Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Văzând chitara lui Cătă agăţată în cui, Ivan o luă şi începu să zdrăngăie la ea un cântec rusesc, de-al lui Grebenşcikov, care, culmea, îmi plăcu. Dar lucrul ăsta mă și sperie foarte tare: cum aşa, mie, unui om care vrea unirea cu România, să-mi placă un cântec rusesc, se întreabă Dumintru Crudu în www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.
M-am îngrozit. Era ceva anormal la mijloc. Înseamnă că avusese dreptate Vasile Petrovici acuzându-mă că sunt mancurt. Dacă îmi plac cântecele ruseşti înseamnă că sunt mancurt. F…-i. Dar cântecul ăla pe bune îmi plăcea. Sau Ivan îl cânta foarte bine, sau eram eu prea topit. Oricum ar fi, îmi plăcea şi treaba asta nu-mi mirosea a bine. Dar îmi plăcea pe bune, iar cântecul ăsta îmi trezi nostalgia după anii optzeci când zburam cu avionul deasupra Uniunii Sovietice, la Kievsau Leningrad. O, şi ce-mi mai plăcea să zbor cu avionul. Cel puţin o dată pe lună, o tăiam undeva. Cântecul lui Grebenşcikov cântat de Ivan îmi redeşteptă dorul de-a zbura cu avionul. Şi m-am speriat iar: oare ce fel de unionist mai sunt eu dacă am nostalgii sovietice? Am tăiat nodul gordian smulgându-i lui Ivan chitara din mâini şi cântând ceva de Hruşcă. Cântam cam forţat, dar nu m-am dat bătut. În cele din urmă, am aruncat chitara la balcon şi l-am îndemnat pe Ivan să-mi mai toarne vin în pahar. Şi în timp ce beam, mi-am amintit de un taximetrist din Buiucani, care, cu toate că îşi lipise pe fereastra din spate afişe pro-liberale şi ne îndemna să-l votăm pe Țâcu, în habitaclu asculta Ruscaia Radio. Acum realizez că omul acela nu era un duplicitar, ci pur şi simplu îngloba ambele extreme. Adică era un om amestecat. Nu pun la îndoială că, până la urmă, îl va vota pe Țâcu, tot aşa cum nu cred că i-ar fi ascultat pe cântăreţii ruşi dacă aceştia nu i-a fi căzut bine la stomac. Dacă m-aş fi luat după aparenţe, faptul că asculta un post de radio rusesc ar fi trebuit să mă facă să-l cred un mancurt. Sau dacă aş fi pus botul la discursul său patriotic, oare n-aş fi denaturat realitatea zicând că e un mare unionist? Or, acel om era un fel de coctail, el era în acelaşi timp şi un mare unionist, dar şi un admirator al muzicii ruseşti, fără să vadă în chestia asta vreo contradicţie. Cu toate că visa ca Basarabia să se unească cu România, era și un fan al estradei moscovite. Adică era un om amestecat. Brusc, am realizat că şi eu pe undeva sunt la fel, pentru că, deşi sunt unionist, şi mie îmi place Grebenşcikov. Şi nu numai Grebenşcikov îmi place. Îmi mai plac şi filmele ruseşti sau literatura lor. Şi rusoaicele îmi plac. Şi votca lor. E o prostie să cred că Ivan care vorbeşte într-o aculalie moldo-rusă ar fi de partea cealaltă a baricadei şi ar fi un duşman al ideii unioniste şi al meu personal. Da de unde. Şi Ivan e un om amestecat. Dacă mâine s-ar pune chestiunea unirii, sunt sigur că ar fi pentru, cu toate că dacă l-ai asculta cum cântă la chitară, ai putea crede că e un nostalgic incurabil după Uniunea Sovietică,. Fireşte că eu sunt altfel.
Unui domn din București, într-o iarnă geroasă, i-am dăruit căciula mea din cap, doar de aceea că era din București şi vorbea fără accent.
Foarte multă vreme am refuzat să citesc cărţi în rusă şi să ascult muzică rusească.
Foarte multă vreme am refuzat să vorbesc în rusă.
Dar fu destul ca Ivan să ia chitara în mână ca să descopăr pete și pe cămaşa mea tricoloră. Dar și privirile chiorâșe ale lui Vasile Petrovici.
Sunt şi eu un om amestecat, aşa cum sunt foarte mulţi compatrioți de-ai mei. Nici vorbă că printre compatrioții mei sunt şi nostalgici incurabili după Uniunea Sovietică sau fani ai lui Antonescu, dar numărul lor e foarte mic. Predominanţi sunt oamenii amestecaţi, care, deşi sunt unioniști, se uită toată ziua la televiziunea rusă, fiindcă pur şi simplu e mai interesantă, iar dacă sunt ruşi, mor de dor după Moldova atunci când sunt la Moscova.
Ivan merse la balcon să fumeze, și se întoarse cu chitara în mână. Cânta ceva din Grebenșcikov – un cântec foarte fain – și eu am început să cânt împreună cu el. Eu, un om care visează ca Moldova să se unească cu România, cântam un cântec de Grebenșcikov.