Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina a adresat autorităţilor de la Bucureşti mai multe memorii în care reclamă încălcarea, de către autorităţile de la Kiev, a dreptului la educaţie în limba maternă acuzând ”un genocid cultural-lingvistic” şi remarcă faptul că acţiunile statului român în această perioadă au fost şi sunt ”mai mult decât modeste”, în condiţiile în care alte state, precum Ungaria şi Bulgaria, au încheiat acorduri cu Kievul pentru asigurarea respectării drepturilor propriilor comunităţi de pe teritoriul ucrainean, transmite Romanian Global News citând un documentar de presă.
Ei consideră imperios necesar ca România să-şi revizuiască atitudinea faţă de comunitatea românească din Ucraina. Comunitatea românească s-a adresat în mai autorităţilor urcrainene, iar în luna iunie a scris comisiilor pentru românii din afara graniţelor şi comisiilor de politică externă din Parlament, preşedinţilor celor două Camere, premierului, ministrului de Externe şi au pregătit un document în care îi solicită preşedintelui Klaus Iohannis o audienţă, reliterând de fapt cererea şi argumentele similare celor adresate în ianuarie şefului statului. ”În discursul public din Ucraina s-a creat imaginea faptului că doar Ungaria, Polonia şi Rusia au de obiectat faţă de politica asimilaţionistă ucraineană, în timp ce România e mulţumită de ceea ce se întâmplă”, este argumentul românilor din Ucraina,
În scrisoarea adresată în 4 iunie preşedintelui Comisiei pentru comunităţile de români din afara ţării, Viorel Badea, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, ministrului de Externe, preşedinţilor comisiilor de politică externă din cele două Camere Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina (CNRU) acuză ”preconizata fărâmiţare a comunităţii româneşti” prin reforma administrativ-teritorială în curs de desfăşurare şi ”violarea grosolană a dreptului constituţional al cetăţenilor de etnie română la educaţie în limba maternă”.
Referitor la reforma administrativă, românii din Ucraina afirmă că în prezent comunitatea românească locuieşte compact în patru din cele 11 raioane ale regiunii Cernăuţi, iar ca urmare a proiectelor de reformă administrativă aflate în curs de analiză, regiunea s-ar împărţi în 3 sau 4 macroraioane, în care românii vor reprezenta 10% din populaţie, ceea ce are drept consecinţă faptul că nu vor mai avea nicun reprezentant în Rada Supremă şi o subreprezentare la nivel local, neputând astfel să-şi apere drepturile la educaţie, la folosirea limbii materne, identitare, garantate de Constituţie. iar asmiliarea va deveni ireversibilă.
Dând ca exemplu înţelegerile Ungariei (privind păstrarea limbii materne în şcolile comunităţii maghiare) şi Bulgariei (privind păstrarea unităţii comunităţii bulgare în cadrul reformei teritorial-administrative) cu Ucraina, comunitatea românească cere autorităţilor de la Bucureşti să negocieze şi să semneze acorduri similare. Românii din Ucraina cer ca problema învăţământului în limba română să fie rezolvată după modelul celei pentru maghiarii din Ucraina.
De asemenea, solicită adoptarea unei Declaraţii a Parlamentului privitoare la Legea educaţiei din Ucraina.
RASPUNSUL COMISIEI PENTRU COMUNITĂŢILE DE ROMÂNI DIN AFARA ŢĂRII
Comisia pentru comunităţile de români din afara ţării a discutat în 10 iunie documentul transmis de comunitatea românească din Ucraina.
”Ca urmare a deciziei luate în cadrul şednţei, solicitarea dumneavoastră a fost transmisă Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării spre analiză şi elaborarea unui punct de vedere pe această speţă”, se arată în răspunsul transmis Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina de preşedintele comisiei, senatorul Viorel Badea.
RĂSPUNSUL COMISIEI DE POLITICĂ EXTERNĂ DIN CAMERA DEPUTAŢILOR
În 24 iunie, şi Comisia de politică externă a Camerei a transmis un răspuns Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina în care afirmă că unele aspecte semnalate erau deja cunoscute şi se declară preocupată de soluţioarea ”probelemelor cu care se confruntă minorităţile etnice din afara graniţelor”, invocând Declaraţia Parlamentului României referitoare la adoptarea Legii educaţiei în Ucraina, audierea ministrului de Externe în legătură cu acest subiect, declaraţii de presă şi numeroase luări de poziţie, ”demersuri care vor continua atât timp cât va fi necesar”.
