În dosarul vaccinurilor, se va opri DNA la fostul premier Florin Cîțu sau planul e să meargă pe fir, până la Comisia Europeană, respectiv până la Ursula von der Leyen? Pentru că nu putem vorbi de vaccinurile COVID-19 ajunse în toate statele UE, fără să ne gândim automat și la contractul mamut, de 2,4 miliarde de doze, semnat de Ursula von der Leyen cu Pfizer, scrie Ciprian Purice pe https://www.cristoiublog.ro, preluat de Romanian Global News.
Doze distribuite ulterior statelor membre. Adăugați la acest contract dezvăluirea celor de la New York Times despre schimbul de sms-uri dintre șefa Comisiei Europene și CEO-ul Pfizer, fix în timpul negocierilor contractului. Plus ancheta parchetului european. Da, acel parchet european condus de Laura Codruța Kovesi. Hai să recapitulăm, ca să avem imaginea de ansamblu: Cîțu, DNA, Kovesi, Ursula, americanii și Big Pharma. Le-am trecut în ordinea lor ierarhică. Doar nu crede cineva că, în toată afacerea asta, procuratura românească acționează din proprie inițiativă, atentând la lideri europeni sau manageri din Big Pharma. Sau că SRI nu e deplin conștient de ce se petrece. Sau că Kovesi e de capul ei. Nici măcar Ursula von der Leyen nu e. Poate americanii. Big Pharma, cu siguranță!
Avem, deci, deschiderea unui joc extrem de interesant și cu implicații până la Washington, via Bruxelles. Deschidere operată de România, cel mai probabil la recomandarea Partenerului Strategic. Singurul capabil să ceară așa ceva, precum și singurul care putea furniza garanțiile necesare pentru acest veritabil semnal de război transmis direct la vârful Comisiei Europene. De ce ar vrea americanii să o abandoneze, dintr-o dată, pe cea pe care revista Politico a denumit-o argumentat „Președintele american al Europei”? Un posibil răspuns poate veni prin prisma faptului că, în ultimii câțiva ani, lumea a trecut printr-o serie de schimbări profunde, derulate mult mai repede decât se prognozase inițial. Mai simplu spus, în doar câțiva ani, lumea unipolară a devenit multipolară.
Iar Ursula von der Leyen aparține lumii unipolare. Care apune definitiv chiar sub ochii noștri. Sigur că în această nouă lume multipolară Europa nu se vede însă, ca să-și păstreze alonja geopolitică, America este obligată să-și reseteze relația cu Bătrânul Continent. Și să-și regândească întreaga strategie prin care gestionează Occidentul. Hegemonul nu mai există. A apărut competiția. De aici și mișcările deviaționiste de la nivelul statelor europene și care, în esență, contestă supremația americană. Este evident că tot Statele Unite vor conduce lumea occidentală, însă se vor schimba mijloacele. De la hegemon, la putere globală. De la lumea unipolară, la cea multipolară. Conflictul din Gaza poate fi un prim exemplu din care putem distinge această pivotare fundamentală a politicii externe americane, fiind prima dată în istoria statului Israel când „fratele mai mare” nu-i asigură sprijin necondiționat pentru orice întreprinde Tel-Aviv-ul. Așa cum s-a întâmplat în toate celelalte episoade sângeroase ale conflictului arabo-israelian, în care americanii și-au utilizat întreg arsenalul (și soft, și hard) astfel ca Israelul să iasă mereu învingător.
La fel și în cazul Europei. Se impune o schimbare de paradigmă pe relația SUA-UE. Un nou început care nu poate avea loc fără îngroparea produsului numit Ursula von der Leyen, cu tot ce reprezintă. Dezastrul din pandemie și războiul din Ucraina sunt două episoade gestionate atât de dezastruos de von der Leyen, încât pot fi fatale proiectului european. Ori America are nevoie de proiectul european. La fel cum Europa are nevoie de America. Însă nu pot fi puse bazele noii relații transatlantice, fără sacrificarea ritualică a Ursulei von der Leyen.
Și aici intrăm noi în joc. Pentru că americanii, ca orice mare imperiu, nu-și pot permite să se vadă că ei își sacrifică pionul european. Și lucrează cu ce au la îndemână. Iar ancheta DNA, coroborată cu cea lansată încă de acum un an de parchetul european al doamnei Kovesi, pot constitui pârghia pe care americanii o vor folosi ca să o convingă pe von der Leyen să facă pasul lateral, lăsând locul liber pentru o nouă axă Bruxelles-Washington.
Pentru noi, cel mai important aspect este că suntem în joc. Chiar dacă, la prima vedere, pare că nu s-a schimbat nimic de pe vremea generalului Coldea când DNA executa public orice disidență la hegemonia americană. Diferența, pe cât este de subtilă pe atât este de importantă. În primul rând, DNA execută acum oamenii factorului extern, adică fix invers față de vremea când era condus de Kovesi. Doi, România nu execută orbește ordine americane, ci acționează asumat și în deplină cunoștință de cauză, ca să fie parte activă a acestui final de epocă. Și, astfel, să capete acces la profunzimile schimbărilor contemporane. Să fie parte din joc. Să fie la masa celor care decid schimbările. Detalii esențiale pentru procesul de înțelegere al lumii de astăzi și pentru o poziționare cât mai bună în noua lume. Cea care va debuta oficial la finalul alegerilor prezidențiale din SUA, din 2024. Cea în care Pax Americana s-a încheiat și nu știe nimeni ce fel de pax va fi. De-ar fi măcar pax…