Acum 31 de ani, Basarabia REVENEA la alfabetul LATIN!

Acum 31 de ani, pe 15 iunie 1989, Moldova revenea la alfabetul latin, iar „Literatura şi Arta”, cel mai popular ziar al acelor timpuri, a decis să scoată numărul din 15 iunie în grafie latină, scrie Alecu Reniță în www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News.

Pentru a păcăli comuniștii de la putere, redacția a decis ca numărul de bază să fie tipărit în grafie latină, iar pentru cenzură să prezinte, în mod tradiţional, un exemplar în alfabetul rusesc: „Nici cenzura, nici KGB-ul nu s-au prins că au fost păcăliţi”.
Alecu Reniţă, deputat în primul Parlament, publică două editoriale, la distanță de 31 de ani, despre acel eveniment important în istoria Basarabiei.

Reîntoarcerea Acasă

O să vă spun o poveste frumoasă, care s-a întâmplat pe nedreptăţitul pământ al Basarabiei natale, în timpul ocupaţiei sovietice. În iunie 1989, nimeni nu ştia dacă Moscova imperială va accepta revendicările moldovenilor referitor la reîntoarcerea Acasă a limbii române şi a alfabetului latin. Se cerea, prin ceva neordinar, să zdruncinăm puternic puterea comunistă de la Chişinău şi să-i facem pe moldoveni să creadă în victorie. Toată Moldova aştepta şi trăia cu ziua de joi, când săptămânalul „Literatura şi Arta”, cu un tiraj de 260 de mii (!!!), transformat în tribuna Mişcării de Eliberare Naţională, publica sute şi mii de apeluri în favoarea legiferării limbii române şi alfabetului latin. Zbirii de la Chişinău înnebunise, fluturau din pumn la intelectuali şi mulţimile deşteptate, ţipând ca din gură de şarpe – Net, net i escheo raz net (nu, nu şi încă o dată nu)!
Vă spuneam că ne frământam minţile să găsim ceva neordinar, mobilizator. Ideea a venit pe neaşteptate şi am considerat că a coborât din ceruri.
Se apropia Ziua comemorării poetului naţional – Mihai Eminescu – şi apăruse o poftă nesăbuită să fim la înălţimea Omului, din opera căruia a ieşit toată intelectualitatea românească din Basarabia. Nu le spun numele, să nu-i supun comentariilor maliţioase, dar câţiva oameni din redacţia „Literatura şi Arta” au decis în taină să calce în picioare legea sovietică şi să scoată numărul din 15 iunie în grafie latină. Nu exista în Chişinău nicio maşină de dactilografiat, niciun linotip cu litere româneşti, dar cel mai complicat era să sărim biroul de cenzură. Soluţia a fost găsită – numărul de bază să fie făcut în grafie latină, iar pentru cenzură să prezentăm, în mod tradiţional, un exemplar în alfabetul rusesc. Nici cenzura, nici KGB-ul nu s-au prins că au fost păcăliţi, cum nu-şi imaginase nimeni, de la Dzerjinski până la ultimul cekist Cebrikov. Lovitura a fost mortală pentru nomenclatura comunistă de la Chişinău.
Pe 15 iunie 1989, Biroul Politic era paralizat. Pe mesele lor se afla „Literatura şi Arta” cu alfabetul românesc şi cu emblema „Arborele Eminescu” lângă siglă. În zori de zi, cu primul avion care zbura la Moscova, corespondentul special Gheorghe Malarciuc a expediat un teanc din „Literatura şi Arta” la „Literaturnaia Gazeta” şi la Uniunea Scriitorilor din Uniunea Sovietică cu o foiţă pe care scria în rusă şi română – „Moldova a trecut la alfabetul latin”!
În aceeaşi zi, în casele a peste 260 de mii de moldoveni, după un exil de jumătate de secol, a intrat zâmbind, copilul răpit şi atât de mult aşteptat al Basarabiei.
Mă simt fericit că pot aduce peste trei decenii un cuvânt de pioasă recunoştinţă tuturor luptătorilor pentru reîntoarcerea alfabetului latin, minunaţilor mei fraţi întru credinţa românească din redacţie – Nicolae Dabija, Axentie Blanovschi, Boris Vieru, dar şi acelor extraordinare femei anonime din tipografie, cu sufletul lor atât de frumos, revărsat peste zaţul tipografic luminat de alfabetul latin, fiind gata să înfrunte Siberia, dar să participe la reîntoarcerea zestrei furate.
Alfabetul latin a fost drapelul de luptă al Basarabiei româneşti. Când am rămas atât de singuri în august 1944, duşmanii ne-au smuls drapelul din mâna slăbită, dar noi l-am ascuns lângă inimă. În ziua de 15 iunie 1989, zi legată de nemurirea lui Eminescu, Basarabia şi-a făcut singură dreptate, fără să aştepte mila străinilor. „Învierea”- astfel am intitulat editorialul care deschidea uşa Moldovei şi îmbrăţişa părintele reîntors la vatră. Străinii îl considerau mort, iar noi ştiam că este viu şi se va reîntoarce Acasă. Şi s-a reîntors pe 15 iunie 1989, cu Eminescu, pentru totdeauna!
Alecu Reniţă, 15 iunie 2020

Romanian Global News

Read Previous

Cernăuți: 131 de ani de la trecerea în veșnicie lui Mihai Eminescu – omagiu adus Luceafărului poeziei românești

Read Next

România acordă Ucrainei un ajutor umanitar în valoare de 8,5 milioane de lei! Va opri Ucraina politica de asimilare împotriva celor jumătate de milion de români?