”Vă asigur că vorm analiza şi dezbate în Comisie solicitările CNRU, iar ca deputat voi prezenta o declaraţie politică în plenul Parlamentului în vederea respectării drepturilor fundamentale ale minorităţilor din Ucraina, în special dreptul la educaţie în limba maternă. Avem convingerea că autorităţile statului român, la nivel guvernamental şi parlamentar, vor depune eforturi concrete pentru iniţierea unui dialog eficient cu factorii decizionali la cel mai înalt nivel din Ucraina pentru deschiderea şi soluţionarea cât mai urgentă a problemelor cu care se confruntă minorităţile naţionale din Ucraina”, afirmă preşedintele comisiei, Biro Rozalia Ibolya, în răspunsul transmis CNRU.
Conform site-ului Camerei Deputaţilor, Biro Rozalia Ibolya nu a făcut încă nicio declaraţie sau interpelare cu acest subiect.
DOCUMENTUL DESTINAT PREŞEDINTELUI KLAUS IOHANNIS
Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina urmează să depună şi la Preşedinţie un document referitor la situaţia comunităţii româneşti, în care reiau solicitarea de a fi primiţi de preşedinte, precum şi argumentele dintr-un memoriu similar depus în 6 ianuarie la Preşedinţie de Centrul ”Eudoxiu Hurmuzachi”.
”Subsemnaţii, reprezentanţi legali ai mediului asociativ românesc din Ucraina, întruniţi în Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina, vă adresăm frăţeasca rugăminte de a interveni pentru stoparea genocidului cultural-lingvistic la care comunitatea românească din Ucraina este supusă de aproape 30 de ani, dar care a luat o deosebită amploare după evenimentele din 2014, de când Ucraina şi-a declarat oficial cursul de integrare europeană şi de asumare a valorilor general-europene”, scriu reprezentanţii românilor din Ucraina.
Ei reclamă că românii din Ucraina, care sunt aproximativ 500.000, a doua minoritate naţională în ţară după cea rusă, ”sunt supuşi unui proces sistematic bine organizat, la toate nivelele politicii de stat, de ucrainizare forţată, sens în care a fost adoptată şi legislaţia necesară”.
Ei argumenează că prevederile din Constituţia Ucrainei, Declaraţia drepturilor minorităţilor din Ucraina ”au rămas literă goală”, Tratatul politic de bază între România şi Ucraina nu mai e considerat o obligaţie pe care statul urcainean să o respecte. Românii din Ucraina susţin că cea mai bună dovadă a politicii de asimilare forţată o reprezintă scăderea numărului de şcoli, de la 123 la începutul anilor 90, la 71 în prezent, iar ”destrămarea sistemului de învăţământ duce implicit la pierderea limbii române”.
De asemenea, membrii conducerii Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina vorbesc despre marginalizarea românilor din administraţie şi despre faptul că rezultatele referendumurilor privind revenirea la denumirile istorice ale localităţilor nu sunt recunoscute, despre numirea unor directori ucraineni în şcolile româneşti şi despre destituirea celor care refuză să deschidă clase ucrainene paralele, lichidarea şcolilor fără consultarea comunităţilor, ”promovarea moldovenismului politic şi a limbii moldoveneşti”, promovarea unei imagini false a României în presă, interzicerea şi cenzurarea cărţilor din România şi din Republica Moldova.
”Acţiunile statului român în această perioadă au fost şi sunt mai mult decât modeste”, afirmă ei, criticând faptul că de 16 ani statul român nu reuşeşte să deschidă un Institut Cultural Român la Kiev, cu o reprezentanţă la Cernăuţi, deşi există o decizie în acest sens din 2004, dar şi faptul că de 30 de ani statul român nu reuşeşte să restaureze casa lui Aron Pumnul.
Ei invocă situaţia comunităţii maghiare din Ucraina, care nu doar că nu a pierdut nimic, dar, cu ajutor statului maghiar, şi-a ameliorat semnificativ situaţia.
