Anița Nandriș-Cudla din comuna Mahala, regiunea Cernăuți după ce a scris memoriile sale ”20 de ani în Siberia” a devenit un adevărat simbol al suferințelor românilor deportați de regimul stalinist în gulagurile Siberiei. Comuna Mahala a avut cel mai mult de suferit în acea perioadă. Numai în noapte de 12 spre 13 iunie 1941 din această localitate au fost ridicați și deportați 602 persoane. Dar, în total în Siberii de gheață au fost duși cu forța peste o mie de români din comuna Mahala, regiunea Cernăuți. Mulți au fost ridicați și deportați, puțini dintre ei au avut marele noroc să revină din nou acasă pe aceste meleaguri mioritice din frumoasa Bucovină, transmite Vitalie ZÂGREA pentru Agenția BucPress, preluat de Romanian Global News.
.
Au trecut 79 de ani de atunci. S-a rărit și numărul martorilor care au supraviețuit acel calvar. Însă, prin memoriile sale ”20 de ani în Siberia”, Anița Nandriș-Cudla a reușit să le povestească măhălenilor, dar și întregii omeniri, prin ce au fost nevoiți să treacă românii din nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Nordul Basarabiei, dar și românii din Basarbia, care au fost deportați cu miile și duși la munci silnice în Siberia, Kazahstan și de unde, ca prin minune, au revenit la baștină foarte puțini români.
Locuitorii comunei Mahala, regiunea Cernăuți, în fiecare an își amintesc de tragicul eveniment din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, dar și de celelalte perioade când au fost ridicați cu forța și duși în Siberia sute de conaționali din acea localitate, organizând la monumentul Aniței Nandruș-Cudla – simbol al deportărilor, acțiuni de comemorare, dar și un parastas în memoria măhălenilor care au decedat în gulagurile staliniste. Preoții Nicolae și Gheorghe Moroz au oficiat un serviciu divin, rugându-se pentru odihna veșnică a celor care și-au găsit sfârșitul în drum spre Siberia sau prin pădurile Kazahstanului, a celor care au fost împușcați la Lunca sau în alte locuri. Memoria lor trebuie să rămână veșnic vie în inimile noastre, a menționat părintele Gheorghe Moroz.
Printre cei prezenți la acțiunea de comemorare a jertfelor regimului stalinist din satul Mahala, raionul Noua Suliță, s-a numărat și Vasile Rauț, președintele Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, care a spus că despre acest ”genocid” al românilor din Mahala și din întreaga Bucovină trebuie să cunoască și generația tânără, pentru ca asemenea cazuri să nu se mai repete niciodată.
Despre deportările în masă a măhălenilor, despre suferințele prin care au fost supuși să treacă mii de români din regiunea Cernăuți în acea perioadă, cunosc astăzi și tinerii, copiii, întrucât aproape fiecare familie din comuna Mahala a avut de suferit, a pierdut pe cineva drag în neagra străinătate.
Doamna Ana Gostiuc, profesoară de istorie la școala de cultură generală din localitate dispune de foarte multe informații despre suferințele oamenilor din Mahala, care au fost deportați în Siberia, le povestește elevilor săi despre ”infernul neamului românesc din Mahala și din întreaga Bucovină.
Elena Nandriș, primarul comunei Mahala, regiunea Cernăuți, de fiecare dată când organizează asemenea manifestări de comemorare a martirilor neamului, a măhălenilor care au fost supuși torturilor fiind duși cu sutele la Onega, în Kazahstan și prin alte locuri îndepărtate ale Rusiei, nu-și poate stăpâni lacrimile. Suferințele lor sunt și durerile noastre. Ei au fost ridicați în miez de noapte și încărcați în vagoane de vite, duși mai apoi în Siberia, doar pentru că erau români, și doreau să vorbească în limba română, să se roage în biserică în limba română, să-și păstreze obiceiurile și tradița strămoșească, a mai spus doamna primar Elena Nandriș.
Măhălenii țin foarte mult la limba română și la tradițiile strămoșești. Ei știu să transforme lacrima în bucurie, iar suferința – în leagăn de dor și amintiri. Prin cântece ei își spun durerea, își plâng eroii și martirii, își alină suferințele, dar și dragostea de neam și de glia străbună tot prin cântec o redau. Pentru că așa au fost și sunt dintotdeauna românii din comuna Mahala, regiunea Cernăuți.