînd ”interesele operative”. Nu ştim dacă familia Cîţu sau Securitatea l-au mutat pe Cîţu din nou la liceu, de la profesională. Dacă Florin Cîţu a fost unul dintre acei ”colaboratori elevi”, pe care se baza Securitatea, un asemenea ”transfer” se făcea cît ai bate din palme. Oricum, liceul a reuşit să-l termine, însă cu ce note, nu se ştie: ca în cazul lui Reagan, care constata amuzat că primul lucru pe care l-a aflat după ce a devenit preşedinte, a fost că I s-au secretizat notele din liceu, aşa s-a întîmplat şi cu Florin Cîţu, abia ajuns ministru de finanţe.

În 5 decebrie, ”Ziarul de Vîlcea” face demersuri spre a avea acces la foaia matricolă a elevului Cîţu Florin Vasile, dar fără success: directorul Colegiului Energetic din Rîmnicu Vîlcea, Mihai Simion, a refuzat să răspundă la solicitarea ziariştilor, în baza Legii 544. Pe surse, ziariştii au aflat că liberala Mihaela Andreianu, şefa Inspectoratului Judeţetean Şcolar a emis directiva secretizării notelor elevului Cîţu. Acum, nicio pagubă – după 4 la treaptă, ne putem imagina orice. Personal, m-ar fi interesat nota la engleză – chiar aşa, cum a fost predată ea, la un liceu industrial comunist. Presupun că măcar acolo a avut 10, dacă e să ne gîndim că, la trei ani după ce termina liceul, studia deja la un colegiu american, din cele mai prestigioase şi din cele mai scumpe.

Tot presa de acasă, din Vâlcea, a scris că după terminarea studiilor liceale, Florin Cîţu ”a dat examen la Academia de Studii Economice Bucureşti – fără succes, de vreo două ori, după care s-a lăsat păgubaş, intrand la o universitate privată Româno-Americană. Din acest punct se cunoaste traseul, pe filiera SIE (spun gurile rele)”. Aserţiunea se bazează pe supoziţii: cum altfel, un elev mediocru, picat la treaptă la un liceu industrial, care oricum nu era unul din ”elita” învăţămîntului comunist, ajunge după cîţiva ani la un colegiu american?
Orice încercare a lui Cîţu de a invoca cunoştinţa unui absolvent de acolo, care l-a ajuat să aplice, poate că e validă, pînă la un punct. Colegiul Grinell nu acordă burse, trebuie să te duci să te înscrii cu ”banul jos”, cu fila de cec şi să-ţi plăteşti studiile. Ceea ce se face la Colegiu e doar să le dea studenţilor posibilitatea să acceseze diverse grant-uri universitare, dar care sînt departe de a putea acoperi decît o mică parte costurile studiilor celor înscrişi. ”Eseele” despre care vorbea Cîţu, afirmînd fals că i-ar fi achitat şcolarizarea.

Cîţu – drumul scurt de la mediocritate la geniu

Ziarişi de investigaţie nu sînt doar la Vîlcea, au mai rămas şi în Bucureşti. Bogdan Tiberiu Iacob arăta, în INPOLITICS din 20 decembrie 2020, următoarele: ”După o modă cam suspectă în ultimii ani, C.V.-ul oficial al senatorului PNL Florin Cîţu, născut în 1972, începe abia după Revoluţie, cînd aflăm că între 1992-96 a obţinut o diplomă de licenţă în Economie/Matematica la Grinnell College, Iowa, USA. Între 1997-1999 şi-a luat şi un masterat la Iowa State University, Iowa, apoi a făcut studii doctorale între 1999-2002 la aceeaşi universitate, nefinalizate, însă. Practic, între 1992-2002, Florin Cîţu a învăţat şi a tot învăţat, de la faţa locului ori de la distanţă, în statul american Iowa”.
Jurnalistul s-a interesat de taxele plătite, în mod normal, de un student la Grinell Colegge şi apoi la Iowa State University. N-am să intru în detalii. Pe de o parte, reiese că au fost zece ani de studii, finalizate cu un masterat, în 2002 – şi nu în 1999, cum susţine Florin Cîţu. Universitatea din Iowa a confirmat oficial numai absolvirea masteratului, nimic despre ”studiile doctorale” menţionate de Cîţu. Dar să lăsăm. Ne interesează altceva: cine a plătit zece ani de studii, mai întîi la unul din colegiile ”de top” (inclusiv ca preţ) din Statele Unite, pentru un oarecare absolvent de liceu din Vîlcea, care nu luase nici măcar examenul de treaptă la un liceu industrial şi nu reuşise să intre la o facultate ”de stat” la absolvire, plătindu-şi studii la ”Româno-Americană”?

Să fi fost Pronia? Nu. Nu l-am văzut pe Cîţu la Biserică, dar în publicaţia electronică a Colegiului Grinell a oferit un interviu cînd a ajuns senator şi, răspunzînd la o întrebare, a spus că da, fireşte, el sprijină şi e de acord cu revendicările mişcării LGBTQ din România.
Taxele de studii, calculate de Bogdan Tiberiu Iacob înseamnă cam 36.000 dolari pe an, pentru colegiu, iar cele pentru master sînt mai piperate, ridicîndu-se la 52.000 dolari pe an. Timp de zece ani! Costul studiilor lui Florin Cîţu în Statele Unite, au depăşit, în mod sigur, suma de un sfert de million de dolari. E foarte mare, chiar pentru bugetul unui securist ”bazat” al regimului. Ori, Florin Cîţu spunea, în acelaşi interviu citat, că părinţii săi în vremea comunismului, nici măcar membri de partid nu au fost.
De unde banii? Cine i-a plătit studiile? Cine îl impinge să pună mîna pe Partidul Naţional Liberal? Răspunsul poate fi unul singur, numai o singură structură era capabilă să recruteze şi să trimită ”la studii” un tînăr promiţător, chiar dacă nu foarte inteligent, fidel şi devotat. Cea menţionată de ziariştii din oraşul său de baştină, Râmnicu Vîlcea, că i-ar fi devenit şi mamă, şi tată, din 1992: Serviciul de Informaţii Externe.
Cum a ajuns în vizorul lor, poate ştie şi povesti mai multe Daniel Dăianu, el însuşi fost ofiţer DIE şi unul dintre susţinătorii şi promotorii ”tînărului finanţist” Florin Vasile Cîţu. La cîţi bani au serviciile (de cînd au firme ”sub acoperire” au trecut aproape două decenii, şi nimeni nu ştie cît ”au adunat”), trebuie că ar fi fost nevoie şi de specialişi în finanţe. Cum a fost şi Stolojan la Securitate înainte de 1989, probabil se pregătea şi Cîţu să fie pentru Securitatea pe stil nou, la Colegiul Grinell.
Nu ar fi de mirare ca Florin Cîţu să fie ”acoperit” al SIE. Sau să fi fost, pînă cînd a ajuns pe o treaptă superioară, cu o misiune superioară: să aducă un întreg partid, în ograda ”serviciilor”. Ar fi o premieră. Din toate punctele de vedere. Din nefericire pentru autorii acestui scenariu, actorul principal e jalnic.