”În discursul public din Ucraina s-a creat imaginea faptului că doar Ungaria, Polonia şi Rusia au de obiectat faţă de politica asimilaţionistă ucraineană, în timp ce România e mulţumită de ceea ce se întâmplă”, afirmă Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina
”În aceste condiţii, este imperios necesar ca România să-şi revizuiască atitudinea faţă de comunitatea românească din Ucraina înţelegând că doar măsurile urgente pot să salveze de la dispariţie o comunitate istorică bine conservată. Este cazul de a crea o celulă de criză pentru coordonarea tuturor activităţilor Deschiderea ICR-ului la Kiev, cu reprezentanţe funcţionale la Cernăuţi, Slatina şi Ismail nu mai poate fi amânată. România nu poate tolera la nesfârşit atittudinea în forţă a autorităţilor ucrainene de a ne asimila prin toate mijloacele. niciun alt interes şi nicio altă posibilă influenţă din exterior nu pot justifica dispariţia unei comunităţi. Noi nu dorim să ajungem în situaţia confraţilor din Valea Timocului, pentru ca apoi să ne deplângem soarta”, scriu Românii din Ucraina.
Ei precizează că nu cer nimic în plus faţă de ceea ce permit Constituţia şi bunul simţ.
”Ţara trebuie să ne audă în clipele grele”, afirmă reprezentanţii românilor din Ucraina, soilicitând sprijinul urgent al statului român pentru a-şi păstra identitatea naţională.
Ei solicită o audienţă la preşedinte ”pentru o discuţie concretă asupra modaităţilor deacţiune menite să păstreze şi să promoveze identitatea românească din Ucraina.
CENTRUL CULTURAL ROMÂN ”EUDOCIU HURMUZACHI A DEPUS UN MEMORIU LA PREŞEDINŢIE ÎN LUNA IANUARIE
În 6 ianuarie, reprezentanţii Centrului ”Eudoxiu Hurmuzachi” au depus la Preşedinţia României un document în care vorbesc despre ”pericolul de dezintegrare, desnaţionalizare şi dispariţie rapidă” care ameninţă comunitatea românească din Ucraina, adfirmând că învăţământul în limba română este în pragul colapsului.
SOLICITAREA ADRESATĂ AUTORITĂŢILOR DE LA KIEV
Conform Agenţiei BucPress din Cernăuţi, în data de 28 mai Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina (CNRU a solicitat autorităţilor centrale şi locale să nu permită divizarea comunităţii româneşti în cadrul reformei administrativ-teritoriale.
Într-un memoriu al CNRU, adresat preşedintelui, premierului din Ucraina, şefului parlamentului, guvernatorului regiunii Cernăuţi, şefului Consiliului Regional şi parlamentarului Gheorghe Mazuraşu, li se solicită să nu admită divizarea administrativ-teritorială a românilor.
„Cele patru raioane cu populaţie compactă românească în cadrul reformei administrativ-teritoriale în regiunea Cernăuţi să fie incluse într-un singură unitate administrativ–teritorială (aşa-numitul macro-raion)”, propune CNRU.
„Includerea artificială a teritoriului locuit compact cu minoritatea românească în componenţa unor macro-raioane diferite va determina o asimilare forţată, fapt ce intră în contradicţie cu obligaţiile internaţionale asumate benevol de Ucraina. Menţionăm că în contextul nerezolvării problemei privind predarea în limba maternă în şcolile minorităţilor naţionale, creată de guvernarea anterioară, în loc să se dezamorseze starea conflictuală, scenariul care se conturează poate deveni un motiv pentru agravarea situaţiei interetnice într-un ţinut cunoscut ca fiind tolerant”, potrivit Memoriului.
CNRU are o conducere colectivă, constituit în Comitetul Coordonator, compus din 7 membri. Hotărârea Comitetului coordonator este adoptată prin majoritate simplă de voturi. Comitetul coordonator va reprezenta, cu drepturi depline, CNRU în relaţiile sale cu terţii, atât în Ucraina, cât şi în exteriorul ţării. La 22 februarie 2020, în timpul Adunării Generale CNRU, au fost aleşi 7 membri ai Comitetul Coordonator.
Din CNRU fac parte: Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, Editura „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina, Asociaţia ştiinţifico-pedagogică „Aron Pumnul” din Cernăuţi, Centrului Media BucPress – asociaţia jurnaliştilor români din Ucraina, Liga Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuţi, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, Asociaţia Tinerilor Români din Transcarpatia, Fundaţia de Binefacere „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, Societatea pentru Cultură şi Literatură în Bucovina „Mihai Eminescu”, Societatea pentru Cultură Română „Grigore Nandriş” din Mahala, Societatea Bibliotecarilor Bucovineni, Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuţi, Asociaţia „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, Asociaţia „Malanca” din Crasna, Asociaţia „Anastasia” din Ciudei, Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa, Asociaţia Naţional-Cuturală „Valul lui Traian” din regiunea Odesa, Societatea „Petru Movilă” din Kiev ş.a.